Pastila de vizavi

“Vino-ncoace, repede!”
Tocmai mă pregătesc să mă răstorn pe canapea și să pornesc televizorul. Mă opresc și mă uit la ea. E la geam și privește țintă afară.
“Ce e, măi, ce ai văzut atît de interesant?!”
“Vino, dom’le, încoace și lasă fasoanele!”
E proptită cu coatele pe pervaz și cu fețișoara aia a ei drăgălașă lipită de geam. La ce naiba s-o fi uitînd în halul ăla de atentă?!
Mă apropii de ea și, cum stătea așa cu fundu’ înapoi, nu pot să mă abțin și-i ard una din adîncul sufletului. Din inimă, știi… Tresare dar nu bagă în seamă. Măi, ce-o fi văzut?
“Ce e, păsărică? La ce te uiți?”
M-apucă de mînă, mă trage lîngă ea și-mi lipește fața de geam lîngă a ei. Mă uit în jos, o fi ceva acolo?!
“Ce e, dom’le, că nu văd nimic!”
“Drept în față, călărețu’ lu’ mama!”
Mă uit. Vizavi… blocul de vizavi. Nu văd nimic.
“Ce e, dom’le, ce să văd? Rufele puse la uscat?!”
“Băi, ești de comă! Ia uită-te mai bine la geamul exact față-n față cu al nostru.”
Mă uit acolo… și lipesc toată moaca de geam.
“Ei, acum ai văzut?!”
“Taci și lasă-mă să mă delectez!”
Chicotește.
La geamul cu pricina, una bucată gagică cu țîțele și obrazul lipite de geam. Și-n spatele ei unul care îi arată cum se fac copiii. Spectacol în toată regula. N-au ei treabă că-i vede careva de la blocul din față, cum suntem noi acum de exemplu.
Acțiunea e-n toi. Se pare că știe gagiul ce face. Gagica e-nfiptă toată-n geam, cu gura căscată, probabil din lipsă de aer. Ăla are o mînă înfiptă-n umărul ei și din cînd în cînd o ridică și o înfige și-n coama roșcată care saltă-n sus și-n jos.
Privim așa o vreme, ăia doi îi dau înainte. Si odată simt mîna jupînesei cum mă cotrobăie.
“Ce faci, dom’le?!”
“Asta-i întrebare de cultură generală, de clasa întîi?”
Și pînă să apuc să zic ceva mă înșfacă.
“Aha, carevasăzică tu erai pe sistem și taci ca peștele-n tigaie! Măi, măi, măi, ce mă fac eu cu tine?!”
“Mai bine zis ce fac eu cu tine acum!”
Îi dau mîna la o parte și, fără prea multe lămuriri, trec în spatele ei.
“Vai, da’ ce-ai de gînd?!” întreabă, și dă lasciv din șolduri.
“Asta-i întrebare de biologie de clasa a opta, nu? Acum o să-ți explic practic ultimul capitol din manual!”
“Cu spectatori?!”
“Crezi tu că ăia doi au băgat de seamă că se uită cineva la ei?”
Și fără alte adăugiri îi trag nădragii în jos. I-aș fi tras și chiloții da’ n-avea. Nu prea are lenjerie intimă în dotare, cică o incomodează la mers.
Mă opresc puțin și mai arunc o ocheadă la geamul de peste drum. Ăia doi au schimbat poziția, a lipit-o cu spinarea de geam. I-a pus bucișoarele pe pervaz și dă-i! Păcat, are țîțe mișto tipa, mergea să mai stea așa o vreme.
“Alo, ce dracu’ faci?! Mă măsori, îmi faci poze?!”
“Nu, da’ dă-te puțin mai la dreapta ca să pot să văd peste umărul tău și filmu’ din față!”
Întoarce capul și-mi trage o privire de zile mari. Dă să-mi zică ceva de dulce da’ n-apucă. Că-i pun dop… acolo unde trebuie. I se opresc cuvintele-n gît, probabil și din cauză că i-am astupat gura cu palma. Îi sucesc capul spre filmul de peste drum și mă pun pe treabă.
Se proptește cu mîinile-n cercevele și-mi scutură mîna de pe gură.
Printre gîfîituri îmi zice:
“Dacă vrei să mă lași fără aer ai altă metodă mai bună.”
Nu-i răspund, n-are rost.
Ne punem pe treabă de parcă se interzice de mîine coțăiala prin decret prezidențial.
Ăia de vizavi iar au schimbat poziția. Acum el e cu bucile pe pervaz și cu spinarea lipită de geam. Ea nu se vede, unde o fi?! E prin zonă că nu are ăla capu’ dat pe spate de pomană. O mînă o are pe pervaz, pe cealaltă o ține în față și… Aha, deci acolo erai, mîndrețe!
A băgat și a mea de seamă, că printre gemete îmi spune:
“Ia uite! Exerciții pentru gît și mandibulă.”
Îi plasez replica:
“Dacă ai nevoie, să-mi spui!”
Întoarce capul și-mi aruncă o privire din aia cum știe ea.
“Dacă faci treabă bună s-ar putea să introduc în programu’ de azi și asta. Că mă cam doare gîtu’!”
Înregistrez mesajul și-i trag o lucrare la mare artă.
Ăia de vizavi au terminat spectacolul. Au deschis geamul și fumează fără stres.
Nu mai trece mult și o simt cum o ia razna. Treabă bună a vrut, treabă bună i-am dat.
Își revine după care îmi spune:
“Parcă am avut gura aurită mai devreme. Știi că mă cam doare gîtul?”
Și pune mîna pe mine, mă lipește de geam, se poziționează în fața tratamentului și zice:
“Ia să văd eu acum cît de bun e medicamentul pe care mi-l prescrii tu!”
Mai apuc să spun:
“Dacă nu merge din prima, îl repeți o dată la patru ore.”

SFÎRȘIT

Dacă vrei să spui ceva...

%d bloggers like this: