Soacra

„Baftă, Dane!”
„Hai, noroc! Ce faci, Gogule?”
„Uite, am ieșit puțin la aer și m-am agățat și de gîtu’ la o bere rece. Nu bagi și tu una?”
„Hai că iau și eu una. Vin imediat.”

Merge la chioșc și ia una rece…
„Tanti Steluța, dă-mi una din aia cu freon pă ea, să-nghețe gingia.”
„Cădea-ți-ar plomba. O să vă lăsați buzunarele la meșteru’ dințar, auziți?” zice chioșcăreasa rîzînd.
„Dacă mă țin măcar pînă oi trece de cincizeci după aia nu mă mai interesează, o să mănînc numa’ mîncare pisată și o să sug sarmale.”
„Atunci spor la supt”, mai zice ea și rîde.

Ia Dan berea, o verifică, are pojghiță de brumă pe ea. Dă din cap mulțumit.
„Săru’mîna!”

Sprijină marginea capacului de colțul tejghelei și-i dă un pod de palmă. Sticla fumegă, o duce la gură și-l ia cu frig. Se-ntoarce la scară, se pune lîngă Gogu pe trepte și pune sticla planton lîngă el. Vorbesc o vreme de una, de alta. La un moment dat Gogu întreabă:
„Auzi, Dane, n-am mai văzut-o pe soacră-ta. A plecat?”
„Am scăpat de hoașcă. Mă săturasem, omule, de ea. Parcă nu mai avea de gînd să plece, vizită, vizită da’ mai și pleacă omu’. Începusem să mă enervez, oriunde mă suceam dădeam de ea.”
„Și cum ai făcut?”
„Simplu. Am venit de la muncă, m-am dezbrăcat în chiloți și m-am tolănit în canapea la televizor. Ca omu’, știi?”
„Și ce-a zis? Nevastă-ta era acasă?”
„Nu era. Hoașca a sărit de cur în sus, c-o fi, c-o-mpărți, că cum îmi permit, nu mi-e rușine?”

Gogu rîde.
„Nu rîde, bă, că nu-i de rîs. Nu mai puteam să fac nimic de ea, era cu nasu-n toate alea. Pricepi?”
Tace, ia o gură țeapănă de bere.
„I-am tăiat-o scurt. Auzi, mamă-soacră? Mie îmi place să cam stau în curu’ gol prin casă, mai ales vara, că altfel mă opăresc. Așa că dacă nu-ți place peisaju’ schimbă-l.”
Se ridică, dezmorțește picioarele și se pune la loc.

„A belit niște ochi la mine, credeam că o să-i plesnească vreo vînă. S-a făcut roșie. A dat să zică ceva da’ cred că s-a prins că n-are șanse. A-ntors dosu’, a mers în cameră la ea și s-a pus pe făcut bagaju’. Cînd a venit Maricica ea avea valiza la ușă. Nu știu dacă i-o fi sifonat ceva nevesti-mii că încă nu mi-a spus nimic. Da’ cred că a tăcut. Dacă n-avea de gînd să plece, a doua zi chiar dădeam chiloții jos.”
„Ești cu capu’!”
„Oi fi, da’ uite că funcționează”, zice el și rîde. „Data viitoare cînd o mai veni cred că nu stă mai mult de două zile, știe ce-o așteaptă.”
„Băi, mă bucur pentru tine. Ești bun de-o cinste, că ți-a plecat soacra.”
„Pentru asta chiar dau o bere, să știi. Da’ te duci tu.”
„Hai că mă duc.”

Îi întinde banii. Celălalt îi ia și merge la chioșc. Dan merge și aruncă sticlele goale la tomberon. Se întoarce și se așază. Ridică privirea și o vede pe nevastă-sa, pe Maricica. Vine de la muncă. Ajunge lîngă el.
„Ce faci, puiule?”
„Uite, beau o bere cu Gogu.”
„Bravo.”

Se dă lîngă el, se-apleacă lîngă ureche și-i șoptește:
„Bine că a plecat mama că nu mai puteam. Termini berea și vii în casă. Te-aștept dezbrăcată.”
Și-i bagă scurt limba-n ureche. După aia trece pe lîngă el și intră-n scară.
Vine Gogu cu berea. Desfac sticlele, ciocnesc și le duc la guri.

Dan suge din sticlă și gîndu’ îl are înfipt…

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...