Fereastră în noapte

Noapte. Textul pe care îl scriu se împotmolește. Cel din cuvintele pe care le bat pe tastatură se încăpățînează să nu facă ce îi spun. Ce faci atunci cînd un personaj te vrea departe preț de cîteva minute, poate ore? Îl lași în pace, îl abandonezi, bați o virgulă sau îi tai vorba cu puncte de suspensie. Îi dai timp de gîndire.

Mă ridic și merg în bucătărie. Umplu un ibric cu apă, îl pun pe aragaz, dau foc. Pun cafea, zahăr. Pachetul cu țigări e pe pervaz, iau una, o aprind. Deschid larg fereastra, veghez printre fumurile trase în piept la caimacul ce se umflă încet. Scutur scrum și mestec gînduri. Arunc cînd și cînd privirea în noaptea de dincolo de plasa pentru țînțari.

Cafeaua e gata. Torn în cană, aprind altă otravă și sorb. O așez pe pervaz, lîngă scrumieră, și suflu fum de tutun prin aburii de aromă. Fumez și sorb alene. Mă gîndesc la personajul meu și de ce se ceartă cu mine, de ce vrea să facă numai ce vrea el. Cuget la ce aș putea face ca să îi mut hotărîrea. Printre gînduri, privirea îmi este atrasă de o fereastră de la blocul de vizavi.

Pe pervaz, în lumina slabă, stă o fată. Îi văd piciorul îndoit, adus la piept și obrazul lipit de genunchi. Privește afară. Și ea trage dintr-o țigară, văd fumul cum se ridică în fir subțire. La ce s‑o fi gîndind? Trag fum gros și apuc cana, sorb cu privirea într-acolo. M-a băgat de seamă. Își trece o mînă prin păr, trage o șuviță printre degete…

Mă uit la ea, se uită la mine, între noi două ferestre și fum. Lumina becurilor de colț de bloc joacă în sticla geamurilor. Stinge țigara și aduce un deget pe piciorul dezgolit. Trage o linie de la gleznă pînă pe pulpă, zăbovește. Un zîmbet încolțește în colțul gurii. Se mișcă, coboară de pe pervaz și îmi arată spatele. Dau să mă întorc dar mișcarea ei mă oprește.

Saltă de poalele tricoului, îl trage peste cap și-l lasă să cadă. Mă uit la spatele gol. Zăbovește cîteva secunde apoi își trece o mînă prin păr, ghicesc dincolo de coaste formele rotunde. Se mișcă și dispare. Cîteva secunde mai tîrziu lumina se stinge.

Mă uit în aburii de cafea ce se ridică din cană. Așez degetul pe toartă și-l mișc încet. Aprind încă o țigară și privesc la geamul de vizavi. O rază de lumină joacă pe el. Fumez și mă gîndesc că poate și personajul meu privește acum la o fereastră și la un spate gol ce dispare îndărătul ei…

Dacă vrei să spui ceva...