Modus Operandi

„Hei, omule, ce căutăm aici? Mi-ai citit drepturile, m-ai interogat, am recunoscut tot, am scris tot. Ce rost mai are?”
Casa era veche, părăsită. Una din acele case rămase fără proprietar sau ai căror proprietari plecaseră fără a se mai întoarce. Ascunziș pentru joaca copiilor pe timp de zi și pentru alte treburi pe timp de noapte.
„Prietene, nici măcar nu îmi amintesc dacă am făcut ceva aici. De ce m-ai adus încoace? Vrei să reconstituim ceva, să pun în scenă ce am făcut?”
Privi la pereții coșcoviți, la dezordinea din jur, la mobilele pline de praf și distruse. Auzi pe cel din spatele lui cum închide ușa. Se întoarse.
„Omule, ce mama dracului se întîmplă? Ce căutăm aici?”
Polițistul îl privi în ochi și pe față îi apăru o umbră de zîmbet.
“Nimic, prietene”, spuse el. „Doar că ultima ta victimă a fost fetița mea.”

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: