Striptease

Din categoria “Ce fac bărbații cînd sunt cu femeia în dormitor”, să povestim un pic despre striptease. Data stelară a întîmplării nu o pomenesc că nu are rost. Cu cîțiva ani în urmă, mai mulți sau mai puțini, nu contează. Protagoniști principali, a voastră slugă preaplecată și ea. Care ea? O ea, fusă-fusă și să dusă. Dacă din întîmplare citește rîndurile astea sper să nu mă alerge cu toporul din cauză că dau din casă.

Bun. Tocmai ce fusesem alandala prin oraș la plimbare, schimbasem vreo două cîrciumi și-o terasă, mâncasem cîte ceva cît se poate de vegetarian, adică mici tîrîți în scîrbă prin muștar, asezonați cu barabule prăjite și ceafă de două dește, dată bine prin fum, nu de alta dar să meargă băutura mai bine pe gît. Dansasem și vreo cîteva dansuri, așa la sentiment, și îmi suna în cap numai “Ce seară minunată” a lui Suruceanu, fără partea cu “și vom avea o fată”, că nu aveam în plan prea curînd să mă văd în varianta în miniatură. Era clar cam cum o să se termine seara sau, mă rog, cum o să înceapă.

După ce ne-am făcut de cap cum am știut noi mai bine ne-am hotărît să ne urnim poponețele către sfînta casă unde aveam de gînd să trec la orice fel de fapte, numai sfinte nu. Chit că băusem cu măsura la doi centimetri peste buza paharului nu mă prea luase de cap. În schimb devenisem foarte romantic iar mie atunci cînd sunt romantic nu prea îmi stau mîinile acasă. Pînă am ajuns la domiciliu i-am tras vreo cîteva verificări, ca să văd dacă are caroseria în regulă. Nu știu cît de încinsă era ea dar pe mine fierbeai lejer un ou și puteai să îți agăți în liniște haina, și nu de umeri vorbesc.

Ajungem, intrăm. Evident că nici nu am apucat să încui bine ușa în urma noastră că m-am trezit cu ea grămadă peste mine. M-am proptit cu spinarea de perete și am îndurat cu stoicism avalanșa. Cînd femeia vine peste tine nu ai de ales, ori participi ori ai rupt cuiul. Ghici la care variantă am recurs eu? Da, exact la aia. Așa că, după cum am spus, m-am proptit cu spinarea-n zid și-am lăsat-o să tăbare pe mine. Mi-a tras o verificare de zile mari, nici ITP-ul la mașină nu se face mai cu simț de răspundere. După ce s-a dumirit că sunt funcțional m-a apucat zdravăn de guler și m-a tras după ea. N-am mai ajuns în dormitor, cine dracu’ mai stă să piardă atîta vreme pînă acolo. Direct în sufragerie. Mi-a dat brînci pe canapea și m-a-ncălecat. Și-a înfipt gheruțele în părul meu, mi l-a dat pe spate și mi-a trîntit o limbă direct în gît. Ce faci cînd femeia îți face analize stomacale bot la bot? Tu îi pui mîinile pe cur. Asta am făcut și eu. Și dă-i cu limbeala și cu pipăiala, deja simțeam că hainele de pe mine sunt cu două măsuri mai mici.

Ne-am verificat o vreme la gingii și la molari, eu am constatat că are curul la fel de mișto cum îl avea și dimineață. Prin cărți și filme sunt mișto pupăturile alea care nu se mai termină, în realitate te mai oprești să mai iei cîte o gură de aer. Și în una din pauzele astea îmi dă drumul din strînsoare și se dă jos de pe mine. Am rămas tablou de Grigorescu pe canapea, cu mîinile răstignite. Am luat cîteva guri de aer, provizie. Dar în loc să se apuce de altceva sau să continue pipăiala și limbeala o văd că merge la stația de sunet și o pornește. Caută prin CD-uri, ia unul, îl încarcă, ia telecomanda și se apropie de mine. Mă uit la ea cam nedumerit. Ce-o fi avînd în plan? Întinde mîna, mă trage în picioare și-mi face vînt în mijlocul camerei, după aia se tolănește confortabil și deschide gurița:
“Striptease, puișor.”
Apasă pe telecomadă și din difuzoare începe să cînte ceva tematic, o piesă din aia de rupt cîrpele de pe tine și rămas în aia goală.
Mă uit la ea, nu mă dumiresc. Păi nu trebuie să fie invers? Adică eu pe canapea și ea în mijloc? Cum dracu’ are de gînd să facă striptease la orizontală și eu cum naiba să privesc stînd în picioare. Așa că deschid pliscul și o întreb:
“Păi ce fel de striptease e ăsta, baby? E vreun stil nou, te freci de canapea și faci ca șarpele sau cum? Că nu pricep.”
Se uită la mine și pufnește în rîs.
“Nu, cocoșelul lui mama, locurile sunt așa cum trebuie să fie, doar că ai încurcat rolurile.”
“Adică?”
“Adică tu faci striptease și eu privesc.”
Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o. I-auzi. Carevasăzică așa.
“Mămică dragă, n-ai gusturi rele. Dar să știi că nu mă prea pricep, mi-e să nu fi dat bani pe bilet de pomană.”
“Ce te interesează pe tine acum? Să rămîi în cucu’ gol pentru mine, pe muzică și bucată cu bucată, sau că nu te prea pricepi. Uite, ca să-ți fac curaj.”
Și apucă de bluza de pe ea și scoate-o țîță afară. M-am gîndit că dă toată bluza dar nu.
“Uite ce capeți dacă ești băiat cuminte și îi faci un spectacol lui mămica.”
Adică îmi dă sug. Bună treabă. Lasă că-ți fac eu un spectacol de zboară singure cîrpele de pe tine.

Trag cu urechea la muzică, să prind ritmul, să fiu în ton, sincron. Și atunci am înțeles că una e să vezi striptease în filme și alta e să-l faci tu. Că nu e aceeași treabă. Mă încercau tot felul de chestii, parcă eram opărit. Zău dacă nu aveam senzația că sunt la un examen și ăia din comisie sunt cu pleoapa pe mine, să îmi noteze prestația și să îmi dea calificative. În fața mea, mîndra se făcuse cît se poate de comodă și mă privea. Mi-a dat curaj însă cînd am văzut-o că bagă un deget în gură și după aia și-l plimbă pe țîță. Am dat drumul la mișcări.

Am început să mă unduiesc de ziceai că-s făcut din gumă. Mîini plimbate prin toate părțile, ocheade, bezele, răsuceli, mă rog, dădeam din mine tot ce aveam mai bun. După ce am considerat că m-am pipăit destul am trecut la nasturii de la cămașă și am început să-i desfac unul cîte unul. Cumătra mă privea cu cel mai abitir interes, îi înțepenise mîna și deștul, nu-l mai plimba pe nicăieri. Am luat-o ca pe un semn bun, că mă descurcam adică. Termin de desfăcut nasturii și încep să o scot artistic de pe mine, dădeam din piept și trăgeam de mîneci. Partea proastă e că, în focul pasiunii, am tras cam tare și am reușit să rup cusătura la o mînecă. Dacă tot e bal, bal să fie, după ce am scos-o am învîrtit-o de cîteva ori pe deasupra capului și i-am aruncat-o în cap. Că așa văzusem eu prin filme că se face. Și-a tras-o de pe față, a făcut-o mototol și a mirosit-o. A dat din cap a aprobare, a tras cu dinții de un colț și-a mîrîit.

Niciun striptease nu e striptease dacă nu bagi și-un scaun în peisaj. Așa că am înșfăcat unul din scaunele din cameră și l-am tras lîngă mine. Mi-am dat drumul la imaginație, ce mai încolo și-ncoace. Cred că nici Kim Basinger nu a dansat mai mișto decît mine. Dacă nu eram cu muci la nas pe vremea cînd s-a turnat filmul ăla mă duceam să dau probă pentru dublură la fazele filmate din spate. Am pus un crac pe scaun, am încălecat spătarul și am început să dau din cur de ziceai că de mîine se interzice datul din buci prin decret prezidențial. M-am frecat de scaun de i-am dat lustru, n-a fost neam de neamul lui mai lucios.

După ce am plimbat scaunul ăla printre picioare de m-am opărit și cumetrei spectatoare i s-a lungit limba pînă-ntre balcoane am trecut la catarama de la curea. Băi, știți ce nasol e cînd vrei să dai un spectacol de toată frumusețea și recuzita nu ține cu tine? Cum dădeam eu din șolduri mai cu foc am apucat catarama cu degetele și am vrut să o desfac. Partea proastă era că mă pusese naiba să iau în seara aia o curea mai cu dichis și catarama era din aia care nu ținea cu striptease-ul. Avea un sistem de închidere mai acătări, ce dracu’ or fi avînd și producătorii ăștia de curele de le fac așa pe unele. Nu se gîndesc deloc că sunt situații cînd cureaua trebuie să se desfacă singură, nu să tragi de ea ca nebunul. Dădeam din cur și bîjbîiam. Simțeam că se duce dracului momentul. Pînă la urmă i-am dat de cap și-am scos-o.

O curea nu o scoți și-o azvîrli cît colo, cred că știți asta, nu? Am dat un picior la scaun ca să-l împing la o parte, doar nu era să-l mut cu mîna, că n-avea farmec, și m-am apropiat de spectatoare. I‑am pus cureaua pe după gît, am încălecat-o și i-am tras o rundă de jonglat bucile și în prim plan. I se cam albiseră degetele de la mîna pe care o ținea pe spătarul canapelei. N-a zis nimic, a continuat să privească și să-și tragă limba înapoi în gură ori de cîte ori o scăpa afară. După ce am lămurit-o o vreme cu privire la calitatea mărfii, m-am dat jos de pe ea și am trecut la eliminarea pantalonilor. Pantaloni care m-au făcut bineînțeles să cad în cur. Se mai întîmplă atunci cînd vrei să dansezi și să scoți nădragii de pe tine în același timp. Că nu e ca-n filme.

Am rămas și cu ăștia în mînă, m-am întors cu spatele și i-am rotit de cîteva ori după care, fără să mă uit, i-am aruncat spre ea. După aia m-am întors. Și n-am mai avut timp să văd unde aterizase proiectilul textil. Nu. Că mîndra era deja lîngă mine. M-a apucat de ceafă, m-a tras pe covor, m-a încălecat, a smuls bluza de pe ea și mi-a trîntit țîțele direct pe ochi.
“Gata cu dansul, puișor. E vremea să te plătesc.”
Am apucat-o de ceafă, am săltat-o cît să pot să o privesc în ochi și i-am zis:
“Păi nu trebuie să dau jos și chiloții?”
“Îi dai dar nu dansînd.”

Și și-a înfipt mîna. Mi-a luat piuitul. În difuzoare abia acum începea să se audă Joe Cocker cu “You can leave your hat on”. Cam tîrziu, maestre, am gîndit. Și n-am mai avut timp să continui firul gîndurilor, a început cumătra să se ocupe să nu mai fiu în stare de așa ceva.

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: