Paralizie în timpul somnului

Trezire

Mi s-a întîmplat cu ani în urmă să experimentez fenomenul de paralizie în timpul somnului. M-am băgat la somn într-o seară și am dormit buștean. Cu vise sau fără, nu îmi aduc aminte. A fost un somn pe cinste, în orice caz. Și dimineață, la o oarecare oră, m-am deșteptat. Cum m-am deșteptat? Simplu. Așa cum se deșteaptă din somn orice om. Doar că singurul lucru pe care am putut să îl fac a fost să deschid ochii. Atît. Am deschis ochii, am băgat de seamă că e lumină dar cînd am vrut să mă mișc, nu am putut. Inițial am crezut că visez și, cum eu am obiceiul de a avea vise tîmpite, am crezut că e vreun coșmar, ceva, un vis din ăla în care ți-o ia mintea razna și vezi tot felul de treburi, treci prin cele mai aiurea situații.

Am renunțat o secundă, două, să încerc să mă mișc și după aceea am încercat din nou. Tot nimic. Ideea e că mi-am dat seama că sunt treaz, perfect conștient. Cu toate astea nu mă puteam mișca. Mi-a trecut instantaneu prin minte că am paralizat în timp ce dormeam și acum nu pot să fac nimic altceva decît să privesc. Am încercat să deschid gura, să zic ceva. La naiba, nici gura nu voia să lucreze cu mine. Pur și simplu stăteam cu fața în sus, aveam ochii deschiși și atît. Nu puteam să mă mișc, nu puteam să vorbesc, nu puteam să mișc ochii. Perfect conștient de ce se întîmplă, în rest – adio.

Frică

În momentul ăla am simțit, la propriu, un val de frică cum mă năpădește. Nu știu dacă știți cu adevărat ce înseamnă să îți fie frică. Am început să țip și să urlu în gînd. Pur și simplu nu mă puteam controla. În același timp încercam din răsputeri să mă mișc, nu știu cu ce aș putea asemăna treaba asta. Încercați să vă imaginați că sunteți legați fedeleș, ca un salam, și nu vă puteți mișca nici măcar un milimetru. Că aveți gura astupată și nu puteți scoate un sunet. Singurul lucru pe care îl puteți face este să vă scăldați în teroare, în frică pură și atît. Acum înmulțiți treaba asta de cîteva ori și vă puteți face o idee despre ce înseamnă treaba despre care vă povestesc.

Teroare

Colac peste pupăză, nu știu de unde a produs mintea mea în momentele alea ideea că este cineva prin preajmă. Aveam o senzație puternică că este cineva în cameră cu mine și mă privește în timp ce eu sunt închis în propriul corp și nu pot face absolut nimic. Experimentam cele mai rele senzații pe care le poate experimenta o ființă omenească: frică, teroare, panică, groază. Undeva în colțul minții îmi circula și ideea că o să stau așa în pat, fără să pot face ceva, pînă or să realizeze ai mei că nu dau nici un semn de viață și or să mă caute, peste cîteva zile, și or să mă găsească mort de-a binelea.

În tot timpul ăsta mă zbăteam, în gînd bineînțeles, să mă eliberez. Se instalase și o senzație de sufocare, exact cum simți atunci cînd nimerești într-un joc de grămada n-are vîrf și tu ești ăla care este dedesubt, sub toată grămada. O senzație de parcă se închide totul peste tine, pereți, mobilă, tot ce este în jur. Și peste toate astea impresia puternică că cineva-ul ăla mă pîndește de undeva de aproape și nu mai durează mult și o să vină să îmi facă felul. Sincer, mă mir că nu am făcut pe mine, nu m-ar fi mirat deloc dacă aș fi făcut-o.

Trezie

Și brusc, am avut controlul asupra mea. M-am ridicat. Respiram agitat, eram transpirat tot, pulsul cred că ar fi dat peste cap orice aparat de măsură. Gîfîiam la propriu, mi se auzea respirația de parcă eram furnal. Am dus mîna la frunte, eram rece ca gheața. M-am uitat în jur, toate erau la locul lor, totul era în regulă. M-am ridicat din pat, am mers la baie și am dat cu apă rece pe față. Mi-am revenit puțin. Senzația aia de teroare făcuse însă ravagii. A durat ceva vreme pînă a dispărut. Recunosc cinstit, nu înainte de a face o verificare prin casă pentru a fi sigur că ăla pe care îl simțisem prin apropiere nu era ascuns pe undeva.

Nu am povestit nimănui episodul, și după ceva vreme a dispărut încet undeva, într-un colț al minții. După cîțiva ani însă, căutînd niște articole pe internet am dat din întîmplare de un text ce amintea despre treaba asta. Și așa am aflat că se numește paralizie în timpul somnului și că în jur de 8% din populația planetei experimentează cel puțin o dată în viață fenomenul ăsta. Este ceva despre întreruperea bruscă a somnului REM, devii conștient însă nu ai controlul asupra mușchilor, asupra corpului. Și frica și senzația că ești urmărit de cineva sunt manifestări ale fenomenului. Am aflat deci că nu am vreo boală sau altceva ci este un fenomen care mă încadrează în procentul ăla de 8% care îl experimentează.

Concluzie despre paralizie în timpul somnului

Una peste alta, recunosc că sunt oarecum bucuros că mi s-a întîmplat, oricît de tîmpit ar suna asta. Este ceva de experimentat. Dacă aș vrea să o mai trăiesc încă o dată? Nu cred. Frica aia clar că nu. Frică în stare pură. Brrr…

Dacă vrei să spui ceva...