După 10

Trecut de 10. Noaptea. Stau răsturnat în pat și îmi plimb degetele pe butoanele telecomenzii. Apăs o dată, de două ori, de trei… telenovelă, femei nouăzeci la sută dezbrăcate, știri ieftine. Renunț să merg la etajul superior al grilei, unde sunt cazate istoria și animalele. Apăs pe roșu, azvîrl scula cu infraroșii și mă ridic. Merg la baie și zăbovesc asupra chiuvetei. Las apă să curgă și dau pe față. Mă șterg, atîrn prosopul și trag bulendre pe mine. Blugi, tricou, șlapi. Descui și ies.

Trag ușa, bag cheia și încui. Mă răsucesc să ies din scară și bag de seamă doi tineri îngrămădiți într-un colț, la adăpost sub trepte. Are mîinile și gura pe ea. Pipăială și mozoale. Se scutură, au auzit zgomotul ușii. M-au ochit și nu mișcă. Zîmbesc complice.
„La doi e becul ars. Și babele dorm buștean, nu vă deranjează nimeni.”
Le fac cu ochiul și se uită unul la celălalt, probabil nu știu dacă fac mișto de ei sau nu. Zîmbesc iar și ies. Aud în urmă:
„Ce vecin de treabă.”
„Hai la doi că mor. Iar nu ți-ai pus chiloți pe tine.”

Cobor treptele și stau în loc. Mă uit în dreapta, mă uit în stînga, nimeni. Ba nu. În părculețul din față 5 băieți stau la bîrfă, sparg semințe și beau bere. E cald. Mă văd și unul face cu mîna. Îi răspund dar nu mă îndrept spre ei. Nu am chef de grupuri în seara asta, sunt punct hoinar prin arșița cartierului. O iau la stînga, las picioarele să mă ducă fără țintă. Intru pe o alee din spate. Cîteva lumini șterse, murdare de praful geamurilor mă feresc să calc în terciul unei grămezi de roșii scăpate din punga picată pe jos. Un felinar strîmb cu geam crăpat stă agățat, în lumina pe care o împrăștie, de crăcile pomului în care este cocoțat. Mă mișc alene. Cearta a doi cotoi completează peisajul de dos de bloc. Urmăresc aleea și schimb la dreapta. La un parter, într-o bucătărie, o femeie face prăjeală. La masă stă un bărbat ce saltă o sticlă la gură și bea cu sete. E cald. Trec, mă tîrșîi cînd la stînga, cînd la dreapta. Un geam căscat larg lasă să se audă gemete și oftaturi. „Mă termin!” „Pe burtă. Te vreau.” Coțăială cu miros de încinsoare de aer de vară. Simt tremurul mușchilor și ochii dați peste cap. Mă scutur și las în urmă scena cu iz de degete înfipte în carne udă.

Dau într-un gang și pășesc în marginea cartierului. Șosea. Două tunate fac o liniuță și cîteva gagici fac galerie. Mă pun cu fundul pe un ciot de bordură roasă de vreme și mă uit. Un strop de transpirație îmi mănîncă fruntea și-l șterg cu dosul mîinii. Mă ridic și merg la non-stopul de la 10 pași mai încolo. Cer o bere și lipesc cutia de obraz. Simt răceala cum trage la măsea și o desfac. Las blonda să îmi ungă gîtlejul și revin pe bordură. Îmi trag un picior sub mine și privesc în șosea. Liniuța și-a luat gagicile la bord și a plecat, lăsînd în urmă resturi de muzică ce se stinge în depărtare. E gol. Doi cîini adulmecă în aer, se încalecă o vreme și pleacă. Sorb din bere și o așez lîngă mine. Încrucișez mîinile pe piept și trag un picior sub mine. E cald.

Las miezul nopții să treacă și privesc fără țintă, în față. Două supermarketuri și un depozit. Mă uit în jos. Asfalt crăpat, peticit cu tălpi de lume trecătoare.

Lume…

Dacă vrei să spui ceva...