16.decembrie.2018

Nicio existență nu este completă fără încorporarea unei mari nebunii. A unei abominații ideologice ce ar trebui să graviteze la marginea gîndirii celei mai obscure, mai ascunse și mai departe de menghina conștiinței colective a societății. Nu te poți simți complet pînă cînd nu ai ajuns la marginea a tot ceea ce poți plăsmui în cutele țesutului cerebral, pînă nu ai digerat tot ceea ce este de digerat și pînă nu privești în jos de pe marginea prăpastiei spre ceea ce este dincolo. O existență lipsită de zborul gîndurilor cele mai nebune este echivalentă cu moartea căci doar în zbuciumul ascensiunii nebunești se relevă libertatea. Moartea este lipsa de mișcare a atomilor, a sarcinilor electrice, a materiei. Absența nebuniei gîndurilor și a zborului lor liber este echivalentă lipsei de mișcare a materiei. Un gînd lipsit de aripi este totuna cu inactivitatea spiritului, cu decesul trăirilor, cu putrefacția cugetului. Or, ce este materia lipsită de marea nebunie a frămîntărilor spiritului? O gazdă goală dar nu moartă. Nu ești nici viu dar nici mort nu ești. Mai buni sunt viermii și pămîntul decît o viață goală de gînduri nebune. Acolo jos este nimicul, sus este zborul și nebunia și libertatea.

Dacă vrei să spui ceva...