Semafor

Întind sacoșa și cartofii cad în ea din tasul lustruit. „Săru’mîna”. Întind banii, primesc restul, las monedele să cadă în buzunar. Apuc și sacoșa cealaltă și iau traseu spre casă. Piața plină, lume amestecată. Îmi fac loc și ies în buza oastei de tarabe străjuite de precupeți care se mișcă repede și coafează marfa în grămezi aranjate. Las cîteva clipe sacoșele jos și strîng din pumni. Sunt grele, mi-au tras dungă roșiatică în palmă. Respir și le salt iar. O iau la picior, încet. Măsor trotuarul. Traversez o stradă, două, trei. Ajung la aia mare. La semafor, lume multă.

Pata roșie de pe stîlpul de vizavi ne ține în loc. Doi țînci fac treișpe-paișpe și chirăie către maică-sa. „Mama, de ce e semaforul roșu?” Zîmbesc, amintindu-mi hectarul de întrebări fără noimă cu care îi bombardam și eu pe ai mei cînd eram mic. Mi-aduc aminte și scatoalcele luate pe după ceafă de la tata atunci cînd nu țineam cont de focul semaforului și puneam piciorul jos de pe trotuar. „Au, tata, pe asta de ce am mai luat-o?” Și urmăresc în aer, imaginar, privirea lui ce îmi arăta pe partea cealaltă străjerul în două culori care mă lăsa să trec numai cînd voia el.

E verde. Grămada se mișcă, rămîn mai la urmă. Sunt alții mai grăbiți decît mine, nu mor 4 secunde. Salt papornițele și dau să trec. Mă opresc. Lîngă mine, o bătrînică veche de tot. Jumătate de metru, agățată de 2 sacoșe ce-i vin pînă la brîu. Se căznește să le salte, nu prea reușește. Îmi dau seama că nu-i chip să facă în timp util cei 30 de metri pînă pe malul celălalt al străzii. Mă apropii de ea.

„Săru’mîna, mamaie, hai să te ajut.” Saltă ochii mari și mă împunge din dosul geamurilor groase. Mă măsoară bine de tot, mă cîntărește. „Să trăiești, flăcăule. Mulțumesc, mamă, da’ poate te grăbești, nu pierde vremea cu o babă.” Clatin din cap și rîd. „Ce babă, mamaie? Că după sacii ăștia pe care-i cari după matale ești în putere. Altele la anii matale, nu că ai avea atît de mulți…” Cască gura, în care se mai ghicesc vreo doi dinți uitați prin colțuri, și rîde.

Caut cu ochii semnalul de vizavi și bag de seamă că acuși trebuie să se facă iar verde. „Mamaie, pe cai că se filmează. Ia dă matale încoace bagaju’ că mă descurc pînă dincolo.” Încearcă să facă gură, să-i las și ei măcar una de-a mea, să ducă și ea ceva, că nu-i mămăligă. Nu-i chip să ne-nțelegem, i-o las pe aia mai ușoară și pornim.

Se mișcă încet, deh, anii și oasele. Mai avem vreo 10 pași pînă la mal și iar ia foc semnul de pe stîlp. Claxoane. „Huo, mă, fir-ați voi să fiți, voi nu vedeți că-s babă și abia mă mișc?!” Bravo, mamaie, îmi zic în gînd, zi-le că le zici bine. Ridică și bastonul pe care îl ține atîrnat de braț și scutură cu el din mers. Ajungem într-un sfîrșit pe trotuar. În urmă, buluc de roți nervoase, parcă-i fugărește moartea din urmă. „Ce s-or fi grăbind ăștia în halul ăsta, că tot acolo ajung?”, întreabă bătrînica.

Nu zic nimic, las sacoșele jos și o recuperez de la ea pe a mea. „Mamaie, de aici te descurci?” „Păi, așa cum m-am descurcat de la piață pînă dincolo, așa mă descurc și de aici pînă acasă. Iote, colea la blocul ăla stau, mai am un ciot de cale, atît. Noroc că te-am găsit pe tine barcagiu, să mă treci peste apă.”

Rîd din suflet, îmi place de ea. Salt o sacoșă, dau s-o salt și pe cealaltă dar simt cum mă prinde de mînă. Mă uit la ea. „Maică, îmi spune, să-ți dea Dumnezeu sănătate și ani cîți ți-oi dori tu, pe măsura sufletului tău. Că dacă ai fost în stare să rupi din timpul tău să treci o amărîtă de babă strada, înseamnă că ești om bun. Și-oi ajuta și pe alții și altădată.” „Săru’mîna, mamaie, n-a fost mare lucru.” „Ba a fost, că dacă te uiți bine, sunt o groază ca mine pe la semafoare și și mai mulți care trec pe lîngă ei, da’ cam nici unul nu se oprește să ne-ajute. Hai, du-te la treaba ta. Să fii sănătos, maică.” „Săru’mîna.”

Mă-ndepărtez și gîndesc… o fi existînd pentru fiecare dintre noi cîte un semafor și cîte un bătrîn pe care să-l ajutăm? Dar bătrînica are dreptate, cam mulți așteaptă pe la semafoare să apară careva să îi ajute să treacă.

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: