Cum mi-a murit la intrare

Ce faci cînd ești pe undeva la munte sau la mare, cu gașca sau doar cu el sau ea? Te distrezi, firește, faci tîmpenii, te simți bine. Că de aia te-ai dus acolo. Și ce distracție ar fi aia lipsită de trăscău, de băutură? N-ar fi. Și uite-așa te pui și tragi la măsea. Dînsa nu te trage de mînecă, știe că faci urît. O să-ți fie rău după aia dar te lasă ca pe tine, că n-are spor.

Așa am făcut și eu într-o deplasare din asta într-un loc oarecare, la munte. În vizită la o amică care ne invitase pe mine și pe fata cu care eram pe vremea aia. Plus pe încă cîțiva. Am mers, ne-a cazat, ne-am simțit bine. Într-una din seri ne-am înfundat cu toții într-un local drăguț de pe șoseaua principală. Dă-i și-ascultă formația locală și pune-te și bea. După ce ne-am dat seama la un moment dat că dacă mai continuăm așa o să avem nevoie de o hartă ca să ajungem înapoi acasă, că nici gazda nu-și mai amintea unde stă darmite noi, ne-am hotărît să ne urnim picioarele și restul corpurilor de pe unde le lăsasem fiecare și să ne retragem.

Zis și făcut. Pornim în noapte, fiecare cu respectivul respectiv respectiva ei sau lui, după caz, și mai pe lîngă drum mai pe mijlocul drumului ne mișcam în grup relativ compact. Respectiva mea a devenit brusc foarte romantică, trecuse de la ținut de mînă sau de braț pentru păstrarea echilibrului, la luat de gît, suit în cîrcă și băgat mîna în buzunarul pantalonilor. Am mers așa, eu în echilibru precar, ea ținîndu-se de echilibru și am reușit cumva să ajungem la domiciliu. Ne-am împărțit fiecare prin camere și cred că un miracol a făcut să nu nimerim fiecare în altă încăpere.

A mea continua să dea dovadă de romantism așa că abia am apucat să închid ușa că au și zburat pantalonii și bluza de pe ea, a rămas în chiloți, că sutien nu avea. Am luat-o și-am dus-o spre pat, am scăpat la rîndul meu de ce aveam pe mine și am trecut la treabă, adică am început să o pup, s-o pun de un preludiu. În mod normal, cînd ești beat nu prea îți mai arde de așa ceva și treci direct la faptul concret, dar eu sunt mai romantic așa din fire și oricît aș fi de matrafoxat tot încălzesc puțin cuptorul înainte să bag pîinea la copt.

Și dă-i și pupă și pipăie, limbi pe gît, mă rog, artă era acolo, nu glumă. Pînă duce a mea mîndră mîna la Jimmy și realizează că ăsta este plecat la relaxare la băi. Caută ea bine de tot dar ăsta chiar nu răspundea la apel. Mă uit și eu la el cam cu reproș și chiar îi reproșez:
“Ce faci, dom’le, am băut io și te-ai îmbătat tu?!”
Feblețea începe să rîdă și zice:
“Lasă, stai liniștit, ai băut, care-i problema? Hai să mai așteptăm puțin, ne mai sărutăm, ne mai mîngîiem, nu e nicio grabă.”

În general, dacă ți se întîmplă așa ceva și nu ai noroc de o femeie care să te înțeleagă, să vadă partea umoristică a situației și să aibă răbdare, riști să nu mai ai parte de ridicarea drapelului o bucată de vreme. Nu de alta dar te atinge direct în ce te doare mai tare.

Așa că eu, cînd am auzit ce-mi spune, am zîmbit larg, am luat-o de ceafă și am pupat-o de a văzut scîntei și stele. În așteptarea ăluia mic să se întoarcă de pe unde era plecat am luat-o la o analiză amănunțită, și cînd spun amănunțită chiar înțeleg că mi-a umblat gura pe tot corpul ei. În timp ce îmi concentram eu mai cu foc întreaga atenție, atenție care nu era atinsă de aburii alcoolului în momentul ăla, asupra unui punct de pe ea, unde se pare că îi plăcea foarte mult să fie cercetată, simt că mișcă ceva. Jimmy al meu dădea semne de viață. Ați văzut filmul Frankenstein? Ați văzut cum strigă ăla cînd mișcă creatura? „It’s alive!” Cam așa îmi venea mie să strig în momentul ăla.

M-am oprit din ce făceam, i-am dat la o parte mîinile de pe capul meu și i-am zis:
„A-nviat Lazăr!”
Deschide ochii.
„Ia să văd și să simt, că și Toma Necredinciosul a pus mîna mai întîi și după aia a crezut.”

Se-ntinde și îl găsește pe cel mic în poziție de drepți, prezentînd onorul. Și să știi că în momentele alea chiar ți se pare o mare realizare chestia asta, că în mod normal ți se scoală cînd te uiți la stîlpul de la poartă sau la baba de vizavi. Cînd asta ți se întîmplă după o absență nemotivată în pat cu cineva chiar răsufli ușurat.
Îl cercetează ea cîteva clipe să vadă dacă are echipamentul în regulă, dacă e în stare de treabă, mă uit și eu.

„Hai, că dacă mai așteptăm mult s-ar putea să se ducă iar la culcare.”
Și iau poziția de rigoare. Știi ce înseamnă să nu țină puța cu tine atunci cînd tu vrei cu tot dinadinsul să o pui de una din cele mai tari partide de babardeală?

O proptesc de tocul ușii și exact cînd fac mișcarea decisivă dau în gol. Întîi mi-am zis că de beat ce sunt am montat-o pe lîngă și a ajuns pe acoperiș. Așa că duc mîna să mă asigur că e acolo unde trebuie. Și îmi dau seama că am rămas iar fără instrument de lucru. Sforăia, mînca-o-ar tata, era pe tărîmul viselor, plecase înapoi la băi, dracu’ știe ce făcea dar în niciun caz nu mai era cu mine în pat lîngă bunăciunea despuiată care aștepta să fie dusă în zbor pe alte lumi.

Trag de ea în sus și-n jos de cîteva ori, ea pace. Deja prin aburii de alcool vedeam o scenă deloc plăcută. Adică, las-o dracu’ de treabă, o dată mai merge dar a doua oară e prea de tot. Arborez o față tîmpă și privesc spre nimfa udă de lîngă mine, tare obidit.

„Lasă”, îmi zice. “Hai să ne culcăm.”
Cum dracu’ să te culci? Cînd îi vezi dezamăgirea din ochi?
„Nu mă dau bătut. Mi-a plecat puța-n concediu în seara asta da’ n-am limba amorțită și nici degetu’ rupt. Deschide calea că vin.”

Și-am trecut la treabă, i-am dat ocazia să mă tragă de urechi în seara aia dar din cu totul alte motive și împinsă de alte trăiri.
A doua zi, cu mintea limpede, am rîs amîndoi de toată faza și mi-am dat seama că nu e chiar așa de rău să-ți moară la intrare, atîta timp cît ai destul de mult umor în tine cît să vezi partea haioasă a lucrurilor și destul spirit de inițiativă cît să duci treaba la capăt și cu alte mijloace pe care le ai la purtător.

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...