Despre echilibru

Tot căutînd un articol mi-a apărut pe ecran următoarea cugetare desprinsă din adîncul înțelepciunii bărbatului care a descoperit ce vor femeile: “A fi puternic nu înseamnă să ridici greutăți la sală. Înseamnă să ții mintea femeii de lîngă tine într-o mînă, inima în cealaltă și să creezi un echilibru aproape perfect între ele.” În stil Hannibal Lecter sau ceva, că altfel nu îmi explic ce poate să însemne succesiunea aia de cuvinte. O femeie trecută prin războiul de uzură al vieții nu pune botul la așa ceva și nici nu am încredere în femeile care se umezesc atunci cînd citesc treburi din astea. Femeile pe care le cunosc eu preferă să ajungă să li se scurgă mucegaiul de pe păsărică ca de pe tablourile din podul lui bunică-mea decît să se așeze peste masă de unul din ăștia.

Poate că mă învîrt printre altfel de femei, dar alea pe care le cunosc eu pun botul la multe treburi numai la din astea nu. Au suficientă zeamă sub căciulă ca să știe că vrăjeala e vrăjeală. Or să achite ele nota de plată integral, doar ca să poată să se ridice de la masă și să plece dacă nu ești suficient de inspirat să le întrebi dacă vor să se fută, în loc să o arzi cu Eminescu atunci cînd ele au chef doar să se ardă. Preferă să rămînă neumblate la clitoris de ajungi să tragi cadre macro cu pînzele de păianjen care or să le crească în vagin decît să își lase creierul să fie făcut harcea-parcea cu mimozeli din astea.

Muierile pe care le cunosc eu tipăresc mămăliga cu vin de butuc și îți bagă furculița în mînă dacă ai tupeul să încerci să le iei paharul dinainte cînd li s-a năzărit lor să se pună pe pilit. Înjură atît de plastic și inventiv că fac să cadă în admirație pe toți bărbații din autobază. Eram odată mai mulți amici la o bere și una dintre fete a reprodus o serie scurtă de înjurături de ne-a făcut pe toți bărbații să fluierăm și să ne căutăm în pantaloni ca să ne convingem că avem coaiele cu noi. Dacă te-ar auzi una dintre astea cu treburi cu mintea într-o mînă și inima în cealaltă ți-ar spune să ți-o iei singur în palmă că pe a ei nu o pupi.

O singură dată am avut curaj să atentez cu texte din astea la inteligența unei prietene și mi-a fost de ajuns. S-a uitat la mine de parcă eram extraterestru din ăla din Ziua Independenței, s-a apropiat și m-a ciocănit la tîmplă. M-a întrebat dacă vreau să mă bage în friendzone fără drept de apel așa că m-am redresat și mi-am revenit urgent. E adevărat că a trebuit să îi dovedesc că a fost doar o glumă proastă. M-a costat două sticle de vodcă și a trebuit să mă care beat mort pînă acasă în timp ce ea nu avea nici pe dracu’ dar a meritat. După ce m-am trezit mi-a mulțumit cum a știut ea mai bine că am lăsat-o să îmi arate că ține la băutură mai mult decît mine. Cu astea e bine să te împrietenești. Nu o ard ele cu echilbrul minții și al inimii dar știu să te echilibreze și să te ducă la punct fix atunci cînd nici latitudinea și longitudinea sau Google Maps nu mai știu să te ducă acasă.

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: