Cotidian

Îmi înfund căștile în urechi, ies pe stradă și pornesc fără drum, spre stînga. Melodia e pe repeat. La o scară o babă drăcuie și dracii de copii fac haz. Larma bubuie prin haina de pe mine. Dau un șut unei cutii goale de bere rătăcită pe bordură. Ridic ochii și văd o femeie care îmi aruncă privire ostenită prin praful căzut din pătura pe care o izbește de peretele de sub pervaz. Din garsoniera de dedesubt se aud paști și dumnezei și ”Acuma ți-ai găsit, a dracului, să-mi bagi praf în casă!”.

Am amar în gură și țigara nu-l alungă. O pisică călcată de mașină își întinde măruntaiele. Mai încolo o haită de cîini își mușcă purecii din blănile la mîna a doua și se înhăitează pe o cățea neîncepută. Călăreala capătă scenariu și galerie de mîrîială canină.

Două ghene de gunoi adăpostesc somnul unui vagabond fără rost și fără căpătîi. Înfășurat lîngă el stă un dulău peticit cu goluri de blană smulsă și roasă de bătaie. O bală alburie i se scurge din botul rînjit în doi dinți. Omul străzii tresare cînd și cînd și strînge în mînă o bucată de pîine neagră cu vine de mucegai verde. O sticlă goală pe jumătate îi tulbură somnul și îl face s-o ducă la gură după care cade iar în picoteala chinuită.

Îmi tîrșîi picioarele și dau într-o baltă bătrînă plină cu miros greu, stătut. Bocancul iese cu mîzgă acră și-l scutur de asfaltul nepeticit. Mă mișc mai departe și dintr-o scară răzbate sunet de scandal casnic. Înjurăturile grele însoțite de țipete ascuțite răzbesc prin geam și cîteva clipe mai tîrziu răzbește în stradă și geamul făcut cioburi de o scrumieră care le însoțește. „Să te duci dracului unde vezi cu ochii, bețiv nenorocit! Mi-ai mîncat zilele și viața, nu ți-ar mai ajunge băutura care-o torni în tine în loc să aduci banii în casă să nu lași copiii dezbrăcați. Curvar ordinar! Nenorocitule!…

Trec printre blocuri, ies în șosea și dau în coada înșirată în urma unui dric. La ureche îmi ajung cîteva vorbe:
Ai găsit unde ținea banii?
Nu. După ce-l ducem la cimitir ne-ntoarcem și mai căutăm. Trebuie să-i fi pitit pe undeva prin casă, doar nu i-a mîncat.
S-a făcut.

Și după ce mortul a trecut unul între două vîrste se oprește, scuipă cu silă și zice: „Barem ăsta a scăpat, numai noi rămînem să ne chinuim mai departe.

Mă sprijin cu spatele de un stîlp și mă uit cum trece lumea.

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: