Gicuță, nevasta și-un etaj mai jos

E 11 noaptea. Gicuță pipăie cu talpa prima treaptă și se clatină ca o curcă beată. Doar ce a plecat de la matul din șosea, a pilit măseaua cu trăscău ieftin de pe la vreo 3. Pe la vreo 6 a vrut s-o roiască acasă dar ceilalți l-au luat în bășcălie, au ars-o în mișto că-i legat de polonicul muierii și drept dovadă de amiciție eternă tipic bețivănească au cerut o jumătate de pufoaică, cu dedicație pentru el.

N-a zis nu. Pe la vreo 8 schimbase măsura, terminase pufoaica dată de amici și trecuse la comandă personalizată. Halba. Își încleștase ghearele pe toarta măsurii de 500 și își plimba limba pe marginea sticlei murdare înainte să azvîrle storsura de gură de asfalt în jos pe instalație. Începuse să cînte popește, moartea lui, ăilalți nici nu-l mai băgau în seamă, făcea parte din peisajul cîrciumii. Măsurile cîntate pe nas cu silabe încîlcite se amestecau cu graiul manelelor ce izbeau urechile participanților. “La inimă m-ai ars!…”
Îl ardea inima, bojocii, îmbucarea dintre picioare și-i umbla prin față muierea în curul gol. Crăcănase închizătoarea ochilor, se holba și trata măseaua cu gît după gît de zeamă tare.

Pe la 10 era matrafoxat, turtă, os. Nu mai deosebea cine era pe lîngă el, rămăsese doar creier lipit afiș de imaginea nevestei care își plimba țîțele pe pieptul lui. Avea poftă de coțăială. N-a știut cum și-a luat la revedere de la colegi sau dacă ăia măcar l-au băgat în seamă. Aerul rece de afară i-a făcut bine, l-a răcorit. Întărîtarea dintre picioare stăruia. O aranjă cu mîna de cîteva ori. Pace! O luă la picior către casă, noroc că era aproape.

Acum se clătina pe trepte, dacă nu se ținea cu mîna de balustrada scării s-ar fi proptit cu botul în clanța ușii de la intrare. Avea privirea tulbure și îi fierbea burta. Mai făcu un pas și simți că îi urcă fierea pe gît și îl înăbușă. Se dădu într-o parte, se vărsă jumătate peste balustradă și vopsi pămîntul din fața parterului cu zeamă amestecată cu resturi de crăpelniță digerată trei sferturi. Icni greu și șuvoaiele de borală zburau printre dinți plesnind jos în stropi grețoși. Rămase așa o vreme, îndoit, icnind și răsuflînd chinuit. După ce stoarse din stomac tot ce avea de stors scuipă de cîteva ori, se șterse cu mîneca hainei la gură și se îndreptă. I se limpezise fiertura borhotului. Se suci și intră în scară, clătinat.

Orbecăi în bezna scării, mai să dea un cap în ușa din coridor. Trimise vreo doi dumnezei drept în sus și plescăi din limbă satisfăcut. Urcă și se propti în fața ușii. Se căută de cheie, luă la rînd buzunarele hainei, trecu la alea de la pantaloni și o găsi. Pipăi cu degetul yala, dădu de ea și potri vîrful cheii. O împinse în yală și băgă de seamă că nu intră. Stărui cîteva clipe. Ce mă-sa?! A schimbat tembela yala? Se scărpină-n cap și nu știu ce să facă. Și-ar rîde și-ar plînge. Îi trece prin minte că n-or fi cheile lui, le-o fi greșit la muncă și le-a luat pe ale altuia. Oftă adînc și dădu afară pe gură putoare de cocîrț penal, după aia întinse mîna și se propti cu degetul în butonul soneriei. Se auzi țîrîitul și după cîteva clipe pași. Auzi yala și văzu cum se deschide ușa.

Se aștepta la un scandal, la ceva țipete și vreun ceas de vreme de ciorbă de limbă. Era pregătit. Intră și împinse ușa în urma lui. În hol – nimic. Muierea, nicăieri. E clar, a amplasat circul în cameră sau în dormitor. Fără să aprindă vreo lumină, se descălță, azvîrli haina în cuier și se duse la baie. Lepădă cîrpele și intră sub duș. Tot pe întuneric, venea destulă lumină pe petecul de geam. Se frecă bine pe toate părțile și băgă de seamă că pofta de muiere nu-l lasă. I-o da veveriță după ce și-o încasa perdaful pe care știa clar că avea să îl încaseze? Termină spălătura, se șterse și trecu în cameră. Nimeni. E clar, e în dormitor. Păși mărunt și intră.

În dormitor, beznă. Se auzea doar răsuflarea adîncă ce venea dinspre pat. Rămase pe loc, descumpănit. Ce-o fi cu ea? Se gîndi un ciob de vreme și îi trecu prin cap că o păstra scandalul pentru a doua zi. Bine și-așa. Trase chiloții de pe el și se băgă sub pătură. Simți căldura muierii și sîngele cum îi fuge mai repede. Lăsă toate la o parte și întinse mîna. O simți cum se sucește și deschide gura să zică ceva. Simți mîna muierii cum îi astupă gura și-i pune frînă vorbelor. Și-odată îl răsturnă cu fața-n sus și-l încălecă. Începu să își plimbe limba pe el, să îi ia sfîrcu-ntre dinți și să îi bage limba-n buric. A mai simțit cum îl apucă zdravăn în mînă, cum se potrivește peste el și căldura de după aia.

E 7 dimineața. Crapă pleoapele și vede ceață. Deosebește lîngă el spinarea muierii și coboară privirea. Îi urmărește dunga dintre buci și curu-napoi. Întinde o mînă și-o bagă între cărnurile tari. Ițește un deget și-l freacă aspru de ce e între ele. Femeia geme și se dă-ndărăt, se-nfige în degetul lui. O scormone adînc și simte că o s-o încalece în secunda doi.

„Georgică, vreau mai mult!”

Stop cadru! Trage degetul din ea, îl șterge de cearceaf și-l bagă în gură ca să îl spele. Cine paștele mă-sii e Georgică?! Belește ochii larg și se uită mai bine. Îi cercetează spinarea atent și bagă de seamă că ea e. Ce mama mă-sii?! Rotește privirea și vede alt dormitor, altă mobilă. Băi, ce căcat e ăsta? Cine își bate joc de el? E vreo farsă?

„Georgică, ai de gînd să mi-o tragi odată sau nu? Că peste vreo oră musai să ajung acasă, altfel panarama mea de bărbat, cît o fi fost el de beat aseară, o să bage de seamă și intră la bănuieli. Hai, că arde fierea-n mine să te mai am o dată!”

Băi, ce dracu’, gîndește el?! Întinde mîna, i-o pune pe umăr și-o sucește. Li se înfig ochii unul în celălalt.

„Gicuță!”
„Fă, cine paștele mă-sii e Georgică și unde căcat suntem?!”

Muierea deschide gura să zică ceva dar dincolo de ușă se aude un glas:
„Gata, Sevastițo, te-a futut ăla să-ți ajungă vreo săptămînă? Halal armăsar, se auzeau aseară gemetele de ziceai că ți-ajungea pînă-n gît. I-ai luat-o-n gură cum se cade? Că am auzit că are metraj, nu glumă!”
Gicuță belește ochii spre ea. E glasul Ginei de la un etaj mai jos de ei. Futu-i gura mă-sii, de aia nu se potrivea cheia-n broască! Cît, căcat, a putut să bea ca să nu mai nimerească etajul la care stă? Și-ntr-o clipă i se limpezește mintea și-și dă seama de toată afacerea. Nevastă-sa și-o trage cu altul de stă trenu-n gară și el nu știe nimic. Și vorbește gura fără el către ușă:
„Da, Ginuța dragă, i-am lăsat-o să alunece pe toată lungimea beregușului.”
Tăcere.

Se deschide ușa încet, scîrțîie și-n prag apare Gina. Se uită la ei și înghite în sec.
„Așa, fă, vasăzică tu ești aia care îi face rost nevesti-mii de loc de futai, da?”
Vecina tace.
„Zi, fă, și-ți plăcea să asculți cum i-o trage ăla? Stăteai cu urechea lipită de perete, nu?”
Aia nu zice nici pîs. Ce dracu’ să zică?
„Fă, acuma că tot suntem la locu’ faptei, îți mai dau o șansă să auzi ceva de soi! Așa că ori stai aici cu noi ori mergi alături și-ți lipești auzitoarea și trompa de perete. Că pe asta o mai fut o dată înainte să plec și să mă duc unde-oi vedea.”
Pune mîna pe Sevastița, o trage sub el și-i bagă mîna în carnea dintre picioare. Vecina cască ochii și vede cum se urcă Gicuță pe nevastă-sa. Mai apucă să vadă cum își proptește mătărînga în văgăuna ăleia, țipătul muierii și glasul lui:
„Fă, am să te fut pînă uiți număru’ de la apartament. Că oricum nu am de gînd să ți-l las.”

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: