Despre clanța de la ușă și amor în șifonier

Sîmbătă seara. Mă cheamă un amic la un bairam și cum altceva mai bun nu am de făcut îi spun că merg. Zis și făcut. Ajung la respectivul acasă, bairamul în toi.

Bun. Acolo, ce să faci? Faci ce se face de obicei, bei și mănînci dacă ai ce, dansezi dacă ai habar și cauți să nu pleci singur acasă după ce se sparge gașca. Se pare că am avut noroc în seara aia pentru că la vreo oră după ce am ajuns am reușit să intru în vorbă cu una dintre gagicile singure pe care amicul avusese inspirația să le invite. Se gîndise și la noi ăștia care nu prea i-am mai văzut culoarea de ceva vreme. Vorbesc cu ea, o dansez, îi ofer de băut că doar nu ofer de la mine.

Puțin după miezul nopții frumusețea îmi spune că se simte obosită și vrea să meargă acasă. Încerc o carte pe care o aveam prin cracul de la pantalon și mă ofer să o conduc. Îi spun că nici eu nu prea mă simt în formă pentru o petrecere pînă dimineață și acceptă. Salutăm amicul – ăsta îmi face cu ochiul -, luăm hainele pe noi și ieșim. Luăm un taxi, spune fata adresa și mașina pornește. Pe drum o simt că se trage mai aproape de mine, își lipește piciorul de al meu și după încă vreun kilometru își așază și mîna pe el. Pe piciorul meu adică. Taci, că suntem pe drumul cel bun, îmi zic, și cu taxiul și cu intențiile de continuare a serii. Îmi așez și eu mîna pe a ei și așteptăm să ajungă taxiul la destinație.

Oprește mașina în fața blocului și mă întreabă dacă vreau să urc să bem ceva și să mai stăm de vorbă. Cu posibile idei despre subiecte de discuție în cap plătesc cursa, coborîm și intrăm în scară. Apelează liftul, intrăm în el, urcăm și ajungem în fața ușii. Ei bine, și cînd s-a deschis ușa aia mi s-a deschis o nouă perspectivă a relațiilor interumane.

***

Intră ea, aprinde lumina și mă invită înăuntru. O urmez și împing ușa în spatele meu. Mă dau un pas înapoi pentru a-i face ei loc să își agațe haina în cuier și simt ceva cum mă atinge prin zona poponeței. Parcă mă împungea așa. Mă scutur de vreo două ori, dau din fund, mă gîndeam că mi se agățase haina de ceva dar simt că tot acolo e. Și duc mîna, fără să mă uit, ca să scap de chestia respectivă.

Măi, băieți, ăia care citiți acum, ați pus vreodată mîna pe vreuna? Pe vreuna care nu e a voastră? Dacă ați făcut-o nu e nevoie să confirmați, e suficient să știți că nu sunteți singurii. Întîi am crezut că e cine știe ce dar cînd am pipăit mai bine mi-am dat seama despre ce este vorba. Și am înghețat. Păsărica-frumușica dispăruse în cameră și mă lăsase amanet lîngă ușă cu perspectiva unui ditamai mădularul ce mă înghiontea pe la spate.

Hait! Am pus-o, îmi zic. Am urcat cu speranța unei partide de soi și se pare că exact de asta o să am parte. Rahat! Cine știe ce ditamai gorila o fi în spatele meu și abia așteaptă să mă prelucreze, să își facă poftele. Ce fetiș tîmpit o avea gagica asta de invită bărbați la ea acasă pentru ca ăia să și-o ia cu sau fără alifie de la malacul pe care ea îl ține ascuns de ochii lumii? Parcă văd mîine dacă intru pe internet că filmul cu mine în rolul principal a depășit un milion de vizualizări.

Capăt totuși curaj și mă întorc brusc. Ce-o fi o fi, îmi zic. Și văd în fața ochilor doar ușa. Mă, ce dracu’?! Am văzut multe la viața mea dar ușă cu sculă n-am mai văzut. Cobor privirea și ce credeți că văd? În loc de clanță o ditamai aia. Și neagră! Ușă albă cu sculă neagră în loc de clanță. Dreaptă ca dreptatea. Mă, cum dracu’ deschide asta ușa? Trage de ea? Sau o acționează prin răsucire? Chiar aveam de gînd să o iau în mînă ca să văd ce și cum. Măcar aveam cu ce să mă laud la bătrînețe, că am ținut una mare și neagră în mînă la viața mea și zău dacă ar fi fost minciună. Dar pînă să apuc să aflu apare frumusețea.

Mă invită înăuntru și mă însoțește în cameră. Iau loc pe canapea și aduce pe o tavă cafele. Se așază lîngă mine și cît bem cafeaua închegăm un fel de conversație. Stăm ce stăm de vorbă dar mie îmi tot fugea gîndul la măciuca pe care o avea montată în loc de clanță. Mi se înfipseseră ideile și întrebările în ea, ce mai încolo și-ncoace!

Și dintr-o dată îmi spune:

„Vreau să fac sex cu tine. Acum.”

Mă înec cu cafea, îmi dau lacrimile și tușesc de îmi ies ochii ca la broască. Îmi dă cîteva palme pe ceafă și după ceva timp îmi revin. Mă uit la ea ca să îmi dau seama dacă face mișto. Încă îmi stăruie în minte imaginea vreunui malac care o fi așteptînd să mă vadă așa cum m-a făcut mama doar ca să tăbare pe mine. Văd că e toată numai zîmbet și îi sticlesc ochii. O fi fumat ceva cît eram eu ocupat să pipăi scula, pardon, clanța.

„OK”, îi zic.

Dau să mă apropii de ea și să o pup, mă rog, să încep seara cum s-ar zice. Mă oprește și-mi spune:

„Știi, vreau să te rog ceva, eu am o fantezie și aș vrea să o pun în aplicare cu tine dacă ești de acord.”

Gata, îmi zic, acum sigur apare ăla cu măciuca de-un metru și mi-o trage. Iar fantezia ei o fi să filmeze scena. Îmi fac curaj și-i zic:

„Bine, ce fantezie ai?”

„Vreau s-o facem în șifonier.”

Să recapitulăm. Mă aflu în casa unei gagici care are sculă-n loc de clanță, se pare că a tras ceva pe nas și acum vrea să ne-o tragem în șifonier. Eu cred că ăia care se ocupă cu horoscopul ar trebui să își caute alte meserii pentru că sigur în horoscopul meu de dimineață nu scria asta.

Mă uit la ea, mă gîndesc un moment și mă hotărăsc. Pînă la urmă nu trebuie ratat momentul. Am făcut-o eu prin multe locuri dar în șifonier nu am făcut-o niciodată. Cît de aiurea poate fi?

„Bine, fie și în șifonier. Haide.”

Rîde tare, bate din palme și mi se aruncă de gît. Mă pupă direct pe gură după care mă ia de mînă și mă trage în dormitor. Îmi apare în fața ochilor cutia care va găzdui imediata partidă de babardeală. Un cogeamite șifonier în care poate fi găzduit un gang-bang în toată regula nu doar o coțăială în doi. Bun, măcar nu va trebui să mă înghesui, îmi zic. Deschide ea ușile și văd că e gol, nu are nimic în el. Se pare că a premeditat treaba. A venit la bairam hotărîtă să găsească pe vreunul care să fie suficient de deschis la scufiță încît să îi accepte pofta de a face sex în șifonier.

O văd că începe să se dezbrace, fac și eu la fel. Rămînem amîndoi goi-goluți. Arată bine, are de toate, și sare și piper. Hai că s-ar putea să nu fie chiar atît de rău în șifonier, s-ar putea să rețin ideea și s-o mai pun în aplicare în viitor. Se apropie iar de mine, se lipește, mă pupă și mă trage spre locul faptei. Oricît de mult chef de sex aveam în clipa aia îmi venea să rîd și abia mă puteam abține. Intră ea mai întîi în el și îmi face semn să o urmez. Intru și eu după ea și o văd că trage ușile. Se face beznă mai ceva decît în uterul mamei.

„E mai romantic și mai mișto așa, să nu vezi, să o faci doar pe pipăite”, o aud că spune.

Noroc că nu e șifonierul vrăjit din Harry Potter și o găsesc repede, altfel în bezna aia riscam să mă las la mîna mea la propriu. Și ne punem pe treabă.

Terminăm, ieșim din șifonier și cînd vedem din nou lumina zilei sau, mă rog, a becului îmi spune:

„Nici nu știi cît de mult mă bucur că ai fost atît de drăguț. Cred că ești curios care-i treaba cu pula care e în loc de clanță la ușa de la intrare și cu fantezia de a face sex în șifonier. Hai să-ți spun. Pula-n loc de clanță e ca să îmi aducă aminte în fiecare zi cum e s-o iau în mînă după 15 ani de căsătorie cu un idiot care a plecat după curul alteia și m-a lăsat baltă. Iar șifonierul e singurul lucru care a rămas de la el, așa că făcînd-o cu tine în seara asta în el înseamnă că mă fut în șifonierul lui!”

Mă uit la ea, mă gîndesc puțin și-i spun:

„Știi ce? Eu cred că n-a ajuns mesajul cum trebuie. Nu crezi că ar trebui să o mai facem o dată, ca să fie clar?”

Se uită la mine și gura i se lărgește într-un zîmbet. Mă ia iar de mînă, mă trage în șifonier și trage ușa după noi.

***

Ne punem pe treabă cu nădejde. Nu știu cît de stătută era dar chiar își dădea toată silința să se asigure că o să plec de la ea în patru labe. Și o făcea bine de tot. Eu căutam puncte de sprijin și prin minte încă îmi circula ideea vreunui obiectiv amplasat strategic pe undeva ca să prindă și cel mai mic detaliu din ceea ce se petrecea acolo. Dar dacă intrasem în horă musai să duc hora pînă la capăt. Și dă-i!

Oameni buni, exact cînd ne simțeam noi mai bine aud voci. Vă amintiți că v-am spus de perspectiva unuia cu măciuca de jumătate de metru, prezent pe undeva prin casă gata să își facă poftele cu poponeața mea? Ei bine, în momentul ăla, cînd am auzit nu o voce ci cel puțin două, mi‑am dat seama instantaneu că fetișul gagicii se prea poate să fie totuși realitate. Și nu unul de doi bani, nu. Se pare că eram pe cale să fiu lucrat în gang-bang, la două capete. Și cred că am văzut pentru o fracțiune de secundă și scula de la ușă pe undeva prin scenariu. Nu aș putea însă să spun unde anume. Băgată era în orice caz. Adînc.

Cum în momentul ăla îi țineam spinarea în brațe și căutam să nu alunec cumva, mă aplec pînă la urechea ei și îi spun:

„Cred că au intrat hoți în casă. Tu auzi vocile?”

Nu s-a oprit nici măcar o fracțiune de secundă din ce făceam, a continuat să dea din posterior, și-a întors capul pe jumătate, mi-a tras o limbă direct pe ochi, cred că vizase gura dar în bezna aia nu prea aveai cum să fii sigur de ce făceai, și mi-a spus:

„E o colegă care locuiește împreună cu mine. O fi găsit vreun cordaci pe undeva și l-a adus acasă ca să își facă de cap.”

Aha, bună treabă, mi-am zis. Le-am făcut imaginar cu mîna celor doi malaci extraordinar de bine dotați, i-am privit cum se îndepărtează și am revenit cu picioarele pe pămînt. Sau, mă rog, în șifonier. Și de bucurie că am scăpat de perspectiva dildoului înfipt pe unde nu mă bronzează soarele, m-am pus pe treabă de începuse să se clatine șifonierul.

„Ușor, hombre, că mai am nevoie de șifonier, nu vreau să mă fut în el chiar de tot”, o aud că spune.

Pe dracu’, cui îi păsa în momentul ăla că avea ea de gînd să depoziteze pufoaica și nădragii acolo? Am încetinit totuși ritmul, ca să nu zică că sunt chiar atît de nesimțit.

În timpul ăsta vocile se tot auzeau înfundat prin pereții șifonierului și devenise chiar mișto. Un fel de fundal muzical. După felul cum se auzeau veneau din camera alăturată. Devenisem chiar curios să aud ce anume puteau să își spună ăia doi, că vorbeau cam mult. Nu prea reușeam să înțeleg. Una la mînă că șifonierul, după cum v-am spus, era din ăla lucrat cu simț de răspundere și avea pereții groși, al doilea la mînă că partenera de coțăială gemea cam tare și acoperea cam tot cu asta. Zău dacă nu am fost tentat să îi pun palma pe gură, să i-o astup. Nu am făcut-o. Așa că m-am aplecat iar pînă la urechea ei și i-am spus:

„Mai ușor. Ne aud ăia doi și cine știe ce idei își fac.”

”Mă fut în ideile lor, nu mă interesează. Ce, ea ce dracu’ a venit să facă cu ăla?”

Avea dreptate. Dar curiozitatea era mare așa că, fără să mă opresc din ce făceam, m-am lipit cu urechea de partea șifonierului dinspre camera cu pricina. Dacă m-ar fi filmat cineva pe bune în clipele alea s-ar fi stricat de rîs.

Tot stînd așa am reușit să prind cîteva crîmpeie de conversație. Dar ghinionul e chiar al naibii atunci cînd vrea să își facă de cap. Pentru că exact cînd părea că lucrurile se încing și dincolo am auzit-o pe cealaltă că începe să spună, „Vreau să mă…”. Restul nu l-am mai auzit, partenera mea de beznă exact în clipa aia a crezut de cuviință să se îndrepte de spinare, să mă apuce de cap și să-mi bage limba în ureche. Mi-a răpit tot farmecul.

M-am lăsat păgubaș și am revenit la ceea ce făceam. De alături începuseră să se audă tot felul de chestii. Nu prea sunau însă a ceea ce ar fi trebuit să sune. Era mai degrabă o ceartă. Nu s-or fi înțeles la preț? Și nu mai trec decît cîteva clipe și aud vocile că se ridică, după aia se aude o ușă cum se trîntește și o gură de femeie scăpînd o înjurătură. E clar, rămîne nesatisfăcută în seara asta, îmi zic. Și cum tot analizam bezna și dădeam mai departe din portbagaj, oameni buni, știți ce s-a întîmplat în momentul ăla? S-a făcut lumină!

***

În ușa șifonierului stătea colega de apartament ținînd în mînă, ia ghiciți ce. Faceți prinsoare că nu ghiciți? Hai să vă spun eu. Ținea strîns în mînă scula de la ușă, adică clanța. Eu am rămas ca la fotograf, am întors doar capul în lateral dar de dat din poponeață nu m-am oprit. Vizualizați imaginea? În ușă una cu o ditamai scula în mînă, eu cu alta în șifonier, dînd din cur și holbîndu-mă. Trebuie să recunosc că eram indecis la ce să mă uit, la bunăciunea în pielea goală sau la mătărînga pe care o avea în mînă.

„Ia uite, porumbeilor, și eu care mă gîndeam că nu am cu cine să mi-o trag în seara asta? Care ai chef de una în trei?”

Mai e cazul să recapitulăm? Nu, că nu e nevoie. Cert este că am sucit capul, l-a întors și aia a mea către mine, probabil că ar fi mers și un scărpinat în cap, așa de efect, și într-un glas am răspuns:

„Haide.”

Acum, cînd mă gîndesc la toată seara aia îmi dau seama că nu le-am propus ceva. Și anume să începem în șifonier. După aia nu conta unde anume avea să se termine lucrarea. Dar atunci chiar nu mi-a dat prin cap. Cîteodată însă norocul ține cu tine, o să vedeți de ce.

Bun. Unde eram? Ah, da, eu în șifonier, înfipt, abandonata de bărbat trasă în țeapă și colega de apartament în ușa cutiei de lemn, cu mătărînga înșfăcată în mînă, uitîndu-se la noi. Noi doi, ca la panoramă, țepeni.

„Băi, voi n-auziți? Ați spus că vreți, haideți! Ce mai stați acolo de parcă n-ați mai văzut vibrator în viața voastră?”

Am sărit ca din arc. Am ieșit la lumină și am dat să mă apropii de individă. Credeam că o să începem frumos, elegant, cu pipăieli, cu alea-alea, știți voi. Da’ de unde, frate. A întins asta mîna, m-a înșfăcat de gît și m-a azvîrlit pe pat de parcă eram plin cu paie nu făcut din carne și oase. Aoleu!, mi-am zis. Ce mănîncă asta? Am acceptat o partidă de sex în trei dar se pare că o să am parte de un viol în toată regula. Urma să fiu violat de o femeie și cealaltă avea să privească cu interes. Acum partea masculină din mine parcă ar fi preferat unul din ăla cu ștrumeleagul pînă la genunchi. Măcar aș fi avut motiv să mă duc să reclam, dar așa mă făceam dracu’ de rușine. Ce-o fi o fi, mi-am zis, acum că am intrat în horă o joc pînă la capăt.

Dar spuneți voi dacă nu e dracu-al dracu’. În loc să se azvîrle respectiva pe mine și să își facă poftele o văd că se întoarce spre colegă-sa, o înșfacă și pe asta zdravăn de tot, o trage aproape și îi bagă o limbă pe gît de cred că i-a ajuns pînă în colon. Asta începuse să dea din mîini, pesemne rămăsese fără aer. După ce îi trage cîteva mozoale bune de tot se dezlipește, o ia de mînă și se apropie.

Mie îmi place să fiu sărutat dar după ce am văzut analiza stomacală de mai înainte o cam băgasem pe mînecă. Unde să fug însă? De dezbrăcat mă pricep să mă dezbrac la bățul de chibrit, de îmbrăcat e mai greu. Așa că am așteptat să văd ce urmează. Astea două, mînă-n mînă, ajung la marginea patului, se opresc și mă măsoară de sus pînă jos. Se uită una la alta, după aia iar la mine. Probabil or fi vrînd să vadă dacă fac față. Asta speram și eu, sincer. Ca să fie peisajul complet clanța era tot la locul ei, strînsă în mîna lui Hercule în variantă feminină. Și brusc văd mai multe variante de utilizare. Vreo două dintre ele nu mi-au plăcut pentru că mă implicau pe mine. Am oftat adînc și am spus o jumaătate de Tatăl Nostru în speranța că dacă tot era să mi-o iau măcar să aibă niște alifie la îndemînă.

Îi dă Hercule drumul din strînsoare celeilalte păsărici mici și neajutorate și mă ia pe mine în obiectiv. Plimbă obiectivul peste tot după care, satisfăcută probabil de analiză, se urcă în pat lîngă mine și mă ia la o serie de mozoale și pipăieli de mă ia cu fiori. Hai că nu e rău, îmi zic în minte. Știți însă ce era aiurea? Că tot nu renunța la ștrumeleagul pe care îl ținea în mînă. Voi știți cam cum e să fii pipăit de o gagică cu o mînă în care ține strîns un alt ștrumeleag? Vă spun eu, e ceva inexplicabil. Așa mă simțeam eu în momentul ăla, inexplicabil. Și cînd era cu pipăiala prin zona pieptului, teren mai neutru, era cum era. Dar cînd cobora în jos prin zona inghinală mă cam panicam. Mai ales cînd aluneca prin spate. Hait, îmi ziceam, acum începe să mă foreze. Trăgeam aer în piept, că de împotrivit nu prea aveam cum. Ori acceptam de bunăvoie ori o încurcam. În plus o mai circula și pe gît, pe frunte, bag seamă că îi plăcea pipăiala în mod deosebit. M-am apucat și eu să particip, cam timid dar am făcut-o, altfel putea intra la bănuieli. Era foarte interesant cînd ni se întîlneau mîinile, simțeam măciulia și treceam repede mai departe. Ba m-a și plesnit cu ea. Eram deja lac de nădușeală.

După ce s-a săturat de lins și pipăit o văd că se dezlipește și, făcîndu-i semn colegei cu mîna strîns înfășurată pe știți voi ce, îi spune:

„Hai, treci, că altfel tare mi-e că rămîi fără.”

Aha, îmi zic, începem chestii mai serioase. M-am bucurat dar numai puțin. Că mă împinge olimpica la o parte, îi face loc celeilalte între noi și reia activitatea. Fără mine.

Băi, eu ce dracu’ fac? Stăteam și mă uitam cum se lingeau alea două și îmi atîrna limba. La naiba, mă bag și eu. Mă apropii pe la spate de proprietara casei și pun mîna. Aveam în plan să nu aștept mai mult de cîteva secunde și să fac și altceva dar nu am avut timp. Cum stăteam cu capul pe pernă și o pupam pe ceafă ridic puțin fruntea și știți ce se-ntîmplă? Îmi plesnește Hercule o pulă‑ntre ochi de-mi mută cîmpul vizual. Am văzut stele verzi.

„Stai în banca ta”, îmi zice, „intri și tu în pîine, dar mai tîrziu. Deocamdată privești.”

M-am holbat la ea. Îmi dau seama că nu am alternativă, dacă se suie asta pe mine îmi întrerupe circulația sîngelui la creier în fix 0,35 secunde. Așa că m-am retras, m-am așezat turcește și m-am apucat să savurez spectacolul.

Oricît de mișto ar fi un film porno în care și-o trag două gagici eu vă spun cu mîna pe clanță că realitatea bate orice film, indiferent de buget. Mi se derulase toată limba, ochii erau ieșiți din orbite și mi se sculase și părul în cap. Restul era sculat de mult și îmi tot făcea semne disperate. Nu e cazul să vă descriu cu lux de amănunte tot ce au făcut ele două, ați văzut filme. Încercați doar să amplificați senzația de cîteva zeci de ori și vă faceți o idee.

Nu a durat mult și au încheiat reprezentația cu brio. Amîndouă. Eu stăteam ca o statuie de Brîncuși și salivam. Mă gîndeam dacă mai am vreo șansă să pup și eu ceva.

***

După ce și-au revenit văd că se ridică, chicotesc și după aia părăsita de bărbat îmi spune:

„Pentru că ai fost atît de cuminte avem ceva special pentru tine.”

Pe mine în seara aia cuvintele surpriză, special și fantezie începuseră să mă sperie de fiecare dată cînd le auzeam. Și pînă în momentul ăla le auzisem în situații în care era implicată o singură femeie, acum aveam două în față și împreună voiau să îmi ofere ceva special. N-aveam ce face, am reușit să scot două cuvinte din gură:

„Special? Ce?”

Le văd cum se mișcă amîndouă odată, se lipesc de mine de-o parte și de alta, una din ele îmi ia urechea între dinți, cealaltă mă apucă cu o mînă de buci și cu una de extensia din față și îmi zice:

„O să ți-o tragem în șifonier. Amîndouă. Și o să te lăsăm să ne faci ce vrei tu.”

Am răsuflat ușurat. Așa da, mai merge, îmi zic.

Ne ridicăm și pornim așa lipiți spre cel mai minunat șifonier pe care îl văzusem în viața mea. Intrăm în el dar înainte de a trage ușa după noi o văd pe Hercule că iese și ce credeți că face? Pentru prima dată în seara aia renunță la scula ușii de la intrare, căreia nu îi dăduse drumul nici măcar o secundă, o lasă să cadă pe pat și revine. Intră lîngă noi și, în timp ce îmi apucă capul și mi-l trage între țîțe, apucă ușa și o trage.

***

Era soarele pe cer cînd am deschis ochii. M-am întins, ca tot omul care dă deșteptarea. Am întins o mînă, am dat de-o țîță. Am pipăit-o bine, era mișto. Prin aburii somnului își făcea loc toată pățania așa că am luat-o în palmă și am stat așa un minut, două. După aceea am întins și mîna cealaltă și am dat de clanță. În momentul ăla și-a făcut loc în mintea mea și cealaltă parte a pățaniei. Asta nu prea mai era atît de mișto așa că am retras mîna ca ars. Am pipăit cu ea mai bine și am dat de cealaltă posesoare de trup bine lucrat. De Hercule adică. Am plimbat-o în sus și-n jos și într-un final am băgat-o la căldură. Mușchiuloasa a gemut prin somn și s-a așezat mai bine-n palma mea. Dar cum aveam de gînd să ajung și pe acasă am mai stat așa vreo cîteva minute pînă m-am dezmeticit și după aia, ușurel, fără să mă simtă, m-am dat jos dintre ele. Le-am privit. Frumoase exemplare. M-am scuturat de gîndurile care îmi năpădeau iar imaginația și mi-am recuperat țoalele de pe unde le azvîrlisem. Nu știu cum de ajunseseră țoalele în cameră, pentru că peste noapte ne mutaserăm domiciliul de babardeală în camera lui Hercule. Nu aveam însă de gînd să îmi bat capul cu asta. Le-am tras pe mine după aia am stat în dubii. Să o trezesc pe vreuna din ele, să îi spun că plec? Sau să le las în pace? M-am gîndit așa o vreme. Într-un final am zis că nu se face să plec în felul ăsta, să își facă după aia cine știe ce idei, să creadă că am plecat pe șestache și, cine știe, poate am ciordit și ceva de prin casă. Așa că m-am dus pe partea unde dormea păsărica frumoasă cu care mă încîrligasem la chef cu o seară în urmă și m-am aplecat asupra ei.

Abia acum la lumina zilei, fără să fiu concentrat numai la babardeală prin șifonier și alte locuri, am putut să văd cît era de frumoasă. Poate părea tîmpit ceea ce spun, adică să văd frumusețea unei femei abia după ce mi-am tras-o cu ea de mi-au pîrîit măselele și genunchi dar chiar așa era. Cu o seară în urmă, la chef, o analizasem sumar dar nu băgasem de seamă că este mai frumoasă decît alte femei cu care avusesem de-a face. După aceea urmase ce a urmat și nu am mai avut timp să o analizez mai în amănunt. Acum însă, cu febra trupului potolită și cu tabloul ei, adormită, în fața ochilor, mi se înfățișa în toată frumusețea goală pe care o avea de oferit.

M-am oprit din gestul de a întinde mîna și de a o trezi. Un zîmbet mi s-a format în colțul gurii și m-am retras. M-am așezat pe scaunul de lîngă pat, am încrucișat brațele pe piept și am continuat să o privesc. Mi-am plimbat ochii pe toată lungimea trupului ei, analizîndu-i fiecare părticică, fiecare loc pe care îl avea de oferit. Era un adevărat spectacol.

Nu știu dacă există conceptul de memorie tactilă, adică abilitatea creierului de a putea rechema și reproduce senzația resimțită atunci cînd ai pipăit sau ai ținut ceva în palmă dar exact asta simțeam eu în timp ce o priveam. Începeam să simt furnicături în palme amintindu-mi cum, cu o seară în urmă, o apucasem de buci și o strînsesem tare în timp ce o pătrundeam, sau cum mă aplecasem și, sprijinindu-mi pieptul de spatele ei și sărutîndu-i ceafa, îmi strecurasem mîinile dedesubt și îmi făcusem palmele căuș peste sîni.

Simțeam ce simte un pasionat de artă în momentul în care se află în fața unui tablou ce reprezintă un nud pe o canapea. Aveam în față o femeie care dormea somn adînc. Fața întoarsă spre mine, pe jumătate îngropată în pernă și culcată pe mîna dreaptă, mîna stîngă pe lîngă corp. Unul din picioare întins, celălalt ușor îndoit. Sînul stîng își ițea sfîrcul. Parcă era desenată. Stăteam tolănit în scaun cu brațele încrucișate și o admiram pur carnal, aidoma unui veritabil voyeur. Îi observam respirația și vedeam cum i se mișcă sînul. M-am trezit că înghit în sec. Cred că nu eram departe de a-mi linge buzele. Femeia asta trezea în mine instincte nebănuite. Parcă nici nu se cunoștea că tocmai avusesem parte de o noapte de pomină după care cred că aveam nevoie sigur de perioadă de recuperare.

Interesant totuși că nu resimțeam nimic deosebit în legătură cu colega ei de apartament. Participase cu același sîrg la coțăiala de pomină, avusese un rol chiar mai deosebit decît al amicei ei și totuși nu îmi reținea atenția. Era parcă un fel de selecție instinctuală, organică, care avea loc în mintea și trupul meu. Nu îmi puteam explica altfel cum de atenția îmi era îndreptată exclusiv către mîndrețea de pe partea de pat unde mă aflam eu și care, pe nesimțite, mă făcea să mi se scoale din nou.

***

„Hei, ce faci acolo? De ce nu ești lîngă noi? Și de ești îmbrăcat?”

Vocea ei m-a scuturat din gînduri. Am clătinat capul și mi-am îndreptat privirea spre ai ei. Nu se mișcase, ridicase doar pleoapele și mă privea. Un zîmbet i se formase pe obraz.

„Sunt chiar atît de neplăcută la privit și pipăit încît să te fac să vrei să te ridici atît de repede de lîngă mine, în loc să prelungești plăcerea nopții în leneveala de dimineață?”

Zîmbetul i s-a lărgit pe toată fața. S-a întors cu fața în sus, a dus brațele deasupra capului, s-a întins și a întors din nou privirea către mine.

„Hai, dezbrăcarea și treci înapoi în pat. Acum. E duminică dimineață, nu cred că ai vreun plan deosebit. Poți să îți mai oferi și să îmi mai oferi plăcerea prelungită a unei partide de pipăială de dimineață. Și cu conversația de rigoare, dacă ai chef.”

M-a cam lăsat fără replică. Dimineață, gol pușcă, în pat lîngă o femeie la fel de goală, după o noapte de zbînțuială, de muncă asiduă pe frontul sporirii natalității. Suna periculos de intim. Am calculat rapid implicațiile și m-am hotărît. Am zburat țoalele de pe mine în timp record și am rămas cum m-a făcut mama. Și-a plimbat privirea pe mine, a notat fără remarci erecția, s-a dat mai către cealaltă, care dormea în continuare fără să dea semne că ar avea de gînd să se trezească în ciuda zgomotului pe care îl făceam și a bătut cu palma așternutul.

„Hai, hopa sus lîngă mămica.”

Intimitatea asta pe care o afișa mă dezarma. Era o înviere a senzațiilor și trăirilor familiare ale relaționării firești dintre două persoane care împart un apartament și viața. Cum am spus, periculos de intim. O sămînță de dubiu mă încerca. M-am mișcat totuși și m-am așezat pe marginea patului.

S-a ridicat și și-a lipit buzele de spatele meu. M-am înfiorat. Și-a insinuat mîna, a așezat-o pe pieptul meu și m-a răsturnat. S-a lipit de mine cît era de lungă, m-a încălecat cu un picior și și-a culcat capul pe pieptul meu. O intimitate ce nu se potrivea deloc cu imaginea unei femei care cu o seară în urmă urmărise satisfacerea unei fantezii oarecum departe de tiparele obișnuite ale fanteziilor. Și pe deasupra părea să facă abstracție complet de prezența colegei ei de apartament care dormea în continuare chiar lîngă noi.

A simțit crisparea mea și a întrebat:

„De ce ești atît de încordat?”

Am tăcut. A continuat:

„Știi despre ce vorbesc. Nu e vorba de încordarea asta”, a mai spus, coborînd mîna și înfășurînd-o pe ceea ce mi se sculase încă de cînd îi admiram, stînd pe scaun, somnul.

I-am privit mîna.

„Clar că nu despre încordarea asta vorbești. Oricum, din cîte se pare, ai asupra mea un efect ușor de văzut.”

„Da, ușor de văzut”, mi-a răspuns. „Ăsta este doar un efect fizic, carnal. Probabil că există ceva mai adînc decît reacția fizică, mai ales după noaptea trecută. Ar trebui să fii epuizat, cred, afară de cazul în care ești un specimen mai deosebit, în stare de performanțe deosebite, deși și asta este discutabil și îndoielnic. Nu despre asta vorbesc, ci despre nedumerirea pe care sunt sigură că o încerci. Intimitatea pe care o afișez, în condițiile în care sunt sigură că gîndești ceva de genul Ne-am întîlnit, ne-am plăcut, ne-am tras-o, acum fiecare la casa lui. Așa este?”

Femeia asta avea chef de filozofat. Ușurința cu care își exprima gîndurile și felul direct în care o făcea erau ceva deosebit. Fără să mai pomenesc că făcea toate astea în timp ce își mișca mîna în sus și-n jos. Parcă eram la o simplă masă și făceam un schimb de idei pe o temă oarecare, nu goi-goluți în pat. Încă nu aveam dificultăți în a-mi păstra firul gîndurilor, în a le exprima coerent, așa că i-am răspuns:

„Ce să spun? Ai dreptate, într-o oarecare măsură chiar așa gîndesc. Cred că ți-aș insulta inteligența dacă aș încerca să o ard cu fofîrlica și să caut vreo explicație pompoasă cînd, de fapt, este exact așa. Adică, judecînd după tiparele obișnuite ale unei găselnițe la un bairam, urmată de one night stand-ul de rigoare, ritualul s-a cam încheiat sau, mă rog, ar trebui să se încheie. Așa că mirarea mea cu privire la intimitatea pe care o afișezi este una reală. Nu zic motivată, deși într-o oarecare măsură este, ci doar reală.

M-a întrerupt cealaltă colegă de pat, s-a răsucit pe partea cealaltă. Nu părea că avea de gînd să se trezească prea curînd sau că era deranjată de conversația noastră pe teme cît se poate de lumești.

„Pot să te rog ceva?”, am continuat. „Te superi dacă ne mutăm culcușul în dormitorul celălalt, adică al tău? Nu că m-ar deranja prea mult trio-ul ăsta dar cred că putem profita mai în tihnă de soarele de dimineață din unghiul prin care care intră acolo în cameră. Ce zici?”

A chicotit și mi-a tras un mozol de zile mari după care, mișcîndu-se încet, m-a încălecat. M-a eliberat din mînă și după ce s-a frecat de mine de cîteva ori a coborît. M-a apucat și m-a tras după ea. Am ieșit din dormitorul amicei și am intrat în al ei. Am închis ușa și fără alte introduceri, că nu era nevoie, m-am tolănit pe pat. S-a întins lîngă mine și și-a reluat poziția, adică lipită de mine și cu mîna pe ceea ce rămăsese la fel de tare.

***

„Despre ce vorbeam?”, am continuat. „Ah, da, tocmai îți spuneam că sunt într-adevăr nedumerit de intimitatea pe care o afișezi în condițiile în care, teoretic vorbind, one night stand-ul s‑a încheiat. Nu că nu îmi face plăcere să stăm de vorbă așa cum facem acum.”

„Este totuși oarecum firească și explicabilă”, mi-a răspuns. Firească, avînd în vedere că este ceva normal după ce ne-am făcut de cap noaptea trecută așa cum ne-am făcut. Din punct de vedere al gradului de intimitate, ceea ce am pus în practică l-a ridicat de undeva de la zero undeva destul de sus pe o scară oarecare. Doar asta presupune sexul, indiferent că este practicat între doi necunoscuți sau doi parteneri cu ștate vechi. Din moment ce ne-am expus poponețele în toată splendoarea lor și ne-am pus și jucăriile la un loc o noapte întreagă, cred că nu se pune problema de a fi sau a nu fi intimi. Cel puțin nu din punct de vedere fizic. În ceea ce privește intimitatea dată de conversația asta pe care o purtăm acum, nici asta nu este ceva ieșit din comun. Am chef să port o discuție lejeră cu un bărbat cu care mi-am tras-o toată noaptea în propriul șifonier. Și din cîte văd și simt se pare că va fi ceva mai mult decît o discuție. Ceva împotrivă pe tema asta?”

În timp ce vorbea continuase să mă mîngîie. Am legat la un loc cuvintele care mi se adunaseră în gîtlej și am articulat:

„Nu am nimic împotrivă, dar înainte de a-ți răspunde vreau să te întreb și eu ceva? Vrei conversație sau din cîte văd eu o nouă partidă de coțăială?”

I-am acoperit mîna cu a mea, oprindu-i-o.

„Carevasăzică ești un fel de specimen deosebit, așa cum am intuit mai devreme”, mi-a spus și a chicotit din nou.

„Nu deosebit, doar receptiv la stimuli. Așa că, stimată doamnă, hotărîți-vă. Conversație sau sex?”

„Nu le putem face pe amîndouă?”

„Sincer, nu pun prea mare preț pe conversația pe care am purta-o în timp ce tu ai fi deasupra mea…”

„Sau tu deasupra mea…”

„Da, sau așa.”

I-am dat mîna la o parte. M-am mișcat și am ajuns deasupra ei. I-am prins și cealaltă mînă și am ținut-o așa. Mă privea fără să spună un cuvînt. Mi-am făcut loc între picioarele ei și m-am lipit de ea apoi am început să mă mișc încet. Am privit cum i se încordează gîtul. După aceea mi-am lipit gura de a ei și am sărutat-o. Mi-a răspuns.

Sărutul ăsta nu avea nici o legătură cu pupăturile și mozoalele de noaptea trecută. Alea fuseseră o simplă exteriorizare a energiei sexuale. Atît. Ăsta era exact ceea ce discutam de jumătate de ceas. Era ceva intim. Nu l-am calculat, nu l-am anticipat. Era o reacție de moment căreia îi dădeam curs. Am închis ochii și am făcut ce simțeam că vreau să fac în momentul ăla.

Am sărutat-o așa, nu știu cît dar cînd mi-am dezlipit gura de a ei și am privit-o am văzut cum îi lucesc ochii. Își înfășurase picioarele pe după șoldurile mele și se mișca împreună cu mine. I-am eliberat o mînă și mi-am așezat degetele pe buze. Le-am plimbat de jur-împrejur după care le-am coborît pe gît și mai departe, în jos. I-am cuprins un sîn și l-am strîns între degete. A ridicat capul și m-a mușcat de buză.

Am coborît mîna și i-am stăpînit mișcările.

„Dacă nu ne oprim să știi că s-a dus dracului conversația”, i-am spus.

„Și atunci ce facem? Acum că ne-am întărîtat ne oprim și stăm de vorbă?”

Am deschis gura ca să îi răspund ceva înainte de a pune capăt șirului de vorbe și a trece la ceva mai concret dar o bătaie în ușă m-a întrerupt.

„Băi, voi ce faceți acolo? M-ați lăsat amanet să sforăi ca un cal după o zi de tras la plug și ați șters-o englezește? Nu v-a ajuns futaiul de azi-noapte? Iar vă călăriți?”

„Hercule!”

Am oftat și mi-a căzut capul pe umărul ei.

„Cine?”

„Nu contează”, i-am răspuns. ”Doar ceva ce mi-a trecut prin minte. Ce facem?”

A oftat a lehamite.

„Nu, dragă”, a vorbit ea către ușă. Ne-am trezit și ne-am gîndit că tu o să dormi mai mult așa că nu am vrut să te deranjăm. De aia am venit în camera mea. Să mai stăm de vorbă fără să te trezim cumva din somn.”

„Da, sunt sigură de asta”, glăsui vocea de dincolo de ușă. „Și dacă intru acum sunt sigură că voi doi sunteți îmbrăcați și faceți un pic de conversație galantă înainte ca domnul să plece acasă, nu? Nu e nimic sculat prin zonă, gata să viziteze locuri întunecoase, presupun.”

M-am uitat la ea și i-am spus:

„Mi se pare mie sau colega ta este geloasă că nu are și ea parte de un mic after-party?”

Mi-a pus mîna pe gură.

„Taci.”

După aceea a vorbit din nou către ușă:

„Nu, femeie. Crezi că suntem pe alcaline ca iepurele din reclamă? Doar ți-am spus că nu am vrut să te deranjăm, atîta tot. Tocmai voiam să mergem să facem fiecare duș și după aia să bem o cafea, înainte să plece. Așa că stai liniștită, nu se servește nimic special din care să nu îți primești și tu porția. Capisci?”

„Bine, bine”, s-a auzit vocea de dincolo. „M-am liniștit. Dar mai aveți puțină răbdare cu dușul că merg eu mai întîi. Dau de veste cînd termin. Voi mergeți la bucătărie și puneți de cafea cît fac eu duș. După ce ies eu faceți și voi. Bine?”

„Bine.”

***

M-am dat jos de pe ea și m-am întins. S-a ridicat și a început să cotrobăie prin dulap. A scos niște pantaloni și un tricou pe care le-a tras pe ea. În timpul ăsta îmi pusesem mîinile după ceafă și o priveam. După ce s-a îmbrăcat s-a întors.

„Ce faci, tu nu te îmbraci?”

„Din cîte știu țoalele mele sunt dincolo.”

„Păi mergi și ia-le”, mi-a răspuns.

„Merg, merg. Apropo, pot să te întreb ceva?”

„Ce?”

„Ai pomenit mai devreme de servit porții din chestii speciale. Adică nu se întîmplă nimic deosebit din care să nu primească și ea. Să înțeleg că episodul cu șifonierul de noaptea trecută nu este singular? Voi două aveți obiceiul să faceți chestia asta de mai mult timp?”

Vorbeam și în același timp mă gîndeam cît de tîmpit suna totul. Adică să chestionez practicile unei femei străine cu privire la felul cum și-o trage și cu cine. Parcă eram un din ăla care umblă pe stradă cu condica la subsuoară și face sondaje de opinie. Dar cum pornisem pe panta intimității și a familiarului,zău dacă nu mă conformam.

„Nu, domnule curios, nu avem obiceiul să practicăm sex în trei sau satisfacerea fanteziilor împreună. Dacă vrei să știi, noaptea trecută a fost prima dată cînd am fost cu o femeie. Mă rog, tehnic vorbind nu am fost împreună cu o femeie pentru că ai fost și tu în scenă dar înțelegi ce vreau să spun. Orientarea mea sexuală este către bărbați. Dar dacă s-a nimerit să mai intre un personaj în actul respectiv, s-a nimerit.”

„Aha.”

„Da, aha, și acum lasă vrăjeala și întrebările cu privire la orientarea mea sexuală și treci dincolo ca să îți recuperezi cîrpele și să le tragi pe tine. După aia vii la bucătărie.”

A deschis ușa și a dispărut.

Am urmat-o. Am mers în camera cealaltă și m-am îmbrăcat. M-am așezat pe scaun și am stat așa cîteva clipe. Am trecut în revistă rapid firul evenimentelor. Nu am stat prea mult pe gînduri pentru că din bucătărie începuse să se facă simțită aromă de cafea și îmi era poftă de una. M-am ridicat și m-am îndreptat într-acolo punînd concluziile într-un colț al minții, pentru mai tîrziu. Pentru moment știam cu certitudine că fusese și continua să fie o experiență inedită, foarte interesantă și trebuia răsucită pe toate fețele și explorată la maxim. Și poate cine știe… M-am scuturat de ultimul gînd și am intrat în bucătărie.

***

Mîndra era lîngă aragaz și supraveghea ibricul cu cafea.

Am tras un scaun de sub masă și m-am așezat. Am privit-o cum se uita concentrată la ibric, cu mîna pe toartă și cum în același timp trăgea din țigara pe care o ținea cu mîna cealaltă. I-am privit mișcarea obrajilor în timp ce apuca filtrul țigării și trăgea din ea, cum îi sugea pentru ca după aceea să îi relaxeze ușor în momentul în care țuguia buzele și lăsa fumul să iasă. Există ceva aparte în gesturile specifice fiecăruia dintre noi, atunci cînd facem ceva anume, gesturile pe care le faci atunci cînd bați un cui, atunci cînd tai ceva cu cuțitul, atunci cînd torni din sticlă în pahar și chiar și atunci cînd fumezi o țigară. Un cod al gesticulației ce servește de carte de vizită pentru o parte din felul nostru de a fi. O carte de vizită pe care nu o putem falsifica sau suprascrie. Subconștientul ne dictează mișcările și asta transmite celor din jur o mică parte din noi. O interfață dificilă de reprogramat. O priveam în timp ce fuma și mă delectam cu suita de mișcări pe care le făcea.

„Te îmbrăcași, stimate domn?”

M-am trezit din visare.

„Păi din cîte văd eu uitîndu-mă la mine se pare că m-am îmbrăcat. Deși, dacă stau să mă gîndesc bine, nu știu de ce ne-am îmbrăcat. Acum o să trebuiască să ne dezbrăcăm iar, că o să facem duș. O operațiune în plus pe care am fi putut să o eliminăm din schemă. Am stat dezbrăcați în camera ta, am stat dezbrăcați în camera dragei tale colege, o să fim dezbrăcați în baie, ce mare lucru să fim dezbrăcați și în bucătărie?”

„Scumpule, nu că mă deranjează nuditatea, că oricum îmi place să stau în păsărica goală cînd sunt acasă, dar tare îmi e că dacă ai fi în continuare în cocoșelul gol în preajma mea în loc să fac cafea cred că te-aș viola aici pe loc. Chiar vreau să beau o cafea așa că fă bine și rămîi în coajă, că dacă te decojești nu mai răspund de faptele mele. Pricepi?”

Oricît de mult îmi făcea cu ochiul ideea de sex pe scaunul sau pe masa din bucătărie am notat mesajul și am dat din cap. A aprobare.

A revenit la ibricul cu cafea și l-a dat la o parte. A scos dintr-un dulap trei cești, le-a pus pe masă și a turnat. Cînd a ajuns la ceașca pe care o așezase în fața mea nu m-am putut stăpîni și am apucat-o de încheietură. M-a privit. Îmi apăsam degetele în carnea ei în timp ce lichidul negru curgea în ceașcă.

„Nu prea înțelegi de vorbă bună, nu-i așa?”

A însoțit întrebarea cu un zîmbet.

Ce mă făcea să nu îmi pot ține mîinile departe de femeia asta? Îmbrăcată sau nu, în pat sau în altă parte, orice împrejurare părea că este numai bună pentru a realiza contact fizic cu ea. Doar pentru a o simți.

Căzusem în visare. Aveam degetele înfășurate pe mîna ei și priveam în gol, fără țintă, rumegînd gînduri.

O pocnitură din degete m-a trezit din reverie. Am tresărit și mi-am limpezit privirea. Lăsase deoparte ibricul, se sprijinise în cotul de la mîna cealaltă și mă privea direct în ochi.

„Ce faci, stimabile? Te-ai autohipnotizat? La ce te gîndești atît de intens?”

„Mă gîndesc la faptul că nu îmi pot ține mîinile departe de tine. La asta mă gîndesc.”

S-a eliberat din strînsoare și s-a așezat. A luat o gură de cafea și și-a sprijinit fața în palme. Mă privea fără să vorbească.

***

„Ce faceți, puișorilor? Gata cafeaua?”

Vocea lui Hercule ne-a făcut pe amîndoi să tresărim. Se oprise lîngă masă și își plimba ochii de la unul la celălalt. Avea pe ea doar un șort, șort care abia își merita numele la cît de minuscul era, și sutien. Își legase părul într-o coadă de cal. La lumina zilei am putut să constat că nu își merita decît simbolic numele de Hercule pe care i-l atribuisem cu o seară în urmă. Era subțire, cu forme frumoase, nicidecum vreo practicantă de sporturi grele. Probabil că euforia și excitarea mă făcuseră să îi exagerez potența fizică. Mă aruncase pe pat dintr-o singură mișcare și aparent fără pic de efort dar mă gîndesc că nici eu nu opusesem rezistență. Intrasem în joc și mintea îmi comandase să mă comport ca atare. Acum că mă uitam bine la ea puteam să îi văd latura feminină. Nu că nu ar fi avut așa ceva, era femeie doar.

S-a proptit în palme pe masă.

„Alo, ce ați rămas ca la panoramă? N-ați mai văzut nimfă udă? Sau trebuia să vin cu gogoașa neacoperită ca să fiu sigură că voi doi nu dormiți în continuare?”

A apucat ceașca ei și a luat o înghițitură.

„Stimată doamnă”, i-am spus, ”nu făceam altceva decît să savurăm cafeaua. Iar eu, pe deasupra, să admir două femei mișto împreună cu care o beau. Mai ales că una din ele e pe jumătate dezbrăcată. Apropo, frumos șort, te prinde de minune.”

„Adică ceva gen e minunat șortul tău așa că dă-l mai repede jos? Amice, îți spun sincer că îmi place de tine. Deschis la minte, receptiv la idei, dibaci în pat, dezinvolt în cuvinte. A agățat colegă-mea marfă bună.”

„Corecție, nu l-am agățat eu, el m-a agățat pe mine.”

„Da, dar dacă nu ar fi avut ceva care să te facă să îl aduci acasă dormeam singure și plînse și cu durere în suflete, nu-i așa?”

Am pufnit în rîs. Am mai luat o gură din ceașcă.

„Mă duc să fac și eu duș. După aia mă îndrept către casă. Chiar dacă este duminică presupun că aveți și voi două treburile voastre, program de relaxare, de amuzament, de distracție sau știu eu ce.”

„Stai liniștit, dragule, că nu ne deranjezi deloc”, a răspuns Hercule. Cel puțin pe mine nu mă deranjezi deloc. Așa că fă duș liniștit, fără să te grăbești, și după aia dacă vrei să mai stăm la bîrfă stăm, că eu oricum nu am nimic de făcut. Tu ce zici, mîndro?” o întrebă pe cealaltă.

„Nimic în program. Dar dacă omul o fi avînd vreo treabă… Sau pur și simplu vrea să meargă acasă…”

„Am plecat la duș”, le-am răspuns.

M-am ridicat fără să ofer vreun indiciu, dacă aveam adică de gînd să mai stau sau să plec. Nici eu nu știam ce vreau. Pentru moment le-am făcut cu ochiul și m-am îndreptat către baie.

***

Am intrat și m-am dezbrăcat. Am intrat în cabina de duș și am dat drumul la apă să curgă pe mine. Am stat așa cîteva minute după care am început să mă săpunesc. Mă spălam metodic și fredonam. M-am gîndit o clipă că auzindu-mă cele două se vor amuza teribil. M-a pufnit rîsul și am continuat să mă frec bine de tot. M-am clătit și exact cînd să dau să mă întorc ca să ies din cabină s‑a deschis ușa și a intrat lîngă mine păsărica mea. Venise în baie fără să o simt. De fapt, la cît săpun aveam în urechi era puțin probabil să fi putut să o aud. Acum în schimb auzeam. Auzeam mai ales că de undeva de sus se auzea muzică. Melodia aia a lui Joe Cocker, de făcut striptease. Am căutat cu privirea pe tavan și am băgat de seamă două difuzoare încastrate. De acolo venea muzica de rupt țoalele de pe tine. Fetele astea nu își refuzau plăceri deosebite.

„Frumoasă dotare”, am spus. „Îmi place.”

„Nu am nici o îndoială”, mi-a răspuns.

„Nu ai mai avut răbdare să termin eu? Sau vrei să faci economie la apă? Aveți restanță la întreținere cumva?”

„Cocoșelul lui mama, economia la apă este ultimul lucru care îmi trece mie acum prin cap.”

Nu știu exact care este viteza luminii dar sigur nu depășește viteza cu care s-a lipit de mine și mi-a trîntit o ventuză direct pe gură de mi-a făcut vid în plămîni. Cu experiența nopții trecute încă proaspătă i-am băgat trei sferturi de limbă în gură, încercînd să fiu cît mai la înălțime. Se pare că am calculat prost pentru că am simțit imediat cum mi se adună lacrimi în ochi. Pe moment am crezut că m-a mușcat dar m-am edificat imediat. Mă apucase de ceafă și mă trăgea. Mi-am băgat organul de lins înapoi în cutie și am privit-o în ochi.

„Nu știu cine te-a învățat pe tine să pupi o femeie dar în nici un caz gura mea nu e puț de foraj. Dacă vreau cumva să mi se recolteze probe să știi că o să te anunț. Și în nici un caz de aici”, mi-a spus, lovindu-se încet cu degetul pe buze, „ci din cu totul altă parte, circa jumătate de metru mai jos.”

Am dat din cap a aprobare. Și-a scos gheruțele din părul meu. În timpul ăsta Cocker îi dădea înainte cu “poți să-ți lași pălăria…” și fără să vreau mi-am imaginat-o cum ar arăta acum cu un joben pe căpșorul ei drăgălaș. Sau măcar cu o pălăriuță.

Probabil că imaginația îmi așezase o mască tîmpă pe figură pentru că am simțit o bătaie delicată pe obraz.

„Ce e cu rînjetul ăsta, puișor? Ce-ți circulă prin cap?”, m-a întrebat.

I-aș fi spus ce și cum dar m-am oprit la timp. La cît de bogată avea și ea imaginația pot să bag mîna în foc că ar fi mers să caute pălărie. Nu că m-ar fi deranjat asta dar chiar nu voiam să mă privez nici măcar cîteva minute de spectacolul pe care îl oferea. Am mai spus că era bună? Că avea de toate, inclusiv sare și piper? Avea. Am apucat-o de mijloc și am tras-o lîngă mine.

„Continuăm ce am început în dormitor sau o luăm de la început?”, am întrebat.

„Eu zic să lași vrăjeala și să ne apucăm de treabă că nu am venit să discut geneza dimineții de după. Poți să începi prin a lua săpunul și să mă speli pe spate.”

Scurt și la obiect. Avea dreptate, igiena e foarte importantă. M-am întins și am luat un săpun de pe suport. A manevrat robinetele, a potrivit apa și s-a întors cu spatele la mine. S-a băgat sub jetul fierbinte și și-a trecut mîinile prin păr. Îmi venea să îmi bag mîna în părul ăla mișto al ei și să o rabatez la nouăzeci de grade dar m-am stăpînit. După ce s-a udat toată – speram să se ude chiar toată și ceva mai tîrziu – a lăsat apa să curgă mai încet și s-a dat mai lîngă mine. Tot cu spatele.

Am săpunit bine mîinile și am început să le plimb cu tot cu săpun pe spinarea ei. Am albit-o toată. Le-am coborît și i-am albit și poponeața. Cum stătea așa îmi venea să-i ard una peste buci dar nu știam cum ar fi răspuns la așa ceva în momentul ăla. Seara trecută își luase vreo cîteva în focul acțiunii, sincer îmi luasem și eu cîteva la îngrămădeală, că nu prea mai ținusem cont la un moment dat cine cui îi dă. Posibil să-mi fi dat și singur vreo două-trei palme peste cur. Niciodată să nu bagi mîna în foc pentru ce ești și ce nu ești în stare să faci în timpul unei partide de sex că riști să pierzi pariul. Adică nu ar fi imposibil să te vezi în patru labe lîngă două gagici care și-o trag iar tu să te bați la poponeață chiuind de se scutură geamurile.

Am terminat să o spăl și am bătut-o încet cu vîrful degetelor pe fund. Cît o spălasem nu mișcase deloc. Parcă era statuie. S-a băgat iar sub duș și s-a clătit după care s-a întors și mi-a expus partea din față în toată splendoarea ei.

„Domnule priceput în ale spălării, te rog să te ocupi și de caroseria frontală. Și dacă o faci la fel de bine cum ai făcut-o și cu spatele s-ar putea să beneficiezi de un contraserviciu pe măsură.

Eu mă uitam la țîțele ei și simțeam cam ce cred că simte un din ăla mic cînd umblă maică-sa la sutien ca să scoată afară pompa de alimentare. Mă ardeau palmele și mi se rotunjise botul. Eram ca un guvid la suprafața apei în căutare de aer. Dădeam mintal în bobi ca să mă decid, să iau țîța-n gură sau să trec la spălat. Am oftat și am ales săpunul. Mi-am albit iar mîinile și am început să le plimb pe ea. Ridicase brațele și le pusese pe ceafă, parcă poza. Am încercat să fiu cît mai profesionist dar tot mi-au stat palmele mai mult pe țîțe decît pe restul. Parcă avea magnet în ele, nu altceva. Îi plăcea și ei după zîmbetul larg care i se lățise pe toată fața. Și-am tot pipăit-o așa o vreme pînă am simțit că nu mai pot.

Am lăsat săpunul să cadă, m-am lipit de ea și-am împins-o sub ploaia de apă fierbinte. Am apucat-o de păr, i-am dat capul pe spate și mi-am înfipt gura în gîtul ei. Apa curgea, eu îmi plimbam limba pe jugulara ei, Joe Cocker îi cedase locul lui Billy Idol. Fundal sonor numai bun pentru ce aveam de gînd. Și-a făcut loc cu mîna între noi și mi-a tras o verificare scurtă ca să vadă dacă aveam inspecția tehnică la zi. M-a fulgerat un gînd.

„La dracu’, ce facem? Nu avem prezervative.”

S-a uitat la mine cu reproș.

„Puișor, crezi că veneam după tine la duș nepregătită? Adică să mă încing și după aia să trebuiască să întrerup distracția ca să merg în cameră după căciuliță?”

A deschis ușa cabinei, a luat o cutie de pe o poliță și a desfăcut-o. A scos învelitoarea pentru cap și mi-a dat-o.

„Ai fix 10 secunde ca să te echipezi.”

S-a întors cu spatele, s-a proptit cu palmele în geamul vopsit cu aburi și s-a arcuit spre mine. M-am executat la foc automat, am îmbrăcat costumul, m-am apropiat de portbagajul ei și am căzut.

Ocupat să mă ocup cît mai repede de ea uitasem că am lăsat săpunul să cadă pe jos și am călcat pe el. Am aterizat direct în cur de mi s-au tulburat toate ideile cu tot cu planul bine pus la punct pe care îl trasasem cu privire la ce avea să urmeze. Și ca să fie treaba completă, al dracului săpun, după ce am alunecat pe el a zburat în geam și a ricoșat direct între felinarele mele. Am văzut jumătate din stelele de pe Calea Lactee. Am rămas așa vreo cîteva secunde, indecis dacă să scot vreun geamăt sau să tac bărbătește.

Cumătra și-a pierdut răbdarea și a scuturat din fund.

„Ce faci, dom’le, acolo? Ai uitat cum se pune un cauciuc pe cuc sau e măsură prea mică și mai pilești din ea?”

Mi-am recuperat ciolanele și mîndria de prin colțurile pe unde se împrăștiaseră și am revenit la poziție verticală. Bine că nu mă agățasem de ea din instinct și nu venisem grămadă amîndoi că atunci chiar ar fi fost de comă. Ideea e că încă îmi stăruia o durere prin partea locului pe care căzusem așa că nu mă simțeam în stare de mișcări repetate în următoarele cîteva minute. M-am repliat rapid și ca să nu dau de bănuit m-am lipit cu pieptul de spinarea ei și i-am luat urechea-n gură.

„Așa mai merge”, a sîsîit printre dinți. „Credeam că o să trebuiască să îmi chem colega și să îi spun să îmi aducă clanța de la ușă.”

Futu-i clanța mă-sii, că o să îmi bîntuie gîndurile de acum înainte pînă oi muri, am înjurat în gînd.

„Puișor”, i-am spus, „ce am eu de gînd să fac o să îți șteargă din minte clanța aia pentru o bună bucată de vreme.”

Mi-am lipit gura de ceafa ei și am început să cobor încet pe șira spinării. Încă mă dureau bucile așa că trebuia să trag de timp într-un mod cît mai firesc cu putință, să nu dau de bănuit. În plus, era atît de pornită că dacă o abandonam nerezolvată sunt sigur că avea pe undeva o sabie de samurai și mă punea să-mi fac seppuku. Am continuat să o pup pe spate în jos și m-am lăsat în genunchi. A întors capul și m-a privit. M-am fixat de mînere și am trecut la treabă. Cred că făceam treabă bună după felul cum gemea. În momentul ăla chiar aș fi vrut un instantaneu. Felul ăla cum stăteam, eu ocupîndu-mă de ea așa cum mă ocupam, ea cu palmele proptite-n geam și capul dat pe spate cu părul răsfirat tot și dușul aruncînd apă pe noi. Tablou de colecție, nu altceva. Mă dureau puțin genunchii din cauză că stăteam direct pe podeaua cabinei dar nu prea băgam de seamă, absorbit și la propriu și la figurat de ceea ce făceam. Sincer, nu pricep de ce spun unii că e aiurea să ți-o tragi la duș, probabil că nu au făcut-o cu partenerul protrivit. Fără a lua în calcul că mai devreme căzusem ca o plăcintă era mișto.

Începuse să dea din picior, exact ca un cal nărăvaș, așa că m-am dezlipit de ea și am întrebat prin valurile de apă care mă loveau față:

„Ai pățit ceva? Ți s-a pus vreun cîrcel?”

A întors iar capul către mine, între timp se proptise și cu fruntea în geam, și mi-a răspuns printre respirații:

„Ți-am spus eu cumva să te oprești? Ce drac de cîrcel, tu n-ai mai avut de-a face pînă acum cu o femeie care mai are puțin și își dă drumul? Bagă înapoi boticul ăla drăgălaș la mama între lonjeroane că altfel ai pus-o.”

Am înțeles că ar fi fost o mutare extrem de greșită din partea mea să încerc să parlamentez sau măcar să îi răspund în vreun fel. Oricum cred că ar fi fost inutil, mă ștersese instantaneu din memoria de scurtă sau lungă durată, cel puțin pentru moment. Se proptise iar cu capul în geam și-și mutase posteriorul cu cîțiva centimetri mai aproape de mine. Semn clar pentru ce trebuia să fac. Adică să las dracului vorbele și să trec din nou la treabă. Am dat cu mîna peste ochi, am tras în aer în piept și în momentul ăla s-a auzit o bătaie în ușa băii.

„Copilași drăgălași și scumpi, îmi cer mii de scuze că vă întrerup lecțiile de înot și scufundări dar am vrut să vă anunț că sunt la a doua cafea, așa că mai aveți la dispoziție circa 20 de minute pînă o să am nevoie să folosesc buda. Ați face bine să terminați mai repede orice ați face acolo. Vă pupă mămica, aveți grijă să nu scape vreunul dintre voi săpunul pe jos.”

Noi doi rămăsesem ca la fotograf. Eu unul semănam exact cu o statuie grecească pe care o văzusem odată într-o enciclopedie, un musculos în cucul gol stînd pe vine. Ăla eram eu acum, mai puțin mușchii, pe care îi lăsasem acasă la borcan. Pînă să apuce partenera de duș să spună ceva, să protesteze în vreun fel, am renunțat la cireașa de pe prăjitură, m-am ridicat și fără preliminarii am început cea mai veche mișcare din lume. Nu a avut timp să își dea seama ce și cum pentru că eram deja încolăcit pe ea ca un alpinist pe frînghie. Nu i-a mai rămas decît să reia gemetele. Pusesem o palmă în geam și cu cealaltă mă țineam de ea. Se lipise cu obrazul de geam, închisese ochii și icnea. Eu făceam eforturi să îmi păstrez echilibrul și în același timp să mă încadrez în timpul pe care ni-l pusese Hercule la dispoziție. Se pare că făcusem treabă bună mai devreme pentru că nu a mai durat mult și mi-a oferit unul din cele frumoase daruri pe care le poate face o femeie unui bărbat. Adică un orgasm real, nu unul mimat. Cum stătea cu obrazul pe geam și cu pleoapele pe jumătate ridicate am crezut că mă privește dar mi-am dat seama că în momentul ăla vedea direct prin mine, undeva departe. Am citit în privirea aia goală, pierdută, egoismul de care toți dăm dovadă în momentele alea. Dispărusem pentru cîteva secunde din mintea ei, nu făcea altceva decît să simtă cea mai mișto trăire pe care o poate simți un om.

S-a chinuit așa cît s-a chinuit după care a aterizat înapoi pe pămînt. A deschis ochii și m-a privit.

„Tu ai terminat?”

Încă o dovadă că ai făcut treabă bună. Adică ce i-ai oferit a fost atît de bun că nu a știut ce se întîmplă în jur, nici măcar dacă tu mai ești acolo sau nu.

„Nu, dar nu mai am mult.”

A întins mîna, mi-a tras capul aproape și și-a lipit gura de a mea.

„Sunt terminată și la propriu și la figurat. Aș vrea să te ajut, altfel decît așa, dar nu mă mai simt în stare.

I-am astupat iar gura. După ce i-am măsurat nivelul de oxigen din plămîni, m-am dezlipit și i‑am spus:

„Îți mulțumesc pentru intenție. Nu mai durează mult așa că stai liniștită și bucură-te în continuare de tratament.”

A zîmbit larg, a întins mîna și mi-a băgat un deget în gură. M-am trezit că îi sug degetul mai abitir decît un copil care suge o acadea. Mi-am strecurat o mînă sub ea, am prins-o de-o țîță și am reluat activitatea care tocmai o făcuse să prindă aripi.

Îi dădeam bice, nu voiam să intru în criză de timp, nu de alta dar pe undeva printr-un colț al minții îmi rămăsese un ciot de idee și intenție bună, îndreptate către Hercule care sorbea probabil ultimele guri de cafea și mă gîndeam că nu se face să trebuiască să meargă săraca fată prin vecini cerșind 5 minute ca să folosească buda.

N-a durat mai mult de 2-3 minute să fac și eu ce a făcut și scumpa de sub mine. Să dau ochii peste cap adică și să îmi dau seama de ce pentru cîteva secunde nimic altceva nu contează. Și peste toate astea din difuzoarele din tavan începuseră puternicele acorduri ale unei simfonii dirijate de Celibidache. Am avut un orgasm simfonic. Mă scuturam din toate încheieturile și am fost cît pe ce să cad iar. Nu că ar mai fi contat, aveam suficiente endorfine în mine cît să anuleze și durerea unei căzături de la etajul 5.

Mi-a căzut obrazul pe spinarea ei și gîfîiam ca un naufragiat care a pupat pămînt după ce a fost fugărit de rechini. M-a lăsat să trăiesc momentul. Stătea cuminte sub mine și aștepta să îmi găsesc respirația și să o reglez la parametri normali.

După ce am recăpătat controlul asupra tuturor părților componente m-am decuplat de la modulul mamă. N-am avut timp să mă îndrept cum trebuie că m-am trezit înghesuit în geamul cabinei cu ea grămadă peste mine.

„Puiule, nu am altceva să îți spun decît că faci treabă bună.”

Ce poți să spui la așa ceva? Am ales să nu spun nimic și să scot din gură doar un „îhîm”. A ridicat mîna, mi-a așezat palma pe față și a coborît-o pînă a ajuns cu degetele pe buze. Le-a plimbat puțin în sus și-n jos și după aia s-a dezlipit de mine.

„Hai, clătirea și să ieșim că altfel aia face în pungă.”

Am dat drumul unui hohot de rîs. Am apucat-o și am tras-o sub jetul de apă după care am ieșit și ne-am șters. Am tras țoalele pe noi și am ieșit din baie. În ușa băii am dat de Hercule care cam făcea joc de glezne.

„Băi, cordacilor, dacă mai întîrziați două minute intram peste voi. Voi v-ați propus să mă faceți să înțeleg ce înseamnă relativitatea?”

N-am apucat să spunem vreunul dintre noi ceva că ea era deja în baie și trîntea ușa. Am mers în bucătărie și am reluat cafelele de unde le lăsasem. Și-a aprins o țigară și a fumat o vreme în tăcere.

Există momente cînd ești împreună cu cineva și tăcerea dintre voi este suficientă. Gesturile naturale, firești, pe care le faci sunt de ajuns și înlocuiesc orice conversație pe care ai putea să o porți, indiferent de temă. O tăcere care circulă de la unul la celălalt. Nu este nevoie să spui ceva și nici nu simți nevoia. Nu faceți altceva decît să fiți împreună și asta umple timpul, fără a-ți da senzația că îl pierzi cumva. O bulă mută în timp și spațiu. Stăteam picior peste picior, sorbeam cafea din ceașcă și o priveam cum fuma. Am întins mîna, am luat pachetul ce stătea în fața ei pe masă și am aprins și eu una.

„Ești fumător carevasăzică”, a rupt tăcerea care plutea în bucătărie împletindu-se cu rotocoalele de fum.

„Fumez rar, uneori după ce mănînc, uneori cînd beau cafea. Chiar îmi era poftă acum de-o țigară.”

„Da, sunt momente cînd merge la suflet o țigară. Nici eu nu fumez mult, dar nici să le las nu vreau. Îmi place să fumez.”

„E un motiv”, i-am răspuns. „Probabil cel mai bun din cîte există.”

A strivit chiștocul în scrumieră și s-a ridicat. A luat ceașca goală și a spălat-o.

„Mai vrei cafea?”, m-a întrebat.

„Nu, merci. Mai am o gură, termin țigara și după aceea plec.”

Nu a zis nimic. Am luat-o de mînă și am așezat-o pe scaun lîngă mine.

„Știu că sună tîmpit ce spun acum, dar sincer nu știu ce să spun.”

„Cum adică?”, m-a întrebat.

M-am scărpinat în barbă.

„Păi mă gîndesc că în mod normal, după noaptea trecută, ar fi fost firesc ca imediat ce am deschis ochii dimineață să mă îmbrac și să plec. Dar după dimineața asta, poate sună ciudat, într-o oarecare măsură mi se pare aiurea că plec așa, pur și simplu.”

Se uita la mine și mă asculta cu atenție.

„Mă gîndesc că, așa cum am mai spus, aventura asta iese puțin din tiparele găselnițelor tipice urmate de zbînțuiala aferentă. Sau cel puțin așa mi se pare mie. Ție nu ți se pare?”

Am sorbit ultima gură de cafea.

„Sexul a fost grozav”, am continuat.

A săltat din sprîncene.

„Bine, bine”, am zis, „a fost mai mult decît grozav. Adică nu ai ocazia în fiecare zi să vezi interiorul unui șifonier, cu alt scop în afară de a-ți atîrna țoalele acolo adică.”

Am mai tras un fum din țigară și am turtit-o în scrumieră. Am sorbit și ultima gură de cafea.

„Aș minți dacă nu aș recunoaște că mi-ar face plăcere să ne mai întîlnim”, i-am spus.

„Dar tu ce crezi, că șifonierul meu are agendă de lucru și lucrez cu programare?”, m-a întrebat și a început să rîdă.

„Nu, dom’le. Adică nu că nu aș vrea să repetăm experiența, clar că aș minți de ar îngheța Oceanul Indian. Vreau să spun că mi-ar face plăcere să ne întîlnim și altfel, știu eu, să ieșim la o plimbare, să bem o cafea, să socializăm și în cu totul alte condiții. Afară din casă adică. Și din șifonier.”

Mă privea fără să pară că ar avea de gînd să spună ceva.

„Nu zici nimic? Sunt prea direct? Am depășit de multă vreme tertipurile de adolescent, să încerc să duc o femeie cu zăhărelul, să o aburesc. Îmi place de tine și altfel decît sexual așa că aș vrea să ne mai vedem. Dacă și tu vrei, bineînțeles.”

M-a bătut cu degetele pe obraz.

„Stimate domn, hai să lăsăm deocamdată totul așa cum se prezintă în momentul de față. Să nu zicem nici da nici nu, să lăsăm euforia de moment să treacă și după aceea, cu mintea limpede, să vedem ce o să mai fie. Eu nu știu de unde să te iau dar tu știi unde să mă găsești pe mine. S-ar putea ca mîine dimineață să deschizi ochii și să constați că nu sunt chiar atît de interesantă încît să vrei să continui să te vezi cu mine. Încă te afli sub efectul a ceea ce tocmai s-a petrecut între noi așa că orice decizie ai lua acum nu este una sută la sută corectă. Nu că vreuna dintre deciziile pe care le luăm, indiferent de circumstanțe, este sută la sută corectă. Să nu înțelegi din asta că nu te găsesc interesant, atractiv și ca fiind un bărbat cu care nu aș vrea să mă mai întîlnesc. Spun doar că suntem doi străini care s-au întîlnit întîmplător, au decis să se simtă bine împreună și au ajuns la capătul unui episod. Dar, ca orice altă întîmplare pe care o experimentăm de-a lungul vieții, episodul ăsta poate fi unul de final sau se poate să se prelungească într-unul ulterior. Cel mai bun lucru în momentul de față este ca fiecare dintre noi să ne continuăm viețile și să scriem scenariile. Poate că undeva în viitor, mai tîrziu sau mai devreme, scenariile astea se vor întîlni din nou.”

O ascultam și îmi plăcea felul ei de a gîndi. Mă încerca un sentiment de dezamăgire din cauza refuzului ei, oricît de diplomat și argumentat era. Dar îi dădeam dreptate. Chiar era posibil ca mîine să văd cu alți ochi toată întîmplarea și să realizez că fusese doar o experiență ca atîtea altele, o experiență pe care să o adaug lîngă toate celelalte prin care trecusem și atît. Adică nu una edificatoare, care să genereze o succesiuni de acțiuni și decizii declanșatoare a ceva mai deosebit. Ca orice altă situație și întîmplare era doar un germene. Putea evolua în funcție de circumstanțe și de fertilitatea factorilor la a căror acțiune era supus, atîta tot.

M-am ridicat.

„În regulă. Să spunem atunci că dacă o fi să ne mai întîlnim o să ne mai întîlnim. Este corect așa?”, am întrebat.

„Corect.”

***

„Gata, stimate domn? Speli putina?”

Hercule tocmai intrase în bucătărie. M-am uitat la ea și n-am putut să mă abțin, chit că tocmai purtasem o discuție serioasă cu cealaltă vizavi de posibilitatea de a continua să ne vedem. Am întins mîna, am apucat-o și-am lipit-o de perete. Nu se aștepta. M-am împins în ea și-am apucat-o de țîță după care mi-am înfipt gura în a ei. M-am mișcat atît de repede încît nu a avut timp să reacționeze. Stătea lipită cu spinarea de perete și, de voie de nevoie, a participat la violul bucal la care era supusă. I-am supt bine de tot aerul, i-am tras o pipăială serioasă după care i-am dat drumul. M-am întors către cealaltă.

„Mă scuzi dar chiar cerea așa ceva. Nu puteam să plec fără să îi las ceva ca amintire.”

„Stai liniștit că are amintiri pentru vreo cîteva zile.”

Hercule stătea lipită de perete fără să miște. Părea nedumerită.

„Eu zic să te ușchești că acușica se dezmeticește și tare mi-e că o să pleci mîine dimineață.”

Am început să rîd. M-am îndreptat spre ușă și pe drum i-am mai mîngîiat lui Hercule, din mers, țîțele. I-am făcut cu ochiul și i-am trimis și o bezea. M-a privit fără să scoată o vorbă.

Am ajuns în holul de la intrare. Am luat haina din cuier și am îmbrăcat-o. Mîndra mă privea. Am închis fermoarul și m-am căutat în buzunare, cum fac de obicei, ca să mă asigur că nu am uitat ceva. S-a apropiat de mine și și-a pus mîinile după gîtul meu.

„Meriți încă un pupic de plecare.”

S-a lipit de mine și mi-a căutat gura. Am prins-o de mijloc și i-am răspuns. Cîteva secunde după care mi-a dat drumul și s-a îndepărtat. M-am întors să deschid ușa și în momentul ăla mi-am amintit. Lipsea clanța.

„Scumpo, se pare că ne aflăm în dificultate. Avînd în vedere că ușa ta a rămas fără instrument cum fac eu acum să ies?”

„Am zis eu că puține sunt situațiile în care o sculă de bărbat nu este necesară. Dar cum nu o avem acum la îndemînă, va trebui să apelăm la metoda clasică.”

S-a întins și a luat de pe un raft de deasupra cuierului o clanță și a montat-o la locul ei. Aha, mi-am zis, înseamnă că instrumentul cu pricina are obiceiul să lipsească des de la locul destinat, dacă are și înlocuitor.

Am deschis ușa și am ieșit. M-am oprit și m-am întors. Stătea în prag și mă privea. Am dat să zic ceva dar nu am apucat.

„Ne mai vedem… poate.”

Și a închis.

Am zîmbit și am urcat în lift. Am ieșit din bloc, am luat un taxi și, după ce am ajuns acasă, m-am dezbrăcat și m-am întins pe pat. Am adormit gîndindu-mă la toată întîmplarea. Undeva, în minte, încă îmi răsunau cuvintele ei, ”ne mai vedem… poate”.

SFÎRȘIT


ceasca-de-cafea-widget-donatii

Poveștile pe care le găsești aici sunt gratuite dar dacă îți plac și apreciezi timpul pe care îl dedic scrisului poți să donezi cît te lasă inima. Te asigur că banii vor fi cheltuiți pe cafea, ca să mă ajute să stau treaz și să mi se învîrtă rotițele generatorului de idei. Mulțumesc.

EUR    USD    GBP


Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: