17.aprilie.2019

Am asistat recent la o scenă. Nu spun unde. Pe scurt, o echipă de trei tineri au demontat o ușă dintr-un loc și au transportat-o pentru a o monta în alt loc. Au demontat ușa, au transportat-o și cînd au ajuns la noua locație au băgat de seamă că este mai mică decît tocul unde doreau să o asambleze. Lăsînd la o parte faptul că nu le-a trecut prin minte să măsoare noul toc, pentru a vedea dacă se potrivește, înainte de a demonta ușa și de a o transporta pînă acolo, după ce au constatat că nu au cum să ducă la îndeplinire ce și-au propus au mai petrecut vreo 10 minute dîndu-și cu presupusul de ce nu merge. Ar fi fost de rîs dacă nu ar fi fost de plîns. Chiar mai aveam puțin și plîngeam. Am plecat cu un gust amar.

Ăștia sunt ăia din generația Z, generația care știe ce a fost înainte de Big Bang dar habar nu are că pentru a înșuruba un bec ai nevoie de o singură mînă, nu să îl suni pe cumnatul care are el un prieten care știe un băiat. Au nevoie de Siri ca să le spună pe care parte se rupe ambalajul prezervativului înainte de a-l scoate ca să îl folosești. Dacă mergi cu unii dintre ăștia la un grătar în pădure și nu au semnal la internet ca să caute tutoriale pe Youtube nu știu de unde să ia lemne pentru foc și le e frică să dea cu bățul de chibrit pentru că nu știu pe care scăpărici se aprinde și pe care se stinge. Blesteamă magazinul de articole sportive că le-a vîndut cort fără montare cu comandă vocală. Dimineața, cînd se trezesc în orăcăit de broaște, se întreabă unul pe altul care are sonerie așa mișto pe telefon că o vor și ceilalți.

L-am întrebat pe unul odată ce oră este. Văzusem întîi că are ceas pe încheietura mîinii. L-am privit cum bagă mîna în buzunar, scoate telefonul, îl consultă și îmi spune. Am mai privit o dată ceasul de pe încheietura lui, am băgat de seamă că era unul clasic, cu limbi, și mi-am văzut de drum. I-am mulțumit, mulțumind la rîndu-mi lui Dumnezeu că doar a consultat telefonul ăla și nu l-a întrebat și el la rîndu-i cît e ceasul. Dacă o făcea și pe asta cred că îmi stătea ceasul.

Circula cu ani în urmă o serie de cărți, bune de altfel, care explicau tot felul de treburi pe înțelesul tuturor. Mură-n gură, cum s-ar zice. De aia mă gîndesc că dacă i-ar da cuiva prin minte să mai scrie una, dar mai aproape de timpurile noastre și despre subiecte și practici mai agățate în viață, ar deveni putred de bogat. Și cu un titlu cît mai sugestiv și mai pe măsură: ”Cum să te ridici din pat și să mergi la baie ca să te piși… pentru to(n)ți”.

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: