Curriculum vitae

Nu îmi trimiteți cereri de prietenie și nu interacționați cu mine decît dacă știți în ce vă băgați. Am ars unfriend și block de vreo cîteva sute de ori pînă acum pe criterii ce unora le pot părea absurde și nu sunt interesat de achiziții noi în cercul meu de oameni tîmpiți, cealapatii, fără țigle pe casă, care circulă în pula goală la două dimineața pe acoperișuri, dar care au zeamă sub căciulă cît să dea de gîndit la șlehte întregi de din ăștia care nu știu să numere pînă la douăzeci dacă nu se descalță. Nu vă ghidați, atunci cînd apăsați pe butonul ăla, după poveștile pe care le scriu, după bancurile pe care le mai azvîrl pe aici sau după ochelarii pe care îi port pe nas și îmi creează un aspect extrem de dat dracului de intelectual. Nu sunt ce credeți. Sunt născut direct din fofoloanca durerii la bască, frate geamăn cu sarcasmul și văr primar cu ironia. Nu perii muieri sub coadă ca atîția alții, cotrobăind prin desagi cu poezie, nu ader la nici o cauză mai mult sau mai puțin nobilă, nu cred în nimic din ceea ce formează miezul credințelor altora și puțin îmi pasă de postări subliminal lacrimogene, pisici afișate pentru like-uri și manipulări textual emoționale. Miros vrăjeala ieftină de la o poștă și mă piș pe ea cu boltă în timp ce stau crăcănat cu o talpă în chiuvetă și cu cealaltă între ochiurile de la aragaz. Nu aloc timp prea mult accesării rețelei ăsteia de socionulizare și cînd o fac o fac doar pentru a vedea ce mai fac ăia care gîndesc. Dacă ai citit pînă aici cugetă cîteva secunde dacă ești din ăla care gîndește. După aia numără pînă la 21. Dacă ai reușit să o faci fără să te descalți, felicitări. Înseamnă că nu produc copacii oxigen de pomană. Dacă nu, atunci vezi poate există operații estetice de implantare a unui deget în plus. Nu, asta nu te va face deștept, doar te va ajuta să numeri pînă la 21.

Nu sunt sănătos la cap și nu mă emoționează modelul actual de gîndire, ăla de mimoză cu poșetuță și volănașe, gene fîlfîitoare și oftat din rărunchi. Nu suport mediocritatea și slaba calitate, indiferent de domeniu sau orientare, și poți fi sigur că o să ți-o spun direct dacă ne intersectăm. Eu sunt ăla care spune ”Să-mi bag picioarele, ce tîmpenie absurdă!” atunci cînd o sută de indivizi din ceata de pupători de profil spun ”Vai, ce minunăție!” Nu mă încălzesc like-urile și nu am o limită superioară a numărului lor, limită care odată atinsă îmi provoacă orgasm.

Nu scriu ca să plac și sunt puțini cei cărora le place ceea ce scriu, texte cu subiecte comune sau povești. Nu îmi este teamă să scriu altfel decît scriitorimea de carton și în nici un caz nu mă încadrez în curentul de nouă generație care mulge vaca pseudorealității pentru că asta dă bine și este accesibil ălora care nu au habar ce înseamnă ficțiune și carte bună. Sunt ăla care îți ia virgula în vîrful organului genital dacă nu ai habar de scris și dacă scrii pentru că te-au cadorisit adulatorii cu laude pe care le-ai ascultat cînd de fapt ar fi trebuit să înveți să faci o ciorbă.

Nu mă înmoi cu poze cu pisici, nu cad în nas în fața motivaționalelor de doi lei și-o firfirică, nu mă impresionează cugetările de adolescent scrise de un om de 30 de ani, nu cad pe spate în fața unor avalanșe de poze narcisiste. Mă doare-n cot de descoperirea pietrei filozofale pe internet și de apa bătută în piua cuanticii de maidan motivațional cînd tu nu ai habar care este definiția curentului electric și care este diferența dintre masă și greutate.

Nu îmi trimiteți cereri de prietenie și nu interacționați cu mine decît dacă știți în ce vă băgați. În felul ăsta scăpați de corvoada de a îmi da unfriend sau de a mă bloca dacă descoperiți că am scris ceva care vă atacă sistemul de credințe sau convingerile.

Vă pup pe fildeș.

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: