Întoarcerea

Cum se îmbătase Paraschiv în seara aia nu îl mai văzuse nimeni niciodată. Se înfundase în cîrciumă pe la prînz. Se așezase la o masă într-un colț și lovise cu pumnul în masă. Cîrciumarul sărise de după tejghea, căutînd cu ochii prin încăperea joasă, plină cu mușterii. Paraschiv deschisese gura și strigase la el. „Băi, Grigore, n-auzi?! Ce mă tot faci să aștept acilea? Fă-te-ncoa!

Cîrciumarul trase un ștergar de la brîu și mătură cu el lemnul lustruit al tejghelei. Ieși de după malul de lemn ce-l despărțea de mușterii și își mișcă picioarele spre colț. „Ce e, Paraschive, ai luat-o de dimineață?” Clientul săltă ochii spre el. „Lasă brașoavele și adă o sticlă de vin. Și-un pahar.” „De mîncare ce să-ți aduc?” Lui Paraschiv îi înflori o umbră de zîmbet în colțul gurii. „Nimic. Adă băutură. De mîncare oi avea vreme să mănînc pe lumea cealaltă, dacă oi ajunge unde trebuie. Barem aici să beau, că pe unde ajungem după ce scăpăm din curva asta de viață nu se știe dacă o fi.” Se opri. Plecă ochii și cîrciumarul băgă de seamă că îi tremura graiul. Îl văzu cum bagă mîna în haină, scoate cîteva foi și i le întinde. „Uite, plata.” Grigore luă banii și îi numără cu degete repezi. „Păi de ce atît?” „Am gust de petrecere. Cînd o fi să îmi dai un șut în cur și să mă dai afară să fii sigur că ți-am plătit. Adă sticla aia.

Cîrciumarul clătină din cap. Merse după tejghea, luă o sticlă curată și-i înfipse o pîlnie în gură. O așeză la canaua butoiului și lăsă să curgă în ea o licoare roșie ca sfecla. Umplu sticla pînă la gură, puse pîlnia la locul ei pe raft și merse iar la mușteriu. Îi puse litrul dinainte, așeză lîngă el și un pahar și întoarse spatele. Paraschiv nu mișcase. Stătea cu capul sprijinit în palme, cu ochii pironiți în lemnul mesei.

În cîrciumă stăruia un fum subțire de tutun. La mesele celelalte mușteriii vorbeau. Apucau paharele și le dădeau cu sete peste cap. Le umpleau iar și le strîngeau în palme, încălziți de vin și de drojdie. Cîrciumarul ieșea de după tejghea să adune sticlele goale, să le umple și să facă pierduți în buzunare banii întinși de palmele unsuroase ale mușteriilor. Dintr‑o încăpere despărțită cu o perdea de restul cîrciumii răzbătea o sfîrîială și un miros de usturoi, ceapă și muștar. Glasul unei muieri răzbătea, sfădindu-se cu oalele. În fața cîrciumii, pe o felie de ciment crăpat, străjuia un grătar pe care sfîrîiau mititei și fleici roșii de carne. Fumul și mirosul ațîțător îți muta nările. Pîrdalnicul de grataragiu apuca bucățile cu un clește, le ridica, se uita la ele și iute le culca pe altă coastă. Mirosul de carne friptă fugea în cîrciumă, se împletea cu acreala tutunului și îi opărea la mațe pe mușterii. Strigau la cîrciumar. Acesta căra farfurii, ieșea afară, le umplea și le așternea dinaintea clienților. Sticlele se goleau de parcă le înghițea pămîntul. Băiatul de prăvălie, ajutorul lui Grigore, săpase șanț în dușumeaua jegoasă a cîrciumii, cărînd de la bucătărie brînză, ceapă și muștar. Înfometații apucau bine hălcile, mușcau din ele și rîgîiau mulțumiți. Tăvăleau mititeii prin muștar și-i făceau pierduți între dinții stricați, galbeni de tutun. Puneau capac cu brînza grasă și clăteau gurile cu vin. Grataragiul ostenise. Se așeză pe un scaun. Aprinse o otravă și începu să tragă din ea, în timp ce mușca cu poftă dintr-un hartan de pasăre.

Paraschiv termină sticla. O uscase pe dinăuntru din cîteva înghițituri. Căută din ochi pe Grigore. Acesta îl văzu. Apucă altă sticlă, o umplu și merse de i-o așeză dinainte. Chinuitul apucă paharul, îl umplu și-l dădu dușcă. Își pironi ochii în luciul sticlei și un oftat îi ieși printre dinți. Simți cum îi tremură bărbia. O durere îi încerca capul pieptului. Ridică mîna și se șterse la ochi cu mîneca salopetei. Lăsă mîna la loc pe masă. „De ce?” Întrebarea îi țîșni printre dinți. Nu îl auzi nimeni.

Ceasurile treceau ca părerea. Mușterii terminau, se ridicau, plăteau și ieșeau. Alții intrau în loc. El tot la masă. Grigore schimba sticlele. Turna vinul în el și nu se cunoștea. Se făcuse albastru-n obraz. Cîrciumarul încercase să îl îmbie cu mîncare. Se ostenise degeaba. Cuvintele treceau pe lîngă Paraschiv parcă nici nu era acolo. Apuca doar sticla, o deșerta și-o așeza la loc. Înțepenise pe scaun și privea în gol. Numai buzele i se mișcau uneori, scoțînd vorbe doar de el știute.

Afară se făcuse beznă de-a binelea. Mușteriii se răriseră, rămăseseră cîțiva la o masă. Un gurist cu o vioară înfiptă sub bărbie îi săra la inimă. Cîrciumarul începuse să șteargă mesele. Băiatul de prăvălie mătura podelele. Din bucătărie răzbătea sfada muierii cu oalele. Grataragiul pusese coada pe spinare și se cărase acasă, după ce pusese sculele în ordine. Prin ușa căscată larg răzbătea răcoarea nopții.

Cucul din perete scoase pliscul din colivia de lemn a ceasului și cîntă de zece ori. Paraschiv ridică privirea. Era tulbure. Simțea că i se înfipseseră picioarele în pămînt. Căută la sticlă. Mai avea pe sfert. O apucă, o duse la gură și-o deșertă. Nu mai simțea nimic. Zeama de strugure nu mai avea putere. Îi luase mințile de cîteva ceasuri. Simțea că stă într-un cazan cu ulei fierbinte. Odaia cîrciumii se lăbărța și arunca umbre. Privi în jur și se miră unde se află. Dădu o palmă sticlei, dărămînd-o. Cîrciumarul privi spre el.

Se propti cu palmele în masă și se opinti. Picioarele îl ascultară. Reuși să se ridice și să stea drept. Se clătină de cîteva ori. Căută din priviri ușa. O văzu și porni drept spre ea. Ajunse în prag, se sprijini și privi afară în noapte. Liniștea îi întoarse privirea și o boare de aer rece îi șterse fața. „Umblă sănătos, Paraschive.” Glasul cîrciumarului ajunse la el. Clătină din cap, semn că a auzit. Reuși să miște picioarele și porni către casă, clătinîndu-se.

Ce e cu ăsta, nea Grigore?”, întrebă băiatul de prăvălie. „A turnat toată ziua în el parcă vroia să sece toată via de pe fața pămîntului.” Cîrciumarul îi trăsni o scatoalcă după ureche. „Ia mai bine vezi tu de măturat că acuși se face de închis. Închide ciocul și nu mai fi tu așa de curios.” Băiatul înghiți palma și începu să dea din mătură cu sîrg.

Grigore merse în ușă și privi lung în urma bețivului. Dădu din umeri și murmură: „Mai și pleacă muierile de lîngă bărbați, nu numai vin la ei.

Paraschiv reuși să ajungă acasă întreg. Trase de poartă, o trînti în urma lui și deschise ușa casei. Înăuntru mirosea a mucegai. Trase de încălțări, le scoase și le azvîrli. În odăi stăruia o liniște înfricoșătoare. O lumină ștearsă, murdară, scăpa prin ochiurile de geam și arunca umbre urîte pe pereții coșcoviți.

Se urni spre odaia unde era patul. Pipăi în jur și nimeri lampa. Ridică sticla, scăpără un chibrit și îl dădu pe lîngă fitil pînă reuși să-l aprindă. Închise sticla la loc. În jur se întinse o lumină galbenă.

Nu mai putea. Picioarele nu îl mai țineau. Căzu grămadă, în fund. Îl durea capul, simțea că plesnește. Simți cum se îneacă. Îl buși plînsul. Căscă gura și un vaiet îi răzbi din piept. Fața i se udă. O ceață i se pusese pe ochi și lacrimi mari țîșneau din ei. Se apucă cu mîinile după genunchi și se ghemui. Plîngea de ziceai că se rupe pămîntul în două. O durere îi creștea în măruntaie și se răsucea prin el. Parcă i-ar fi îndesat cineva un vătrai înroșit pe gît. Sughița și simțea că nu mai are aer.

Paraschiv.

Șoapta răzbătu dintr-un colț al odăii. Se prelinse pînă la cel căzut pe jos și îi ajunse la ureche. Paraschiv ridică capul de pe genunchi și căută cu ochii prin încăpere. Lumina lămpii nu îl ajuta. Nu mai avea putere să ridice mîinile. Coborî fața și frecă ochii, pe rînd, de materialul tocit din genunchi. Privirea i se limpezi puțin. Roti iar capul, căutînd.

Din colțul de unde venise șoapta văzu cum se mișcă spre el o umbră. Nu se dumiri. Clipi din ochi de cîteva ori. Umbra ajunse lîngă el. Se lăsă pe vine apoi se așeză.

Marie!

Nu putu să vorbească mai mult. Muierea se lipi de el, îi luă capul în palme și-l strînse la piept. Pe Paraschiv îl buși iar plînsul. Se înfigea în ea și se agăța cu degetele de hainele ei.

Femeia îi săltă capul și-l privi în ochi. Își lipi gura de fruntea lui, apoi o coborî și îi mușcă buzele.

Iartă-mă, Paraschive! M-am întors. Nu pot să trăiesc fără tine.

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...