16.iulie.2019

Ai vrea cîteodată să îți deschizi sufletul în fața cuiva. Să îl desfaci ca pe o pungă și să lași pe cel de lîngă tine să își vîre mîinile pînă la coate în el, să cotrobăie și să îi pipăie fundul. Să îi simți degetele cum mișcă și caută, cum apucă și scot afară trăire după trăire, aidoma unui copil ce scoate jucărie după jucărie dintr-un sac. Ai vrea să îi privești chipul în timp ce schimbă privire după privire de fiecare dată cînd te descoperă în ceea ce găsește în adîncul ființei tale. Să te abandonezi și să trăiești odată cu el extazul regăsirii celor mai ascunse și mai reprimate dorințe și gînduri. Există însă un vierme ce, de multe ori, sălășluiește în noi, cei de astăzi, un vierme ce roade, hrănit de o lume din ce în ce mai supărată, din ce în ce mai retrasă, mai ascunsă. Viermele singurătății. O singurătate alimentată și reclamată de din ce în ce mai mulți. De ce vor mulți să fie singuri? Se spune că singurătatea ucide. Nu, nu ucide, ci te lasă să te stingi încet în mijlocul unei mări de oameni. Și în mijlocul mării te afli tu, cel care ai vrea să găsești pe cineva pe care să-l lași să își plimbe mîinile pe sufletul tău. Și vezi că din ce în ce mai des nu ai pe cine să lași să o facă. De ce vreți să fiți singuri?

One Comment on “16.iulie.2019

  1. Cei ce sunt singuri nu-si doresc asta. Vrem asta??? De ce?? Motive si motvatii.. Cel mai ades, nu ne (re)gasim in cel/cei din preajma, poate..
    Dar ce frumos ai spus tu, ”suflet- sac de jucarii”. Mi-a placut tare mult ce-ai scris, cum ai scris.
    Multumesc.:) Numai bine!

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: