Strigăt de luptă

Căzu în genunchi, sprijinindu-și corpul în palma înfiptă în pămîntul jilav care primea sîngele ce îi picura din scalpul sfîșiat. O gaură osoasă plină de carne sfîșiată se căsca acolo unde cu nici cinci minute în urmă fusese ochiul său stîng. Privi cu ochiul rămas teafăr drept în față și îl văzu pe cel drept zăcînd nemișcat, pătruns de cuțitul pe care îl văzuse venind dar pe care nu avusese putere să îl oprească. Apucă sabia cu mîna dreaptă, simți textura rece și umedă a mînerului și asta îi dădu curaj. Cu pumnul strîns în jurul mînerului ridică sabia și își trecu limba pe lama ei ucigașă, bucurîndu-se de sîngele care se scurgea pe fața ei strălucitoare. Își văzu fața în oglinda metalului și cu greu se recunoscu. Ce monstru privea înapoi la el de dincolo, din lumea din spatele feței metalului tăios care ia viață și dă în schimb doar durere, mînie și suferință?

Un rîs nebun începu să crească în plămînii lui și nevoia primordială de a ucide începu să crească, preluînd controlul asupra sa. Nevoia de a simți lama cum se îngroapă adînc în carne și oase. Fața și gura îi erau rigide, buzele doar o linie dreaptă plină de mînie și dorință de a sfîșia tot ce îi stătea în cale.

Instinctele îi trimiseră un șoc de avertisment prin întregul corp și aproape că simți sabia inamicului cum tăia aerul și își făcea drum în jos către el. Ridică fața și își văzu mîna cum sare și apucă lama, oprindu-i coborîrea. Puțin cîte puțin, tremurul brațului încetă și opri mișcarea armei dușmane.

Se uită în ochii celuilalt, arătîndu-i privirea unui adevărat războinic. Din degetele tăiate curgea sînge, mintea citea imaginea și totuși nu simțea nimic. Nimic în afară de plăcerea de a ști că pentru prima dată după un mileniu se afla față în față cu un adevărat maestru al minții, trupului și sabiei.

Trase inamicul în fața ochilor, aproape atingîndu-l, fără a da drumul lamei care aproape îi reteza degetele și dădu drumul strigătului său de luptă care se auzea pentru prima dată în atîtea veacuri ajungînd în toate cele patru colțuri ale lumii.

Și cu o mișcare bruscă lăsă lamele să se întîlnească și pe oponentul său să simtă că va trece multă, foarte multă vreme pînă se vor putea odihni din nou.

[Extras din “Bătălia maeștrilor celui de-al patrulea ev“]

Dacă vrei să spui ceva...