Locul nepotrivit, momentul nepotrivit

„Ești sigur că nu o s-o încasăm urît de tot pentru asta?”
„Taci din gură. Chiar dacă o să fim sancționați o să merite. În plus, nu cred că o să ciripească ceva, e prea tare farsa ca să nu rîdă și el. După ce o să-i treacă sperietura și nervii eventual.”

Holurile Facultății de Medicină erau pustii. Nici nu aveau cum să fie altfel avînd în vedere că era trecut de miezul nopții. Cei doi se deplasau cu pași siguri de-a lungul coridoarelor către o țintă sigură. Duceau în brațe, unul de corp unul de picioare, pe un al treilea.

„Și-a făcut repede efectul somniferul pe care i l-am pus în băutură.”
„O să doarmă buștean pînă dimineață. Hai, să ne mișcăm mai repede.”

Pregătiseră terenul de cu ziuă. Ochiseră un geam din spatele clădirii și făcuseră în așa fel încît să îl poată deschide din exterior. La petrecerea la care fuseseră cu toții, îi strecuraseră celui de-al treilea un somnifer puternic în băutură. Cînd începuse să îl ia somnul, unul din ei se oferise să conducă mașina, să îl ducă înapoi la cămin. Pe drum adormise buștean. Trăseseră mașina lîngă clădire și împreună îl strecuraseră înăuntru pe geam. Acum navigau prin labirintul de coridoare și săli.

„Aș vrea să îi văd fața cînd o să deschidă ochii dimineață.”

Celălalt chicoti. Făcură la dreapta după un colț și se opriră în fața unei uși. Unul din ei o deschise cu o cheie potrivită și intrară. Înăuntru, pe mai multe mese aranjate ordonat pe șiruri, se aflau cadavre acoperite. Sala de disecție. Pregătite pentru cursul de la prima oră de dimineață.

„Hai, să îl aranjăm.”

Cei doi îl puseră pe o masă, îl dezbrăcară în pielea goală și îl aranjară în poziția corespunzătoare, cu mîinile pe lîngă corp. Luară hainele, le băgară într-o pungă și o lăsară lîngă masă.

„Hai, să mergem.”
„Păcat că nu putem fi aici cînd o să deschidă ochii.”
„Asta e. Nu le poți avea pe toate. Farsa în sine e suficientă. O să cam dea în dambla cînd o să se trezească în pielea goală în sala de disecție, pe masă.”

Celălalt rîse înfundat. Ieșiră din sală, traseră ușa și trecură iar pe coridoare. Ajunseră la fereastra pe care intraseră, ieșiră și urcară în mașină. Cel de la volan porni motorul și cîteva secunde mai tîrziu lăsau în urmă clădirea facultății.

„Te las acasă?”
„Da, mi-e cam somn și am ciupit și cam multă băutură la chef.”
„În regulă. Mîine o să rîdem pe săturate.”
„Abia aștept. Eu rîd de acum”, spuse celălalt și chiar izbucni într-un hohot de rîs.

„La naiba! Am uitat să încui ușa sălii.”
„Eh, nu-i nici o problemă. Măcar poate să plece de acolo, să nu îl găsească cineva. Chiar că s-ar face de cacao.”
„Așa e.”

Rîsul celor doi se amesteca cu sunetul motorului. Mașina ajunse la o intersecție și făcu la dreapta, în noapte.

***

„Băi, e două noaptea. Ce dracu’ ți-a venit la ora asta cu idei din astea?”
„Mă scutești? Ce mare scofală? Am ratat cursul de astăzi și vreau să-l recuperez.”
„Și tocmai acum ți-ai găsit? În loc să mai stăm la chef pe tine te-a apucat studiul?”
„Exact așa.”
„Măcar lasă sticla aia, că ai băut destul. Cred că vezi dublu dacă nu triplu.”

Cei doi mergeau prin noapte. Tocmai ce plecaseră de la un chef unde băuseră zdravăn, ca orice studenți ce se respectă și respectă viața studențească. Unul dintre ei ținea în mînă o sticlă din care trăgea cîte o dușcă. Se cam clătina dar mergea totuși destul de drept. Celălalt se ținea ceva mai bine.

„Și pe unde ai de gînd să intrăm? Crezi că ușa este deschisă, să poată intra oricine ca la biserică?”

Celălalt duse degetul la buze și scoase un sîsîit, semn că știa el ceva. Mai merseră cîteva minute și ajunseră pe strada facultății. Merseră în spatele clădirii.

„Uite, unul din geamurile astea e potrivit ca să se poată deschide și din afară. L-am băgat de seamă pe unul de la altă grupă cum a meșterit astăzi ceva la el, credea că nu îl vede nimeni dar l-am băgat de seamă. Probabil are vreo combinație și are nevoie să intre în clădire cînd vrea el.”

Se apucară să încerce geamurile, rînd pe rînd pînă ajunseră la cel pe care îl folosiseră ceilalți doi, cu cîteva ore mai devreme.

„Ia uite, nu ți-am spus?”

Fără să stea pe gînduri, săriră înăuntru și închiseră geamul în urma lor, să nu atragă atenția cuiva care ar fi putut să treacă pe acolo. O luară la pas pe coridoare, orientîndu-se prin întuneric. După cîteva cotituri, ajunseră în fața unei săli.

„Mai mult ca sigur că e încuiată. Ai vreo cheie, ceva cu care să o putem deschide?”
„N-am. Dar nu am venit pînă aici ca să avem de unde să ne întoarcem, nu? Însă înainte de a căuta ceva cu care să deschidem, eu zic să aplicăm metoda clasică.”
„Adică?”
„Adică să încercăm pur și simplu să vedem dacă e deschisă.”

Unul din ei puse mîna pe clanță și apăsă. Clanța făcu cursa completă și ușile sălii se deschiseră larg.

„Ia uite ce noroc pe noi.”

Intrară în sală. Mesele aliniate pe șiruri, pe care se aflau cadavrele, ofereau tot atîtea posibilități. Sala de disecție era la fel ca în urmă cu cîteva ore. Cei doi merseră la unul din dulapurile de pe margine și luară o trusă de disecție.

„Pe care îl iei?”
„Nu contează. Unul dintre ele, oricum nu am de gînd să stau prea mult. Mă lămuresc repede cu ce a fost astăzi la curs și gata.”
„La cît de băut ești oricum nu cred că o să vezi mare lucru. Bine că sunt morți, că dacă ai opera în halul ăsta de beat, ori că ai felia un salam ori că ai face o tăietură cu bisturiul tot dracul ăla ar fi.”
„Crezi? Am o mînă foarte sigură.”
„După atîta băutură nu prea cred, dar să zicem că e așa.”

Cei doi merseră printre mese și se opriră în dreptul uneia. Unul dintre ei dădu la o parte folia de nailon ce acoperea corpul de dedesubt.

„Ia uite, ăsta parcă zici că e proaspăt. Ori e viu ori am băut eu prea mult și îl văd colorat. Ca să vezi ce face băutura.”
„E viu pe dracu’. La cîtă băutură am băgat în noi, vedem oameni vii în loc de oameni morți. Cum naiba să nu îl vezi colorat în loc de livid dacă ne înoată ochii în coniac? Hai, apucă-te de ce ai de făcut că vreau să mai ajung și acasă în noaptea asta și să dorm.”
„Bine, bine.”

Cel interpelat deschise trusa de disecție și apucă un scalpel. Îi tremura puțin mîna dar reuși să țină instrumentul fără să îl scape. Cercetă corpul de pe masă. Așeză degetele mîinii stîngi la baza gîtului, pentru a se sprijini și pentru a avea stabilitate mai bună. Apoi apropie lama scalpelului de piele, în partea stîngă a gîtului, și așeză vîrful tăios. Celălalt privea cu interes.

„Ia să vedem ce se află în interiorul gîtului unui om.”
„Haide, Jack Spintecătorul, ia-i gîtul odată, că-mi pierd răbdarea.”
„Hei, bună idee.”

Cu o mișcare scurtă, trase lama de-a curmezișul gîtului, de colo pînă colo, apăsînd puternic în interior. Sîngele proaspăt țîșni cu putere din carotida secționată.

Cei doi ridicară fețele unul spre celălalt. Erau albi la față asemeni cadavrelor din jurul lor. Din gîtul secționat al celui de pe masă continua să bolborosească sîngele.

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...