1999

Obsesia pusă în fața factorului declanșator nu se lichidează ci devine ceva cu care purtătorul nu știe ce să facă. Ajuns la capătul drumului, aflat în fața împlinirii, acesta realizează că nu știe ce va face după aceea. Așa că, fie va înlătura subiectul obsesiei sale fie se va retrage, purtînd cu el pentru totdeauna urmele lăsate de întîlnire. Indiferent de rezultat însă, ceea ce se petrece între momentul găsirii și cel al încheierii socotelilor ucide creierul și trupul… și spiritul. – anonim

Ajungi să cunoști cu adevărat pe cineva nu dacă ieșiți la o întîlnire ci dacă stați închiși împreună în casă. – Victor Chircu


1

Simona deschise ochii și se întinse. Căscă și se răsuci în așternut. Privi către fereastră. Afară lumina se stingea încet. Ceasul de pe noptieră arăta ora cinci fără un sfert. Un vînt abia auzit șuiera și se prelingea de-a lungul pereților casei. Iarna de decembrie se oprea la fereastră, străjuită de focul din sobă. Își duse palmele după ceafă și privi în tavan. Era cald. Dădu la o parte pătura cu care era învelită și o adună grămadă la picioare.

Dormise atît de adînc încît nu îl simțise cînd intrase și mai pusese lemne pe foc, ca să nu se stingă. Și-l imagină cum calcă încet, cu grijă, să nu o trezească, cum deschide ușița sobei și bagă lemne înăuntru și cum iese la fel de încet, după ce privește spre ea ca să se asigure că nu i-a tulburat somnul.

Simți că se încălzește mai tare. Își mișcă trupul gol în așternut și pătura se electriză, frecată de piele. Văzu cîteva scîntei în lumina slabă din încăpere și simți o arsură pe interior. Simți brusc că îl vrea lîngă ea, cu ea. Sau mai degrabă înăuntrul ei. Zîmbi. Îl dorea încontinuu.

Își săltă capul și își privi trupul, plimbînd privirea în sus și-n jos, printre sîni, pe burtă, pînă în vîrful picioarelor. Deschise gura și își simți răsuflarea caldă pe pielea de pe piept. Lasă capul pe pernă și închise ochii. Și-l imagină, cu palmele încleștate în șoldurile ei, împingîndu-se în ea. Aproape că îl putea simți cum intră și iese, repede, izbindu-se de carnea de pe coapsele ei, cu ochii întredeschiși, gîfîind, cu picături de sudoare picurîndu-i de pe frunte. Își arcui șoldurile în sus, așa cum ar fi făcut dacă în locul imaginii din minte l-ar fi avut deasupra pe el. Duse o mînă pe piept și o așeză pe un sîn, strîngîndu-l. Apucă sfîrcul între degete. Un geamăt îi ieși printre dinți. Încleștă cealaltă palmă pe ceafă și simți cum i se contractă gîtul.

Deschise ochii, ridică capul și își văzu șoldurile cum se mișcă în sus și-n jos. Gemu iar. Pieptul i se ridica și cobora. Dădu drumul sînului și duse mîna între picioare. Un fior o străbătu cînd se atinse. Culese umezeala și o duse la buze. Își linse degetele după care coborî mîna din nou. Începu să le miște.

Nu voia să se exploreze cu răbdare, să guste fiecare clipă și fiecare atingere. Acum simțea nevoia de a termina cît mai repede. Dorea orgasmul.

Avea capul înfundat în pernă, cu gîtul arcuit în sus și își apucase un sîn cu cealaltă mînă, frămîntîndu-l. Respira din ce în ce mai iute. Gîfîia și gemete ascuțite se auzeau în încăpere. Ridică capul și își privi mîna cum se mișcă. Se opri doar o secundă pentru a duce iar degetele la buze și pentru a le linge. Propriul gust o făcu să închidă ochii. Lăsă capul într-o parte în pernă și mușcă din ea.

Coborî mîna și strecură un deget înăuntru. Îl scoase, îl mișcă în jos și îl apăsă între fese. I se întunecă privirea. Palma cu care își strîngea sînul căzu și apucă strîns pătura, trăgînd de ea. Începu să miște degetele din ce în ce mai repede. Îi veni în minte mîna lui făcînd ceea ce făcea a ei acum și în aceeași clipă își dădu drumul.

Spatele i se arcui și își afundă fața în pernă. Geamătul se pierdu în materialul ce îi astupa gura. Mîna dintre picioare i se încleștase, cu degetele nemișcate, apăsate în carne. Luase foc. Contracțiile porneau dintre coapse și se rostogoleau prin tot corpul. O ceață neagră i se așternuse pe ochi. Înțepenise așa, arcuită, și primea plăcerea. Parcă o legase cineva la curent electric. Îi tremurau picioarele. Se împinse în sus, apăsîndu-se mai tare în degete. Țipă și căzu în așternut.

Orgasmul se terminase dar plăcerea continua să o străbată, făcîndu-i trupul să tremure și să salte, scuturat de spasme. Scoase fața din pernă. Ceața neagră de pe ochi începu să se limpezească. În urechi îi bătea inima și vîjîia sîngele. Pulsul și respirația începură să se potolească. Dădu drumul așternutului și duse palma la gît. Simți cu cealaltă mînă o ultimă contracție și o dădu la o parte, lăsînd-o să atîrne peste marginea patului.

Fierbințeala trupului se împletea cu căldura din cameră și picăturile de transpirație îi alunecau pe piele. Închise ochii și rămase nemișcată.

2

Cristian luă bucata de lemn, o așeză pe butuc, apucă toporul și lovi. Culese jumătățile, le aruncă în grămada de alături și luă altă bucată.

Becul din magazie arunca o lumină slabă. Umbrele jucau pe pereți și în aer plutea un praf de rumeguș. Vîntul șuiera, clătinînd ușa prinsă cu un cîrlig. Era frig. Încă nu ninsese dar, după cum fusese vremea întreaga săptămînă, se gîndea că nu va mai trece mult timp și vor avea parte și de prima zăpadă.

Se hotărîse să termine de spart grămada de lemne ce aștepta în magazie. Simona dormea. Se simțise obosită după drum. El atacase lemnele.

Era îmbrăcat gros. Chiar și așa, tot simțea frigul pătrunzător. Din cînd în cînd întindea mîinile băgate în mănuși, apuca paharul pe care îl pusese pe o poliță și sorbea. Sticla străjuia alături. Vinul negru cu spumă roșie îl încălzea. Apuca iar toporul și mărunțea drugii de lemn pînă îi aducea la mărimea potrivită.

Despică încă o bucată și se opri. Apucă paharul și îl dădu peste cap. Privi înspre peretele dinspre casă. Colțurile gurii i se săltară într-un zîmbet.

Doar ce se întorsese din casă. Dusese un braț de lemne ca să fie la îndemînă, să nu trebuiască să iasă mereu și să mai aducă. Controlase focurile din sobe, în bucătărie și în cameră. Intrase încet, ca să nu tulbure somnul Simonei. Dormea pe burtă, învelită cu pătura groasă. Se lăsase pe vine în fața sobei și pusese lemnele în ladă, unul cîte unul. După aceea deschisese ușița și mai băgase cîteva. Focul se întețise.

Amîndoi erau friguroși așa că se îngrijea să fie cald. Închisese bine ușița sobei și întinsese palmele pentru a le încălzi.

Mai despică un lemn după care se așeză pe butuc. Scoase un pachet cu țigări și aprinse una. Umplu iar paharul cu vin și sorbi. Trase din țigară și suflă fumul, împletit cu aburi de căldură. Își trase mai bine bunda pe umeri.

Auzise o mișcare în spate și se întorsese, gîndind că s-a trezit. Nu se trezise. Se răsucise doar în somn. Mișcarea o dezvelise. Pătura alunecase și lăsa să i se vadă sînii. Capul îi era culcat pe o parte. Rîsese încet, amuzat de sforăitul slab pe care îl scotea.

Se uită la grămada mică de lemne care mai trebuiau sparte și se gîndi că ar putea să le lase pentru ziua următoare. Mai aprinse o țigară, sorbi din vin și lăsă din nou gîndul să îl poarte înapoi cu o oră.

Se ridicase și mersese lîngă pat. O privise cum doarme și se gîndise, așa cum o mai făcuse de atîtea ori, cît de norocos era că o întîlnise. Întinsese mîna să apuce pătura și să o învelească la loc, încet, fără să simtă. Se oprise însă cu degetele deasupra ei, aproape atingînd-o. Își plimbase privirea pe ea, centimetru cu centimetru. Îi urmărise fiecare trăsătură a feței, coborîse apoi pe gît și mai departe, pe piept. Se gîndise dacă să o trezească. Se răzgîndise însă, mulțumindu-se să își plimbe degetul deasupra ei, aproape atingînd-o, urmînd fiecare adîncitură și fiecare curbă. Zăbovise deasupra sfîrcurilor, abia abținîndu-se să nu le atingă.

Afară se întunecă de-a binelea. Vîntul se mai potoli puțin. Hotărî să lase restul de lemne pentru ziua următoare. Mai turnă un pahar de vin și astupă bine sticla. Aprinse încă o țigară. Se așeză iar pe butuc. Ca un film pus pe pauză gîndul se urni din nou.

Plecase de lîngă pat și se așezase pe un fotoliu. Imaginea ei goală era prea mult. O voia din nou. O lăsase însă să doarmă. Întinsese mîna și desfăcuse cureaua de la pantaloni. Trăsese de ei în jos. Prima mișcare a mîinii îl făcuse să își astupe gura cu mîna cealaltă pentru a înăbuși geamătul. Se simțea ca în adolescență, cînd tot ce voia era să termine, să simtă plăcerea aceea înnebunitoare, fără a lua în seamă drumul pînă acolo. Mișcările mîinii se iuțiseră. Îi privea sînii și își imagină cum își apropie buzele și limba de sfîrcuri. Își închipuise că își închide gura pe ele și asta făcuse să i se întunece privirea. Cîteva secunde mai tîrziu simțise cum ia foc și o altă căldură decît cea din încăpere i se prelinge pe mînă.

Băgă de seamă că țigara se stinsese. Se adîncise atît de mult în amintirea a ceea ce făcuse mai devreme încît uitase să mai tragă din ea. Turti chiștocul într-o cutie de tablă pe care o folosea drept scrumieră și se ridică. Privi în jur, se asigură că totul este în ordine și ieși. Trase ușa magaziei și o închise. Roti privirea prin curte și văzu că totul este în regulă. Poarta o închisese încă de cînd sosiseră. Se îndreptă spre intrarea în casă și deschise ușa. Valul de căldură din interior îl lovi. Intră. Era liniște. Dinspre dormitor nu se auzea nimic. Simona probabil că dormea în continuare. Scutură bunda de umezeală și o agăță în cuier. Se descălță. Merse în bucătărie și căută prin dulapuri. Se gîndi ce ar putea să facă de mîncare. Se uită și în frigider. Scoase pachetul cu țigări, îl așeză pe dulap, ieși din bucătărie și se îndreptă spre dormitor. Deschise ușa încet ca să nu o trezească și intră.

3

Nu dormea. Era așezată pe fotoliul pe care stătuse el mai devreme, goală. Privea înspre ușă. Se uită la el. Cristian își plimbă privirea pe ea. Închise ușa.

Te așteptam.”

Vocea ei se auzi încet în încăpere, însoțită de pîrîitul lemnelor din sobă. Se lăsă pe spate, cu picioarele puțin desfăcute și un genunchi îndoit. O văzu cum mișcă mîna dreaptă și freacă vîrfurile degetelor, apoi le plimbă pe pielea dintre sîni și le duce la buze. Scoase limba și le linse. Palma cealaltă o avea pe interiorul coapsei.

O privi cum plimbă vîrful limbii pe fiecare deget în parte. Deschise apoi gura și supse fiecare deget.

Ai lăsat urme”, șopti ea cu un deget pe buză.

Cuvintele ei îl făcură să înțeleagă. Folosise șervețele umede ca să se șteargă după ce terminase dar se pare că nu fusese atent și în jur. Zîmbi.

Nu am rezistat. Nu am vrut însă să te trezesc. Dormeai prea adînc.”

Zîmbi și ea. „Nici eu nu am rezistat. Doar ce am terminat și eu. După aceea m-am așezat pe fotoliu și am băgat de seamă cîteva picături. Cînd ai intrat tocmai le cercetam proveniența.”

Cristian se mișcă, dezbrăcă puloverul și bluza pe care o purta pe dedesubt și le aruncă pe un scaun. Se îndreptă spre pat, se așeză pe margine și mîngîie așternutul cu palma. Era umed. Simona îl privi. Îl văzu cum plimbă palma pe cearșaf și cum ridică după aceea mîna. Adulmecă degetele și trase mirosul adînc în piept.

Îmi place mirosul tău”, spuse el încet.

Se aplecă și își apropie fața de așternut. Simona se uită la el cum își culcă obrazul pe adîncitura unde fusese mai devreme fundul ei. Cristian închise ochii și inspiră. Ridică capul, sărută cearșaful umed, își frecă buzele de el apoi scoase limba. Îl văzu cum linge încet cuta dintre cele două adîncituri. Un geamăt slab se auzi din gîtul ei. Întoarse privirea către ea.

Aici?”, întrebă el. Simona nu îi răspunse, însă mîna pe care o ținea pe coapsă se strînse și apăsă cu degetele în carne. Cristian o văzu cum se arcuiește în sus. Privi cum i se mișcă sînii. Sfîrcurile i se întăriseră.

Se ridică de pe marginea patului și se apropie. Își desfăcu picioarele, le cuprinse pe ale ei și se aplecă. Se prijini cu palmele de spătarul fotoliului. Îl privi în ochi. Cristian coborî o mînă, o așeză pe un sîn și îl strînse ușor în palmă. Aplecă capul, deschise gura și închise buzele în jurul sfîrcului. Îi simți limba cum se rotește încet apoi cum începe să sugă. Îl prinse cu palmele de ceafă, își răsfiră degetele prin păr și îi apăsă gura pe sîn. Îi simțea gura cum se strînge în jurul sfîrcului. Închise ochii și dădu capul pe spate. Își arcui spatele și mai mult și își împinse șoldurile în sus. Întinse o mînă, îl apucă de fund și îl strînse. O mișcă apoi și o așeză pe partea din față a pantalonului. Răsfiră degetele și frecă podul palmei de umflătura de dedesubt. Îl auzi cum geme cu buzele strînse în jurul sfîrcului. Deschise ochii și îl văzu cum dă mîna la o parte de pe sîn, fără să se oprească din supt. O coborî încet, cu vîrfurile degetelor lăsînd dîre în carne. O cuprinse în palmă, făcînd-o căuș între picioarele ei. Gîtul i se contractă cînd simți atingerea degetelor lui. Se oprise din supt și trăgea cu buzele de sfîrc. Începu să miște degetele mîinii cu care o cuprinsese.

Simona simți cum i se întunecă vederea. Continua să își frece podul palmei și degetele de prohabul lui. Simțea cum se întărește din ce în ce mai mult. Își luă cealaltă mînă de pe ceafa lui și o duse lîngă cealaltă. Desfăcu catarama și nasturele apoi trase de fermoar. Își strecură o mînă în interior și îl cuprinse în palmă. Îi auzi geamătul. Scoase mîna și trase de pantaloni în jos, apoi de chilot. Îl prinse de șolduri și își apăsă degetele în el. Îl simți cum se împinge înainte. Întinse din nou mîna și își înfășură degetele în jurul lui.

Cristian dădu drumul sfîrcului și sîsîi printre dinți. Privi printre trupurile lor și se uită la mîna ei cum se mișcă. O privi apoi în ochi și își lipi gura de buzele ei. Nu își oprise degetele mîinii pe care o avea între picioarele ei. Era udă. Apăsă unul dintre degete și o pătrunse. Începu să îl miște în sus și-n jos. Mîna ei făcea același lucru. Se opri cîteva clipe, se desprinse de buzele lui, duse palma la gură și o linse. O coborî apoi, îl cuprinse și reluă mișcarea. Începu să o miște din ce în ce mai repede.

Se uită la ea. „Dacă continui așa o să termin.” „Asta vreau. Să termini.” Fără să își oprească mîna ridică capul și îl linse pe piept. Își plimbă limba pe tot pieptul lui apoi o apropie de un sfîrc și îl înconjură. Îl simți cum se încordează și simți cum îl străbate un tremurat. Își închise buzele în jurul lui, îl mușcă ușor apoi îl supse cu putere. Cristian închise ochii și o apucă de ceafă. Începu să miște șoldurile înainte și înapoi. Ea continua să miște mîna din ce în ce mai repede. Duse cealaltă mînă, pe care o ținuse pînă atunci pe șoldul lui, și i-o strecură între picioare. Începu să plimbe vîrfurile degetelor abia atingîndu-i pielea. Cristian simți că ia foc. Se propti cu palmele pe spătarul fotoliului, încovoie spinarea și își dădu drumul.

Simona își desprinse buzele de pe pieptul lui și privi printre trupurile lor. Simțea fierbințeala cum i se prelinge pe încheietură și privi cum i se întinde pe burtă și pe sîni. Băgă în gură un deget de la mîna cealaltă, îl linse apoi o strecură din nou între picioarele lui. Îl apăsă, îl băgă pe jumătate și începu să îl miște. Se uită la el cum se zbate în strînsoare, cu ochii închiși, cu genunchi îndoiți, tremurînd ca o păpușă dezarticulată. Răsuflarea lui îi șuiera în față. Îi văzu ochii cum i se zbat în spatele pleoapelor închise. Bărbia îi tremura și vinele de pe gît i se umflaseră. Ridică o mînă de pe spătarul fotoliului, o așeză pe unul din sînii ei și îl strînse în palmă. Se împingea în mîna ei. „Nu te opri!” Îi simțea degetul cum îl pătrunde și se apăsă în el, făcînd-o să îl bage mai mult. Simona continuă să miște ambele mîini pînă nu îi mai simți orgasmul cum îi picură pe piele. Încetini mișcarea, scoase degetul din el, îl cuprinse cu amîndouă mîinile și le mai mișcă cîteva clipe. Îl văzu cum se înmoaie și îi dădu drumul.

Căzu în genunchi între picioarele ei. Își lipi pieptul de burta ei și își culcă capul pe sîni. Îi simțea mișcarea agitată a pieptului. Răsuflarea lui îi înfiora sfîrcul. Își așeză palma pe capul lui și îi mîngîie părul. Privi la mîna cealaltă, cea cu care îl terminase și o văzu cum lucește în lumina becului. „O să ne lipim de la cît adeziv am stors din tine”, spuse ea. Cristian chicoti și își frecă obrazul de pielea ei. O apucă de mînă, o apropie de buze și o linse cu vîrful limbii. „Bun adeziv”, îi răspunse. Chicoti și ea și îi dădu un bobîrnac peste nas.

4

Oricît aș vrea să mă ridic și să te ajut și pe tine să termini, crede-mă că m-ai terminat de tot. E ceva vreme de cînd nu am mai terminat în halul ăsta”, spuse el, în timp ce respirația îi revenea la normal. Simona își plimba degetele prin părul lui. „Stai liniștit, seara e lungă. Ai în față multe ore în care vei putea să nu mă lași neterminată.” „M-ai luat pe nepregătite cînd mi-ai băgat degetul. Cred că nu exagerez dacă spun că mi-ai făcut creierul țăndări”, spuse el și zîmbi. „Mie îmi place cînd mi-o faci tu mie, mi-am zis că dacă pentru mine este al naibii de bine trebuie să fie cel puțin la fel și pentru tine”, răspunse ea și coborî mîna de-a lungul spatelui lui, mișcîndu-și unghiile pe șira spinării. Ajunse cu palma pe fund și îl plesni. „Ai un fund grozav, stimabile.” Îl apucă și îl strînse. „Și îmi place la nebunie cînd ești la propriu la mîna mea și fac ce vreau cu tine.” „Nu cred că există bărbat pe lumea asta care să refuze să se lase pe mîna unei femei, mai ales dacă femeia știe ce face. Cu mîna și cu degetele.” „Sunteți toți la fel. După ce vă dați drumul aveți înclinații de moraliști și filozofi. Pînă vi se scoală din nou și se mută centrul judecății în capul celălalt.” Cristian rîse. „Că veni vorba de sculat, ar cam trebui să ne sculăm și să ne spălăm sau să ne ștergem măcar, că presimt că dacă o să îmi mai cercetezi mult fundul cu degetele alea ale tale experte, o să mi se scoale din nou și o să avem treabă.” „Ce limbaj urît! Așa vorbești tu cu o doamnă care tocmai ți-a făcut creierul cioburi?” „Iertare, doamnă, voi avea grijă să îmi controlez limbajul de acum înainte, cu accent pe limba,” răspunse el și, mișcîndu-se doar cît să își facă loc, strecură mîna printre trupurile lor, o coborî și o așeză între picioarele ei. Mișcă degetele, le umezi, apoi le duse la gură și le linse. „Se pare că mă aștepți.” Simona vru să spună ceva dar el coborî mîna din nou și o pătrunse cu două degete.

Ridică privirea spre ea. Se uita la mîna lui cum se mișca. Deschisese gura și un geamăt slab i se auzea din gît. Cristian se dezlipi de ea, se ridică și se aplecă între picioarele ei. Își coborî gura și își lipi buzele. Simona îi simți vîrful limbii cum o cercetează și își arcui pieptul. Ridică capul mai mult și îl privi cum își freca buzele și limba de ea. O privi în ochi, duse mîna și așeză un deget pe buzele ei. Îl plimbă pe întreg conturul gurii. Ea deschise gura și îi prinse degetul între buze. Îi apucă încheietura cu ambele mîini și băgă tot degetul în gură, plimbîndu-și limba pe el. Îl mușcă apoi îl mișcă de cîteva ori, repede. Îl auzi cum geme, cu buzele lipite de ea. „Vrei să fii în gura mea așa?” Nu îl lăsă să îi răspundă, îl apucă cu palma de ceafă și îl ținu cu gura lipită de ea. Își răsfiră degetele în părul lui și începu să își miște șoldurile. Îi simțea limba cum o pătrunde. Lăsă capul pe spate și închise ochii. Continuă să se miște pe buzele și pe limba lui.

Cristian strecură mîna pe care o avea liberă sub fundul ei și o împinse în sus. Simți cum îl trage din nou de încheietură și începe să îi sugă degetul. Cu mîna cealaltă continua să îl apese în ea. Îl auzi cum respiră pe nas. Îl eliberă și se retrase puțin. „Trage cîteva guri de aer. Ai nevoie”, spuse către el și rîse. Se ridică și își apropie fața de a ei. „O mică arvună. Ne spălăm, apoi îți plătesc și restul.” „Cu dobîndă”, spuse ea și își lipi gura de a lui. Îl sărută, îi linse buzele apoi îl împinse. „Să fie fierbinte apa, stimabile. S-a-nțeles?” „Da, să trăiți!”

5

Ai terminat toate șervețelele umede!” Vocea ei ajunse pînă la el, în bucătărie. Așezase oala cu apă pe aragaz și se pregătea să pornească butelia cu gaz. Deschise ușa ca să audă mai bine ce spune. „Cît ai putut să îți dai drumul de ai avut nevoie de un sfert de pachet de șervețele ca să te ștergi? O tonă?!” „Nu mai era un sfert de pachet. Abia dacă au mai fost vreo patru.” „Da. Probabil de aia nici nu ai șters tot și ai mai lăsat și pe fotoliu.” „Mai devreme nu păreai deranjată de asta.” „Nu schimba subiectul! Eu cu ce mă șterg acum?” „Așteaptă puțin.” Merse la un dulap și căută în el. Luă un prosop, îi umezi un colț la chiuvetă și se îndreptă spre dormitor.

Uite.” Privi către ea. Nu se mișcase de pe fotoliu. Stătea răsturnată cu spatele pe spătar și cu brațele pe mînere, cu palmele în sus. Se uită la el. „Tu produci în două-trei ore cît produc alții într-o săptămînă! De unde ai mai scos tot ce este acum pe mine dacă ai făcut-o și cu cîteva ore înainte?” „Te miră, la halul în care m-ai lucrat?” „Bine, bine. Dă prosopul ăla încoace. Sper că ți-a dat prin cap să îl umezești.” Îi întinse prosopul. O privi cum îl mișcă pe piele, pe burtă și pe sîni. „Cum e cu apa aia?” „Na, că am uitat să pornesc butelia. Mă duc acum.” „Halal de tine, uitucule! Hai, marș la bucătărie și vino cu apa aia odată!” Răsuci repede prosopul și cînd el se întoarse să iasă din cameră îl plesni peste fund. „Pentru asta te trec pe lista cu datorii”, spuse el fără să se întoarcă. „Ba suntem chit”, strigă ea după el.

Continuă să se șteargă pînă culese toate urmele apoi făcu prosopul ghem și îl lăsă să cadă lîngă fotoliu. Își plimbă degetele pe piele. Nu rămăsese nimic. Nu pentru mult timp, se gîndi. Colțurile buzelor i se ridicară într-un zîmbet. Se lăsă din nou pe spate, așteptîndu-l să se întoarcă cu apa. În cameră era la fel de cald. Focul din sobă își potolise flacăra dar din spatele ușiței se vedea pîlpîitul jarului.

Excitarea nu îi scăzuse. Dacă ar fi început să se atingă ar fi terminat foarte repede. Nu voia asta. Își duse o mînă pe piept, între sîni, și începu să plimbe vîrfurile degetelor pe piele, trecîndu-le din cînd în cînd peste sfîrcuri.

Nu era prima dată cînd făceau asta. Așteptarea ducea la o cu totul altă plăcere decît cea simțită atunci cînd făceau sex pur și simplu. Îi plăcea să rămînă în starea aceea de excitare din preajma orgasmului, să simtă plăcerea cum se plimbă prin tot trupul. Și să o întrețină, singură sau cu ajutorul lui, cum făcuseră mai devreme.

Își prinse un sfîrc între degete și îl apăsă, apoi trase de el. Simți un fior cum pleacă din sîn și îi traversează corpul pînă între picioare. Strînse coapsele și burta i se încordă. Luă degetele de pe sfîrc. Nu voia să termine tot singură. Acum îl vreau pe el. Se relaxă și încet‑încet senzațiile se potoliră puțin. Răsuflă adînc. Își așeză brațele înapoi pe mînerele fotoliului.

Închise ochii și rămase nemișcată, încercînd să își controleze respirația și să se liniștească, fără ca senzațiile ce i se plimbau prin trup să dispară. Deschise gura și începu să inspire și să expire egal.

Intră în dormitor. Are brațul plin cu lemne. Da, trebuie să avem lemne peste noapte, să mai punem pe foc. De ce e gol?! Ah, la naiba, Simona, e fantezia ta, poți face ce vrei tu cu ea! E gol! Ce bine arăți, așa gol, cu lemnele pe braț. Dar cum ai stat afară așa, în pielea goală, pe frigul ăsta?! Ah, la naiba! E o fantezie, ce Dumnezeu am? Mîinile mele ard de nerăbdare să te atingă, peste tot. Să îmi plimb degetele pe brațele tale puternice. Omul peșterilor. Bun nume! Ai venit să mă ai, nu-i așa? Ca să primești ce am eu aici trebuie să îți faci datoria, masculule, ai înțeles? Pune lemne pe foc, sunt friguroasă și îmi place căldura. Nu mă mișc, te aștept. Așa! Ce frumos se reflectă flăcările pe pielea lui. Bărbatul cu vătraiul în mînă, întețind focul pentru femeia lui, pe care o va avea imediat ce termină ce face acum. Ce fund grozav! Îmi lasă gura apă. Hei, ești în fantezia mea, așa că faci ce spun eu. Nu mai ține picioarele lipite, nu ești femeie! Crăcănează-te puțin, vreau să văd cum atîrnă ceea ce te face bărbat. O să le iau în gură puțin mai încolo, după ce îmi voi plimba degetele pe ele și le voi strînge în palmă. O să îmi plimb buzele și limba pe tine, o să te apuc de fund și o să te împing în gura mea pînă nu o să mai reziști, o să mă întorci cu spatele, o să mă plesnești peste fund și o îmi dai ce vreau să îmi dai. Sălbaticule!

Gata apa!” Simona deschise ochii și văzu că el pregătise deja cada de baie. O adusese din încăperea pe care o foloseau drept cămară. Exista și o încăpere mică, cu toaletă, chiuvetă și o cadă de baie dar de multe ori, cînd veneau să petreacă cîteva zile aici, Cristian obișnuia să aducă cada asta de baie pe picioare, ca să se bucure de apa fierbinte mai mult timp, în căldura dormitorului. De multe ori ea stătea în apa fierbinte cîte o oră sau două în timp ce el citea sau stăteau pur și simplu de vorbă. „Ai adormit? Nici măcar nu ai tresărit cînd am intrat.” „Nu, mă gîndeam foarte intens la ceva. Nu te-am auzit.” „Meditai.” „Cam așa ceva.” „Merg să aduc și apa.”

Ieși și se întoarse cu o oală mare din care ieșeau aburi. O turnă în cadă și după aceea mai făcu trei drumuri, aducînd încă trei oale. Cada se umplu pînă mai sus de jumătate. După aceea se întoarse cu o găleată cu apă rece și turnă, încercînd din cînd în cînd să vadă dacă este bună. „Vino încoace și încearcă și tu, să vezi dacă e bună așa.” Simona se ridică și se apropie. Băgă mîna. „Mai pune puțină. Este prea fierbinte.” El mai turnă. „Acum e bună.” „Oricum, dacă se mai răcește cît stai în ea am mai păstrat puțină și mai torn ca să rămînă fierbinte. Să poți sta mai mult dacă vrei.” „Și tu?” „Nu avem loc amîndoi. Dacă ne spălam în baie încăpeam amîndoi în cadă, știi asta. Dar e cam frig acolo. Și știu cît îți place să stai în apă fierbinte, la căldură. Eu m-am spălat în bucătărie, într-un lighean, cît s-a încălzit apa pentru tine.”

Se apropie de el, îl privi în ochi și îl sărută. „Mulțumesc.” „O nimica toată. Trebuie să îți plătesc cumva pentru ce mi-ai făcut mai devreme.” Ea ridică mîna și îl bătu ușor cu degetele pe obraz. „Stai liniștit, că nu ai scăpat de datorie. Abia dacă ai început.” „Nici nu mă gîndeam că am scăpat. Hai, treci în cadă”, răspunse el și o plesni peste fund. Ea păși în apa fierbinte și se cufundă încet în ea. Simți căldura cum o învăluie. Își sprijini ceafa de marginea căzii, închise ochii și oftă. În timpul ăsta Cristian se îndreptă spre sobă, se lăsă pe vine și deschise ușița. Privi înăuntru, luă vătraiul și împinse cu el de cîteva ori. Mai luă un lemn din lada de lîngă sobă, îl puse deasupra jarului și închise ușița. Cît făcuse asta, Simona deschisese ochii și îl privise. Ca în fantezia mea de mai devreme, sălbaticule, doar că ai haine pe tine. Nu pentru multă vreme! Închise din nou ochii, bucurîndu-se de apa fierbinte.

6

Mi-am imaginat că ai intrat în pielea goală în cameră, cu brațul plin de lemne, și ai mers la sobă. Te-ai lăsat pe vine, ai deschis ușița sobei și ai băgat lemne înăuntru. Îmi plăcea cum joacă lumina focului pe pielea ta. De asta nu te-am auzit cînd ai intrat cu cada de baie. Eram prea concentrată pe imaginea pe care o aveam în cap ca să mai aud ceva.” Cristian era întins pe pat și răsfoia o revistă. Se dezbrăcase. Era cald și foarte rar stătea cu haine pe el cînd era în dormitor, chiar și singur. Închise revista, păstrînd semn cu degetul între file, și privi către ea. Nu deschisese ochii. Era cufundată în apă pînă la bărbie, cu ceafa sprijinită de marginea căzii. Respirația îi mișca pieptul și sfîrcurile tulburau apa, ieșind la suprafață și scufundîndu-se. „Asta sună a fantezie. Nu ai văzut dacă îmi atîrna ceva atunci cînd m-am așezat pe vine?” Simona deschise ochii și ridică din sprîncene. „S-ar putea să fi văzut ceva. Și cred că mi-am făcut și ceva planuri cu privire la asta. Dar deja pui prea multe întrebări despre fantezia mea și curiozitatea a omorît pisica. Ți-am spus doar așa, cu titlu informativ, ca să fac conversație.” „Am înțeles. Dar tot cu titlu informativ, știi că îmi plac fanteziile tale. De asta le-am și pus în practică pe unele dintre ele.” „Știu. Nu prea îmi refuzi nimic.” „Mi-ar fi și greu să o fac, avînd în vedere că și tu îmi cam faci toate poftele.” „Mare noroc pe capul tău, să dai peste mine, la fel de pofticioasă ca tine. Ce te făceai cu alta, cu una conservatoare de pildă?” „Plecam, pur și simplu. Sexul este foarte important. Și dacă nu ai un partener compatibil nu merge. E atît de simplu.” „Ei, chiar crezi că sexul este cărămida de la baza unei relații?” „Poate nu cărămida pe care se sprijină toată relația dar una foarte solidă și extrem de importantă este. De fapt, partenerii sunt două cărămizi. Dacă cimentul dintre ele, care le leagă, nu are în compoziție și sex al dracului de bun sau cel puțin bun așa cum înțeleg cei doi să fie bun sexul, după vreo cîteva ploi, furtuni, adică certuri și alte probleme care sunt inevitabile și firești în orice cuplu, ei bine, cimentul ăla se roade, se fărîmițează, crapă și alea două cărămizi nu mai sunt lipte una de cealaltă. Și s-a dus naibii fundația și relația. Sunt multe în cimentul ăla, iubire, respect, colaborare, sinceritate, compromis etc., dar dacă lipsește sexul bun se duce naibii totul.”

Simona deschisese ochii și îl asculta. Nu era prima dată cînd discutau despre tot felul de lucruri. Îi plăcea să jongleze cu ideile, să facă schimb de cuvinte, să îl asculte cum răsucește tot felul de lucruri pe toate fețele. Era unul din lucrurile care îi plăcuseră la el atunci cînd îl cunoscuse. Avea cu cine să stea de vorbă.

Închise ochii și se mișcă puțin în apa fierbinte. Sînii îi ieșiră la suprafață apoi coborîră. Simți apa cum îi înconjoară pielea și se strînge în jurul sfîrcurilor. La fel cum simțea atunci cînd își închidea el gura în jurul lor și își plimba limba peste ele. Imaginea îi transmise un fior prin trup. Coborî mîna între picioare. Se opri. Nu, nu încă. Așeză palma pe coapsă. Să-ți fie clar, amice, că dacă nu erai bun nu făceai mulți purici lîngă mine. Dar pînă acum ai trecut toate testele. Cel puțin pe alea care presupun sex. Mai avem multe de experimentat dar pînă acum le-ai trecut.

Cristian o privea. Oare la ce s-o fi gîndind? Ce o fi putînd să îi treacă prin cap? Sigur are ceva în minte, după felul cum zîmbește. Deschise din nou revista și continuă articolul pe care începuse să îl citească. Cînd și cînd privea către ea. Nu se mișca. Părea că adormise. Știa însă că nu era așa. Gusta din plin baia fierbinte. Și sigur rumegă tot felul de idei pentru mai tîrziu. Zîmbi și întoarse pagina.

Îmi este poftă de ciocolată. Mai avem?” Ridică privirea spre ea. „Da, mai avem. Am făcut provizii. M-am gîndit că s-ar putea să ningă și nu o să aibă nici unul dintre noi chef să iasă din casă, așa că am cumpărat destulă. De care vrei?” „Mai întrebi? Amăruie!” Cristian se ridică, ieși din dormitor și merse în bucătărie. Căută într-un dulap, luă o ciocolată și se întoarse. Se așeză pe marginea patului, lîngă cadă, și desfăcu ciocolata din ambalaj. Rupse o bucată și i-o întinse. „Dă-mi în gură, stimabile! Doar nu te aștepți să pun eu mîna plină de apă și de spumă pe ciocolată și după aia să o bag în gură.” „Îmi place cum gîndești. Să îți dau în gură adică”, spuse el și-i făcu cu ochiul. „De ciocolată vorbeam, minte perversă ce ești!” „Și eu tot de ciocolată vorbeam.” „Da, da, da, sunt sigură că fix la ciocolată te gîndeai! Hai odată, că mi-e poftă!”

Cristian apropie bucata de ciocolată de gura ei. Ea deschise buzele și apucă bucata între dinți. Începu să o mestece încet, închise ochii și oftă de plăcere. „Nu o lingi mai întîi?” Deschise ochii și se uită la el. „Nu, nu o ling mai întîi, creier murdar! O să o ling pe următoarea. Pe asta o vreau direct”, îi răspunse fără să deschidă ochii. „Am înțeles. Direct.”

Așteptă să termine de mestecat și să înghită apoi rupse încă o bucată. „Pe asta dă-mi-o s-o ling.” Se uită la el cum îi aduce ciocolata la gură. Întinse buzele și scoase limba. Îi atinse vîrful limbii cu bucata de ciocolată și o lăsă să o plimbe puțin pe ea. O retrase apoi și îi atinse buzele. Plimbă ciocolata pe tot conturul gurii, lăsînd în urmă o dîră subțire. Îndepărtă mîna și o lăsă să se lingă pe buze. O auzi cum plescăie de satisfacție. „Mai vrei?” „Da, dă-mi-o să o ling.” Apropie iar ciocolata și ea scoase limba și începu să o înconjoare. Îl privi în ochi. Scoase limba cît putu de mult și rămase așa. „Plimbă-mi-o pe limbă.” Cuvintele se auziră ciuntite. Cristian chicoti. Plimbă degetele pe toată limba ei pînă rămase doar ciocolată topită amestecată cu salivă. Duse mîna la gură și se linse. „E bună, mai ales cînd este combinată cu gustul tău.” Simona plescăi și înghiți. „Mai vreau.”

Îl văzu cum își freacă degetele de ciocolata rămasă în ambalaj pînă le unse apoi le apropie de gura ei. Îi frecă buzele și îi băgă un deget în gură. O lăsă să îl lingă pînă îl lăsă curat apoi băgă altul. Făcu la fel cu toate degetele. „Mai este?” „Da, mai este.” „Atunci mai dă-mi puțină.” Îi dădu încă o bucată și ea o mestecă. „Vino lîngă mine.” „Păi sunt lîngă tine.” „N-ai înțeles. Vino lîngă mine.” Îl apucă de mînă, îl ridică și îl trase aproape. Îl apucă de fund și-l aduse lîngă ea. Cristian se uită cum deschide gura și își închide buzele în jurul lui. Îi zvîcniră fesele și o apucă cu palma de ceafă. Se uită în jos și urmări cum își mișca buzele de-a lungul lui. De fiecare dată cînd ieșea din gura ei vedea dîrele de ciocolată. I se vopsiseră buzele. Senzația aia unsuroasă îl înnebunea. Îl apucă cu palmele de fund și-l trase în gură cît putu de mult. Își așeză palmele pe obrajii ei și coborî degetele mari, pipăindu-i buza de sus. Îi simțea buza cum se mișcă, cum se întinde, elastică, apăsîndu-se pe el, în timp ce mișca capul făcîndu-l să intre și să iasă din gura ei. O lăsă să se retragă puțin și o stăpîni cu palmele. Fără să ia mîinile de pe obrajii ei, întinse degetele mari și culese cu buricele puțină ciocolată care rămăsese pe el. Mișcă vîrful degetelor înainte și înapoi, de cîteva ori, apoi i le așeză pe buze. Le plimbă în cerc pînă i le unse. Ieși de tot din gura ei. Simona își linse buzele. Dădu să se apropie din nou dar el îi opri mișcarea capului.

Se sprijini de marginea căzii cu o mînă, se aplecă, o privi în ochi și îi băgă un deget în gură. Îl băgă și îl scose de cîteva ori. „E bun?” Fără să dea drumul degetului ea dădu din cap, aprobînd. „Mai vrei?” Simți cum îl apucă cu dinții de deget și o văzu cum deschide buzele. „Da, mai vreau!” Cuvintele șuierate printre dinții înfipți în deget îl făcură să se ridice. O lovi ușor cu palma peste obraz și ea deschise gura. Mișcă șoldurile și se apropie din nou de ea. O atinse ușor pe gură și mișcă bazinul, lăsînd-o să îl simtă. Se apropie mai mult și desfăcu puțin picioarele. „Linge-le.” Simona lăsă capul pe spate, întinse gîtul și îl atinse cu vîrful limbii. Așeză o mînă pe el și începu să o miște, în ritm cu limba. Cristian privea în jos. Un fior îl străbătu cînd ea lărgi buzele și le luă pe rînd în gură, ungîndu-l cu salivă și sugînd. Îl mai ținu așa cîtva timp și îi dădu drumul.

Își așeză palmele pe fundul lui, îl trase iar în gură și începu să miște capul. O simți cum își plimbă vîrfurile degetelor pe fesele lui. „Nu te opri!” Fără să îi dea drumul, Simona privi în sus la el. Avea ochii închiși și maxilarul încordat. Îndepărtă încet una din palmele cu care îl ținea de fund și îl plesni brusc, tare. Îl simți cum tresare și se împinge mai mult în gura ei. Își mută palmele în față, pe șoldurile lui, și îl împinse încet, pînă îi ieși cu totul din gură. Ținuse buzele strînse în jurul lui, ca să adune toată ciocolata. Îl apucă cu o mînă și își plimbă limba pe el, culegînd gustul.

Dă-mi un prosop.” Cristian deschise ochii. Simțea că îl lasă picioarele. Merse la un dulap, scoase un prosop, reveni și i-l întinse. Ea îl luă, se șterse bine pe mîini și după aceea îl aruncă pe pat. „Dă-mi restul care mai e în ambalaj.” Cristian întinse mîna, apucă ultima bucată și i-o întinse. Luă bucata de ciocolată, o băgă în gură și o mestecă încet, fără grabă. El nu se mișcase deloc. O privea cum mestecă. Întinse o mînă, se atinse și își înfășură degetele. Mișcă mîna de cîteva ori, fără să își dezlipească privirea de pe gura ei. Simona îl plezni peste mînă. „Fii cuminte! Nu acum!” Un geamăt se auzi din gîtul lui. Se uită la ea cum apropie palma de gură și cum lasă să i se prelingă ciocolata pe care o mestecase. „Vino încoace!” O ascultă și se apropie.

Simona întinse mîna, plină de ciocolată, și îl apucă. Începu să miște palma, cu degetele înfășurate în jurul lui, pînă îl vopsi complet. Continuă apoi să miște mîna mai repede, oprindu-se din cînd în cînd ca să se uite în ochii lui. „Îmi plac și batoanele de ciocolată foarte mult, așa că nu puteam să îmi refuz plăcerea asta.” Îl trase către ea și începu să îl lingă, încet, fără grabă. Din cînd în cînd încetinea ritmul ca să lingă ciocolata care i se scurgea pe încheietură. Relua apoi mișcarea mîinii și a limbii. Nu se opri pînă nu mai rămase nici urmă din crema cu care îl unsese. Își linse buzele și plescăi. Îl mai plesni o dată peste fund apoi îl împinse. Cristian căzu în fund, pe pat, sprijinindu-se în palme. Deschise ochii și se uită la ea. Se cufundase înapoi în apă, pînă la bărbie, și îl privea. „Femeie, mă omori.” „Știu. Ce ziceai despre cărămizile alea două și despre nu știu ce ciment?”

7

Cu riscul de a mă repeta o să îți spun că iar mi-ai făcut creierul țăndări. Habar n-am despre ce cărămizi și despre ce ciment vorbești.” „Să înțeleg, prin deducție logică, că ce îți fac, sau mai bine zis ce tocmai ți-am făcut, îți afectează memoria de scurtă durată?” „Adică?” „Păi îți aduci aminte ce ai spus în urmă cu o oră dar nu îți poți aduce aminte ce ai spus în urmă cu nici 15 minute.” „Ce am spus în urmă cu o oră?” Simona întoarse privirea către el. „Tu chiar ai creierul țăndări. Ai spus că te repeți, că ți-am făcut creierul țăndări. Deci îți aduci aminte ce ai spus acum o oră dar nu îți aduci aminte despre teoria cu relațiile dintre parteneri și că sexul este un ingredient important din cimentul care leagă doi oameni între ei.” „Ah, da, așa am spus. Acum îmi aduc aminte.” „Acum îți aduci aminte”, răspunse Simona cu ironie în glas. „Hei, nu e vina mea că îmi scoți creierii prin locuri pe unde în mod normal ies alte chestii. Ar trebui să fii mîndră de asta.” „Sunt.” „Și eu sunt.” „Ce ești?” „Nu ce, cum.” „Cum ești?” „Mîndru.” „De ce?” „Pentru că am lîngă mine o femeie care e în stare să mă facă să uit cum mă cheamă, ce am spus și pe ce lume mă aflu.”

Simonei i se lumină privirea. „Vino încoace”, îi spuse. „Vrei să continuăm?” „Nu. Vino încoace.” Cristian se ridică și se apropie. „Apleacă-te.” Șoapta ei îl făcu să înțeleagă că e vorba de altceva. Se aplecă deasupra ei și se sprijini cu palmele pe cadă. Ea întinse mîinile, îl apucă de ceafă și îi trase fața aproape de a ei. Își lipi gura de a lui și îl sărută apăsat. Nu un sărut lasciv, dornic. Un altfel de sărut, acel fel de sărut care transmite ceva, ceva doar de două persoane știut. O taină, o trăire, un secret. „Este cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care am primit-o vreodată.” Cristian o privi în ochi, îi atinse fruntea cu degetele și îi mîngîie părul. „Să știi că nu zace în mine doar un animal dornic de sex. Chiar dacă ce am spus adineauri, că mă faci să uit pe ce lume mă aflu și cum mă cheamă, am spus imediat după ce mi-ai oferit una dintre cele mai minunate experiențe pe care le poate oferi o femeie unui bărbat, să știi că asta este valabil și pentru restul. Pentru felul tău de a fi. Pentru cum vorbești. Pentru ce știi. Pentru cum arăți. Pentru tine ca om.”

Simona îl asculta fără să scoată un sunet. Mărturisirea lui îi mîngîia auzul și îi trimitea fiori prin corp. Avea senzația că a găsit un jurnal secret și îl răsfoia, cutreierînd prin cele mai intime gînduri ale cuiva. Știa că Cristian este un om a cărui sinceritate atingea cote alarmante uneori. Era foarte direct atunci cînd spunea ceva. Așa era și acum. Îi sorbea cuvintele.

Și pentru că mi-a revenit memoria, o să reiau ideea cu cărămizile și cimentul, pe care am început-o”, continuă el. Își lipi din nou gura de buzele ei, o sărută apoi se retrase și se așeză pe marginea patului. „Spuneam că dacă sexul nu merge atunci totul este sortit pieirii. Așa este. Oricît am vrea să nu fie așa, dragostea fără sex funcționează o vreme, o zi, două, nouă, o lună, cît o fi acolo, dar la un moment dat începe să scadă. De ce? Pentru că în afară de supapa emoțională, spirituală dacă vrei, iubirea are nevoie și de o supapă fizică de refulare, de manifestare. E ca și cum relația dintre doi oameni este o pînză pe care cei doi pictează împreună. Fiecare aduce culori, nuanțe, trăsături de penel etc. Dar un tablou, pentru a fi complet, are nevoie de toate culorile, de toate nuanțele necesare pentru a prezenta un peisaj, de toate culorile care îi aparțin. Ei bine, printre toate culorile de care au cei doi nevoie este și sexul. Iar sexul, prin ceea ce reprezintă în relația respectivă, reprezintă de multe ori un adevărat curcubeu. Probabil din cauza asta vezi stele verzi și îți joacă toate culorile curcubeului sub pleoape atunci cînd ai orgasm. Iubirea dintre oamenii ăia doi are nevoie de supapa asta de refulare, de sex. De sex ca mod de exprimare al iubirii. Iar iubirea se manifestă și se dezvoltă între doi oameni compatibili. Clar că cei doi trebuie să fie compatibili din punct de vedere sexual. Iubire de lungă durată fără sex bun nu se poate. Invers, da, se poate, sex bun și al naibii de bun fără iubire. Dar iubire fără, nu.”

Simona îl asculta cu atenție. El se opri. „Cristian, există totuși atîtea iubiri pe lumea asta, între tot felul de oameni, care nu implică și sex.” „Da, există, însă acelea sunt în afara ecuației naturale a relațiilor intime dintre oameni și a evoluției naturii.” „Ce vrei să spui?” „Vreau să spun că scopul nostru, din punct de vedere al naturii, este să ne naștem, să creștem și să ne transmitem genele mai departe. Și natura a găsit tot felul de căi și de mecanisme pentru a face ca asta să se întîmple. Omul, spre deosebire de alte animale, este dotat și cu creier și cu rațiune, așa că se poate împotrivi și chiar se împotrivește legilor naturii. Ei bine, natura, pentru a contracara rațiunea omului, a găsit o cale foarte eficientă de a se asigura că o să ne transmitem mai departe genele și că o să le transmitem pe cele mai bune. Și calea asta este iubirea. Iubirea cu tot ce vine la pachet cu ea, compatibilitatea partenerilor, relație de lungă durată, stabilitate, monogamie, răsfrîngerea efectelor ei și asupra progeniturilor, creșterea acestora etc. Și așa cum am spus deja, iubirea este complexă, se manifestă și prin sentimente, și prin sex, și prin multe altele.” „Bun, înțeleg, dar tot nu înțeleg ce ai vrut să spui cu ecuația naturală a relațiilor și că iubirile care nu conțin și sex sunt în afara ecuației ăsteia.” „Sunt în afara ei. Pentru că natura este un mecanism bine uns care funcționează după reguli precise. Și dacă doi oameni sunt împreună, se iubesc dar dintr-un motiv oarecare nu fac sex și nu perpetuează specia, nu duc ecuația pînă la capăt. Ăsta este cursul naturii și ea face ce știe mai bine. Așa cum ai spus tu însă, dincolo de scopul esențial al iubirii, de mecanismele ei pur fizice și chimice pe care i l-a atribuit natura, omul a dezvoltat-o și i-a dat multe conotații. A trăit-o și o trăiește în atîtea feluri încît nu îi mai aparține doar naturii. Omul și-a însușit-o și a transformat-o în ceva mult mai bun. A luat o relație matematică, a adus-o în viața de zi cu zi și a aplicat-o. A pus-o în fața realității haotice căreia îi dă naștere omul, prin tot ceea ce face. Cu alte cuvinte, omul a introdus o mulțime de variabile într-o ecuație perfect echilibrată. A inegalizat ecuația. De aceea vedem în jurul nostru tot ceea ce vedem, oameni care se iubesc și după aceea se despart, oameni care sunt singuri, cu sau fără voia lor, oameni care fac tot felul de tîmpenii în numele acestei iubiri care, vrem sau nu vrem, ne influențează într-o mai mică sau mai mare măsură deciziile. Și acum, ca să închei ideea cu cărămizile și cimentul, spuneam că dacă sexul nu merge atunci relația este sortită eșecului, într-o relație în care există și iubire și sex. Pînă la urmă tot natura cred că și-a băgat coada și în cazul ăsta. Adică i-a adus pe cei doi împreună dar, dacă nu se înțeleg în pat va scădea interesul lor încet-încet pînă în punctul în care va apărea inevitabil o ruptură. Și după o perioadă de refacere, să zicem, vor găsi alți parteneri cu care vor fi mai compatibili poate. Un fel de doamna Natură joacă la Loterie. Dar cum ea este cea care face jocurile, de foarte multe ori măsluiește numerele în așa fel încît să cîștige. Bineînțeles că treaba este mult mai complexă și am putea discuta pe seama asta luni în șir. Așa că o să închei și o să îți mai fac o declarație, de data asta în spiritul a ceea ce am tot spus pînă acum.”

Se ridică, duse o mînă la piept, se înclină ceremonios, o privi și spuse: „Stimată doamnă, m-ați îmbolnăvit de priapism.” Simonei i se măriră ochii. „Asta chiar că e una dintre cele mai originale declarații de dragoste pe care le-am auzit vreodată.” Cristian săltă buzele într-un zîmbet larg și ridică de cîteva ori din sprîncene. „Și este o declarație de dragoste cu atît mai frumoasă cu cît este și susținută de ceva palpabil”, continuă ea și privi în jos, între picioarele lui. „Doar nu crezi că aș face declarații nesusținute de fapte concrete?” „Nici nu mi-a trecut prin minte așa ceva.” „Mă bucur să aud asta. Acum, cît mai ai de gînd să stai în cadă? Pentru că vreau să mă ocup de tine cît mai concret și să îți arăt cît de substanțială este declarația pe care tocmai ți-am făcut-o.” „Ah, ce dulce!” Auzind-o, Cristian avu un imbold de a merge la ea să o scoată din apă. Se stăpîni. Se tolăni pe pat, puse palmele după ceafă, îndoi un genunchi și ridică de cîteva ori din șolduri, sugestiv. „Stimată doamnă, sunt la dispoziția dumneavoastră. Vă aștept.”

8

Simona se sprijini cu palmele de marginea căzii și se ridică. Cristian privea cum i se scurge spuma pe trup și își linse buzele. Coborî mîna, se atinse, înfășură degetele și începu să le miște. Îi venea să se ridice, să meargă la ea, să o aplece și să intre în ea chiar acolo. Îi lăsa gura apă cînd îi vedea fundul. Ea luă prosopul și își șterse părul. Trecu la spate și la sîni apoi, ca și cum ar fi ghicit la ce se gîndea el, se întoarse cu spatele, ridică un picior pe cadă și începu să se șteargă între picioare. Se aplecase puțin și poziția îi arăta lui Cristian totul. Zăbovi cu prosopul pe fund, apoi se șterse pe picioare. Păși afară din cadă și aruncă prosopul pe jos. Se întoarse către el și își apucă sînii în palme. Îi strînse, prinse sfîrcurile între degete și le frămîntă. Ridică un picior și îl așeză pe marginea patului. Îndoi puțin genunchiul celălalt și mișcă bazinul înainte, pentru a-i putea oferi priveliștea completă. Duse o mînă între picioare și începu să miște degetele. Deschise gura și scoase un geamăt.

Cristian nu își luase privirea de pe ea. Își mișca mîna încet, fără grabă. Duse mîna cealaltă la piept și prinse un sfîrc între degete. Un geamăr ieși din gîtul lui. „Vino încoace. Te vreau!”

Simona se urcă pe pat și merse spre el în patru labe. Își așeză limba pe glezna lui și se mișcă în sus. Ajunse între picioare, se opri puțin, îl sărută apăsat și continuă să urce. Trecu cu limba peste un sfîrc, îl mușcă încet de gît apoi își lipi buzele de ale lui. Cristian ridică mîinile, îi așeză palmele pe ceafă și îi răspunse la sărut. Îl încălecase și își mișca șoldurile, frecîndu-se de el. El coborî o mînă, o alintă cu vîrfurile degetelor pe șira spinării și ajunse pe fund. O apucă cu palma și o strînse. Îi simți geamătul în gură. Își mută degetele între fesele ei, întinse mîna puțin mai mult și o atinse. Simona icni. Își frecă degetul pe ea, repede. O simți cum se apasă cu sînii pe pieptul lui și cum își mișcă bazinul, împingîndu-se în degetul lui. O apucă cu palma pe care o avea pe ceafa ei, îi ridică capul și o privi în ochi. „A cam venit vremea să îți plătesc dobînda aia.” Simona vru să-i răspundă dar nu reuși decît să geamă. El își mutase mîna de pe fundul ei, o băgase printre trupurile lor și i-o dusese între picioare. O cuprinsese în palmă și o pătrunsese cu un deget. Se uită la ea. Închisese ochii și se împingea în degetul lui. Începu să mișt palma în sus și-n jos. Auzea cum i se lovește palma de carnea ei. Ea stătea deasupra lui, pe genunchi și pe palme și își arcuise spatele în sus. Deschisese gura și icnea după fiecare mișcare a mîinii lui. Cristian îi trase capul pe spate, ridică gîtul și își închise gura peste al ei. Îi prinse mărul lui Adam între buze și își plimbă limba pe el. O ținu așa un timp. Nu se auzeau în încăpere decît sunetul palmei lui și gemetele ei.

Cristian, înnebunesc!” Cuvintele ieșiră printre gemete. „Abia am început, iubito”, răspunse el. Își opri mîna, o scose dintre picioarele ei și i-o duse la gură. „Uite, ca să vezi ce gust bun ai.” Își plimbă degetul pe buzele ei apoi i-l băgă în gură. Ea îl prinse cu buzele și îl linse. După ce o lăsă să îl lingă îl scoase și îl linse și el. „Foarte bun.”

Întinse o mînă și o bătu încet peste fund. „Nu te mișca.” Se trase de sub ea și se mișcă în spatele ei. Stătea în continuare în patru labe. Își plimbă privirea pe ea. Întinse palmele, le așeză pe fundul ei și îi frămîntă fesele. Trase puțin de ele în părți și privi la ce era între ele. Lucea. Era udă. Mișcă puțin palmele, frămîntîndu-i fundul. Simona privi în spate, peste umăr, către el și scutură din fund. „Vrei să mă înnebunești de tot?!” El întinse o mînă și îi așeză un deget pe buze. „Nu ne grăbim. Vreau să văd tot, să simt tot, să mă bucur de tot.” Ea închise ochii și oftă.

Simți cum își așază o palmă pe spatele ei și o împinge ușor în jos. Își coborî pieptul și se lipi cu sînii de așternut. Își îngropă obrazul în pernă. Rămăsese cu fundul în sus, cu picioarele puțin desfăcute. Sunt la dispoziția ta. Hai, linge-mă, știu că asta vrei să faci. E a ta, fă ce vrei cu ea. Abia aștept să îți simt buzele pe mine. Să îți simt limba cum intră în mine. Apucă-mă cu palmele de fund, desfă-l și lipește-ți fața de mine. Vreau să aud cum rămîi fără aer în timp ce îți astup gura. Doamne, cît sunt de udă! Dacă aș putea m-aș linge și singură!

Cristian se întinse pe burtă și se sprijini pe coate. O avea în față. Mișcă mîna și i-o băgă între picioare. Își așeză palma pe interiorul coapsei și ridică degetul mare. O atinse cu vîrful degetului și îl plimbă înainte și înapoi. O simți cum își încordează șoldurile. Mișcă și mîna cealaltă, o apucă de șold și o stăpîni. Mai mișcă degetul de cîteva ori apoi se mișcă și își lipi buzele de ea. O sărută de cîteva ori. O auzi cum geme în pernă. Ridică palma și o plesni ușor peste fund. Își frecă buzele de ea și scose limba. Rămase așa cîteva clipe, cu limba scoasă, apoi o împunse cu vîrful. Se retrase, așteptă puțin, apoi se apropie din nou și începu să își miște limba pe ea.

Doamne, cît de bună ești! Cred că dacă ai putea să te lingi singură ai face-o în fiecare zi. Nu mă mai satur de gustul tău. Mă mir că pînă acum nu mi-am dat drumul niciodată cînd am făcut-o.

Începu să miște limba mai repede. Era ud pe buze. Simona întinse o mînă, pipăi pînă dădu de el și așeză palma pe capul lui. Îi simțea mișcările capului. Simțea că ia foc. „Cristian, îmi dau drumul.” Mai mult gemuse decît vorbise. Respirația îi șuiera prin gura întredeschisă. Ochii i se zbăteau sub pleoapele închise. Avusese dreptate el cînd pomenise de stele verzi în momentul orgasmului. Începuse să vadă o constelație întreagă. Simți cum începe să se amplifice plăcerea și să se concentreze între picioare.

Simți și Cristian, după felul cum fremăta, că nu mai are mult. Își mai mișcă gura de cîteva ori, repede, apoi o înlocui cu un deget și o pătrunse. Mișcă buzele mai sus și o împunse cu vîrful limbii. Îi auzi geamătul. Începu să miște degetul, din ce în ce mai repede, și să o lingă. Își strecură mîna cealaltă sub ea și îi prinse un sîn. Găsi sfîrcul și îl strînse între degete. Îl frămîntă de cîteva ori. Îi simți palma pe care o avea pe capul lui cum îl strînge. Îl apăsă. Se lipi cu fruntea de fundul ei. Tot ce putea să facă era să miște limba și degetul. Iuți ritmul și peste cîteva clipe o auzi cum țipă.

Dumnezeule, nici nu mai pot să vorbesc! O să îmi dau drumul. Linge-mă în fund! Nu te opri! Termi…

Simona simți orgasmul de parcă i-ar fi turnat cineva pe gît o găleată cu curent electric. Țipă lung și se zbătu cu fața în pernă. Își luă mîna de pe capul lui și o încleștă pe așternut. Strînse pumnul și izbi cu el de cîteva ori în saltea. Picioarele i se încordaseră și ridică fundul în sus. Tremura și se opintea cu pieptul în saltea. I se zbăteau ochii sub pleoape. Cristian continua să își miște degetul în ea și să o lingă. Ridică capul, scoase toată limba și o linse pe fese. O plesni peste fund. Scoase și mîna pe care o avea sub ea, pe sîn, și o apăsă pe mijloc, ținîndu-i fundul în sus.

Avea senzația că se face cioburi. Fiecare parte din trupul ei părea că este ruptă din întreg și își face de cap. Simțea fiecare membru și fiecare parte din interior cum se contractă și se relaxează fără să țină cont de restul. O avalanșă de senzații care o străbătea din cap pînă în picioare. Gemea și își înfunda capul în pernă. Rămase nemișcată, gustînd fiecare curent care o străbătea. Cristian îi ținea mijlocul nemișcat. Simți cum o plesnește peste fund de cîteva ori și asta îi trimise noi senzații în corp.

Încet-încet, orgasmul se termină și în dormitor se mai auzi doar respirația ei ca un șuierat. Cristian o sărută pe fund apoi se culcă cu obrazul pe fesa ei și o lăsă să își revină.

9

Cum e pentru un început de plată de datorie?” Nu schimbaseră poziția. Ea era tot cu fundul în sus, cu capul înfundat în pernă. Cristian își odihnea obrazul pe fesa ei. Își plimba palma pe ea și îi atingea pielea cu vîrfurile degetelor. Simona îi simțea între picioare răsuflarea caldă. Din cînd în cînd el scotea limba și o lingea. La doar cîțiva centimetri de gura lui era umezeala din care gustase. Doar ce își luase gura de pe ea și o voia din nou.

Lasă-mă puțin, să îmi revin, și o să îmi adun ideile ca să pot să îți răspund. Pentru că acum nu sunt în stare să îți spun decît că m-ai făcut franjuri. Dacă vrei un răspuns mai elaborat o să trebuiască să aștepți.” „Nu mă grăbesc, avem timp. În plus, e doar o parte din datorie. Mai e și restul.”

Își așeză palma pe mijlocul ei și o mișcă. Nu își schimbase poziția, era cu obrazul tot pe fundul ei. Coborî mîna pînă ajunse cu degetele în dreptul gurii. Băgă un deget în gură și îl linse pînă îl umplu de salivă. Îl așeză între fese și îl mișcă încet în sus și-n jos. Cobora încet. Scosese și limba și o mișca pe pielea ei. Simona simțea amîndouă mișcările. Răsuflarea lui o atingea între picioare și o făcea să se înfioare. Îi simți degetul cum coboară. „Cu limba a fost un acont. Mă gîndesc dacă să continui.” Ea își mișcă fundul. „Eu zic să nu te mai gîndești atît și să faci ceva cu degetul ăla.” Îi tremura vocea. Cristian coborî degetul încă puțin. Simona simți umezeala cum alunecă pe pielea dintre fese. I se încordă gîtul și un geamăt îi ieși din gura întredeschisă.

Cristian plimbă mîna, cu degetul lipit de pielea ei, în sus și-n jos. De fiecare dată cînd cobora ajungea mai aproape. Simona simțea că nu mai poate. Nu mai avea răbdare. Voia degetul lui în ea. „Ce faci acolo?!” El ridică obrazul de pe fundul ei și o privi. „Puțină răbdare. Ceea ce voi face are nevoie de puțin mai mult din asta.” Duse degetul în dreptul gurii și lăsă să curgă pe el puțină salivă. Scoase după aceea limba și o întinse pe tot degetul. Simona se uită, fără să își poată lua privirea de pe firul de lichid care îi curgea din gură. Închise ochii și își imagină degetul lui cum apasă și cum intră în ea. Aproape că simți cum i se mișcă degetul și cum carnea ei se strînge în jurul lui, cedînd puțin cîte puțin, unsă cu salivă, lăsîndu-l să alunece încet.

Te gîndești la ce o să fac eu acum?” Vocea lui o făcu să deschidă ochii. Vru să îi răspundă dar în loc de asta icni. Cristian tocmai așezase vîrful degetului între fesele ei și îl rotea încet. O ungea cu salivă. „Exact la asta mă gîndeam.” Cuvintele ieșiră din gura ei împreună cu un geamăt. El roti buricul degetului repede, de cîteva ori, făcînd-o să scoată un țipăt din gît, cu dinții și buzele strînse. Îndreptă degetul și îl apăsă ușor. Simți carnea cum se lărgește și cum îi alunecă degetul în ea. Îl băgă puțin, îl mișcă încet apoi îl scoase. „Nu ne grăbim, nu?” „Avînd în vedere poziția în care mă aflu, nu cred că am ceva de spus despre asta, nu crezi?” „Da, nu prea te afli într-o poziție din care să poți pune condiții”, răspunse Cristian și își apăsă iar degetul, pătrunzînd-o.

Îl mișcă, intrînd din ce în ce mai mult. Carnea ei ceda, lăsîndu-l să intre din ce în ce mai ușor. Începuse să geamă și să gîfîie. Cristian apropie gura și lăsă să îi curgă printre buze încă un fir de salivă. O picură pe deget. Coborî apoi gura și o linse, mișcînd limba de jur împrejurul degetului. „Continuă, o faci atît de bine.” Vocea ei se auzi înfundat. Își îngropase din nou fața în pernă. Își înfipsese dinții în material și trăgea de el.

Cristian băgă degetul pînă la jumătate și se opri. „Mi-a venit o idee.” „Ce idee?” Ea ridică fața din pernă și privi către el. „M-am gîndit la ce vorbeam mai devreme, despre teoria cu cimentul și cărămizile.” O simți cum se încordează. „Ai degetul în fundul meu pînă la jumătate, nu mai am mult și o să am al doilea orgasm și ție îți arde de teorii cu ciment și cărămizi?! Ești constructor cumva și ai depășit termenul de predare? Treci la treabă!”

Nu apucă să continue. Îl simți cum apasă degetul și îl băgă pe tot. O auzi cum icnește. Se aplecă pînă ajunse cu gura lîngă urechea ei. „Ne jucăm, iubito, ne jucăm.” Îi prinse lobul urechii între buze și îl apăsă ușor cu dinții. Răsuci încet vîrful degetului în ea. Simona gemu. „Acum, ce spuneai despre orgasmul ăla?”

Nu așteptă să îi răspundă. Începu să miște și să răsucească degetul în ea. Îi simțea carnea cum se opune din ce în ce mai puțin. Aluneca în ea din ce în ce mai ușor. Se îndepărtă de urechea ei și se așeză cu fundul pe glezne. O apucă cu palma de o fesă și o strînse. Începu să o apese cu degetele și să o plesnească încet peste fund. Continua să se miște în ea, repede. O văzu cum arcuiește spinarea în sus. Simți cum se strînge.

Cristian, mă înnebunești. Nu pot să îmi dau drumul doar așa. Îmi trebuie ceva în plus.” „Vrei să termini acum?” „Da!” Aproape că strigase la el. Își îngropă din nou fața în pernă. Se simțea de parcă urma să sară cu parașuta din avion, ușa era deschisă, era pe margine, curenții de aer o izbeau în față, dincolo de margine era orgasmul dar ceva o ținea să nu poată sări. De parcă putea întinde mîna să pipăie plăcerea dar nu putea să sară în ea, să o lase să o cuprindă.

Îl simți cum se mișcă în spatele ei, cum se apropie. Nu știa ce avea de gînd să facă așa că nu se mișcă. Îi simți palma pe interiorul coapsei. Simți apoi cum o ciupește ușor. „Desfă picioarele mai mult.” Îl ascultă și depărtă genunchii. Nu scosese degetul din ea. Se mișcă pînă ajunse între picioarele ei. Privi în jos. Era atît de aproape. Mișcă șoldurile puțin mai în față și se lipi de ea. Simona îl simți. „Văd că erai pregătit.” „Corecție. Nu vezi. Simți”, răspunse el și ajutîndu-se cu mîna cealaltă intră în ea. O auzi cum geme și înaintă încă puțin. Rămase nemișcat, apăsînd doar degetul. Îl răsuci de cîteva ori apoi își împinse bazinul înainte și mai intră puțin în ea. Un geamăt prelung ieși din gura ei. „Plesnește-mă peste fund!” Cuvintele ieșiră cu dificultate. Dacă nu ar fi fost vorba de o partidă de sex ai fi zis că se îneacă. „Plesnește-mă peste fund”, repetă ea.

Cristian ridică palma și o coborî peste fundul ei. Plesnitura răsună în încăpere. O ridică încă o dată și încă o dată. De fiecare dată cînd i se lipea palma de carnea ei o simțea cum se încordează. Continua să se miște în ea și să miște și degetul. Își așeză palma pe fesa ei, o strînse și trase puțin de ea într-o parte. Privi în jos. Vedea totul. O picătură alunecă pe coapsa ei și se scurse în jos. Începu să se miște puțin mai repede.

Îi privi fața. Avea ochii închiși. Din gura întredeschisă i se auzea respirația. Gîfîia și cîte un geamăt se auzea atunci cînd intra în ea mai puternic. Îi văzu buzele cum se mișcă. „Cristian…” Nu se opri. Apăsă degetul puțin mai mult. „Cristian, îmi dau drumul.” El o auzi. Ridică palma și o plesni încă o dată peste fund. O văzu cum deschide ochii și privește spre el. Parcă nici nu îl vedea. Sprîncenele i se strînseră, deschise gura și gemu lung. O simți cum se încordează și se apăsă în ea.

Simona simți orgasmul cum izbucnește și o cuprinde. Se trase în față. Cristian ieși din ea. Trase și degetul. O văzu cum cade pe o parte. Nu se mișca deloc. Înțepenise. Spinarea i se îndoise. Ținea brațele drepte, cu mîinile îndoite de la încheieturi și degetele strînse. Arăta ca o statuie dărîmată de pe soclu, căzută la pămînt și lăsată așa, în neorînduială.

Inima îi bubuia și respirația i se oprise în gît. Îi vîjîiau urechile. Își strînsese coapsele. Simțea carnea dintre picioare cum se contractă și cum îi trimite valuri de plăcere în tot corpul. Nu se putea mișca, stătea așa, culcată pe o parte, și primea orgasmul care i se rostogolea prin fiecare celulă. Îi pulsau tîmplele și simțea furnicături în pielea de pe cap. Închisese ochii. Îi jucau scîntei sub pleoape. Auzi un geamăt slab, gîtuit. Era al ei.

Cristian o privea, fără să o atingă. Era prima dată cînd o vedea că are un orgasm atît de puternic. Se așeză în fund și așteptă. Trecuseră cel puțin douăzeci de secunde de cînd își dăduse drumul și nu se mișcase. Îi privi fața. Nu deschisese ochii. Pe buze îi apăruse un zîmbet slab. Picături de transpirație i se formaseră pe frunte, alunecau pe piele și picurau pe pernă. Arăta ca o statuie grecească, surprinsă de artist în una din acele poziții ciudate, despre care te întrebai ce ar putea să reprezinte. Ce o fi fost în mintea sculptorului de a cioplit în bucata aia de piatră pînă a obținut o poziție în care orice om ar fi căpătat cîrcei și o febră musculară pe cinste? Acum, văzînd-o pe Simona surprinsă de orgasm în poziția aceea, încordată, cu brațele și picioarele rigide, cu degetele îndoite și gura căscată, parcă înțelegea. Se pare că treaba cu extazul creației, cu chinul muncii și plăcerea sublimă oferită de rezultat avea un sîmbure de adevăr. Parcă fiecare artist în parte surprindea un orgasm în fiecare operă de artă căreia îi dădea naștere. Un zîmbet apăru pe fața lui. Fiecare act sexual este o operă de artă în care pui muncă fizică, gîndire, sentimente, trăiri, sudoare, chiar și durere, iar orgasmul este răsplata, rezultatul, suma a tot ceea ce ai pus în el. Cu cît ești mai sincer, mai dornic de a da tot ce ai mai bun, mai deschis și mai dedicat actului, cu atît rezultatul este mai bun. Sexul este actul creației, orgasmul este punctul ei culminant, momentul cînd totul este așa cum trebuie să fie și creația este desăvîrșită.

10

Doamne, nu am mai avut niciodată un orgasm ca ăsta. Să nu mai pot nici măcar să mă mișc. Nici cu el, nici cu alții. Mai vreau. Sper că stau bine cu inima, să nu îmi plesnească ceva cînd îmi dau drumul în halul ăsta. Am crezut că o să paralizez, așa înțepenită. Dacă stau să mă gîndesc bine, cred că am arătat ca paralizatul ăla din filmul cu Iisus, după ce l-au dezlegat din legăturile cu care era prins de targa aia, și i-a spus să se ridice și să umble. Putea să vină și cel mai mare făcător de minuni la mine și să-mi spună să mă ridic și să umblu că nu eram în stare nici măcar un gînd să îl mișc mai încolo. Cică orgasmele îți prelungesc viața. La naiba! Dacă ar fi toate în halul ăsta cred că ar scurta-o. Sigur nu face inima față la așa ceva, se slăbește săraca la halul în care trebuie să pompeze. Să vîjîie sîngele în halul ăla, să nu mai poți auzi și vedea nimic. Mai vreau, să-mi bag picioarele! Să știu că mai am de trăit numai zece ani de acum încolo, dar dacă ar fi zece ani în care am parte doar de așa ceva, doar zece ani să fie! Cred că dacă aș băga degetele în priză nu ar fi la fel. Iubitule, ești grozav! Am mai avut aproape la fel cu vibratorul dar nu se compară. Sper nici să nu am la fel cu vibratorul că o să trebuiască să te pun la și mai multă muncă. Scuze că te pun în balanță cu un vibrator dar e vorba de orgasm. Sau poate că o să vă pun pe amîndoi la treabă în același timp. Nu-i o idee rea. Nu e rea deloc. Unde ai vrea să te pun la treabă? Sau faceți cu schimbul? Nu cred că o să te cerți cu un vibrator care unde să intrați. Vă primesc pe amîndoi. Faceți treabă bună. Ești artist cu degetul, și cu limba, jos pălăria. Pînă acum nu îmi plăcea așa în mod deosebit dar se pare că ai picat pe subiect și ai găsit cum să faci ca să îmi placă. Al naibii de mult. Mă întreb dacă o să reușesc să termin doar așa, doar cu degetul în fund sau cu tine. Acum nu am reușit, dar cine știe. Aș vrea să pot. Nu-i nimic, mai încercăm, mai experimentăm.

Cristian aștepta. Se sprijinise într-o parte, cu palma pe așternut, cu picioarele strînse sub el. O privea. Îi urmărea sînii care se mișcau din ce în ce mai încet. Respirația i se liniștea. Îi trecu prin minte, fără să vrea, nevoia de a avea pregătit lîngă pat un aparat de resuscitare și rîse în gînd. Era pentru prima dată cînd o vedea că are un orgasm atît de violent. Făcuseră de toate, în trecut, și de fiecare dată încercase să îi ofere o plăcere cît mai mare. Acum însă văzuse ce înseamnă să oferi un orgasm atît de puternic încît celălalt să nu mai știe de el, să se rupă de realitate.

La ce te gîndești?” Vocea ei îl scoase din visare. O privi. Deschisese ochii și îl cerceta cu atenție. Nu se mișcase, se afla în aceeași poziție în care o adusese orgasmul. Pielea îi lucea, acoperită cu transpirație. „Mă gîndesc că dacă o să mai ai parte de asemenea eliberări, s-ar putea să trebuiască să facem rost de undeva de un aparat de resuscitare. Că s-ar putea să-ți stea inima.” Ea rîse. „Exact asta mi-a trecut și mie prin minte mai devreme. Dar mi-a mai trecut ceva prin minte. Dacă e să am parte numai de orgasme din astea de acum înainte aș fi mulțumită chiar dacă aș mai avea doar zece ani de trăit.” „Măsori viața în intensitatea orgasmelor?” „De ce nu? Nu e o măsurătoare rea. Apropo de măsurătoare, văd că tu ai rămas neterminat.” „Am cam rămas. Dar nu-i nimic. Acum a fost pentru tine. Și, sincer, sunt foarte mulțumit că am putut să îți ofer așa ceva.” „Mulțumit și mîndru în același timp. Recunoaște.” „Recunosc. Care bărbat nu ar recunoaște că nu este mîndru că i-a oferit femeii de lîngă el un așa orgasm. Tîmpit să fii să spui asta.”

Simona întinse mîna, o așeză pe el și plimbă vîrfurile degetelor. Se uită la el și îl văzu cum închide ochii și lasă capul pe spate. Atingerea ei îi ridică pulsul și pieptul începu să i se miște mai repede, mișcat de respirația stîrnită de senzația oferită de atingerea ei. Deschise ochii, privi în jos și se mișcă puțin, îndemnînd-o să continue. Degetele ei se înfășurară și îl strînseră în palmă. Mișcă pumnul brusc, de cîteva ori. Îl auzi cum geme. Un zîmbet apăru pe fața ei. „Am să te fac să țipi să audă vecinii.” Promisiunea ei îl făcu să își încordeze șoldurile și să se împingă în mîna ei. „Da.” Atît putu să spună, printre dinți, apoi o privi în ochi. „Dar înainte de asta, îmi pare rău că trebuie să o spun, trebuie să merg la baie.”

Ea opri mișcarea mîinii. „Acum, neapărat?” „Da, acum. Bine ar fi să putem să controlăm asta și să o amînăm pentru mai tîrziu. Din păcate nu se poate.” Simona îi dădu drumul. El se mișcă și se întoarse ca să coboare din pat. Simți o arsură pe fund. Îl pleznise cu palma. Întoarse capul spre ea. „Grăbește-te, amice. Vecinii așteaptă să te audă cum țipi cînd îți dai drumul. Vecinii… și eu.” El scoase limba la ea și coborî din pat. Simona se mișcă, se sprijini cu spatele de perne și îl privi. Îi lăsa gura apă în timp ce îi privea fundul. Al meu ești, amice. Și ce planuri am eu cu tine!

Cristian ajunse la ușă și apăsă pe clanță. Dădu să iasă din încăpere dar privirea îi fu atrasă de ecranul telefonului care se afla pe o masă lîngă ușă. Clipi de cîteva ori. O notificare sau un mesaj. De ce nu l-oi fi închis cînd am ajuns? Sau măcar să închid conexiunea de date. Se gîndi dacă să ignore notificarea și să închidă telefonul, pur și simplu. Dacă tot am primit-o, o citesc și după aia îl închid.

Întinse mîna și apucă telefonul. Aprinse ecranul și îl deblocă. „Nu ai închis telefonul cînd am venit?” În vocea Simonei se simțea o undă de reproș. „Am uitat. Nu-ți face griji, mă uit să văd ce e cu notificarea pe care am primit-o adineauri și după aia scot bateria.” Se uită la ea și o văzu cum zîmbește. „Nu vreau să ne întrerupă nimic.” „Nici eu”, răspunse el. Își îndreptă din nou atenția către ecran și apăsă pe el de cîteva ori. Dădu din umeri, închise telefonul apoi scoase bateria. Le puse înapoi pe masă.

Mă întorc imediat.”

Așteptăm”, îi răspunse Simona și îi făcu cu ochiul, apoi așeză un deget pe buze. Îl trase încet în jos, printre sîni, pe burtă, între coapse și îl opri între fese.

Cristian se linse pe buze, rînji și ieși.

11

Avusese dreptate Cristian cînd îi spusese să plece pentru cîteva zile din oraș. Nu că ar fi avut nevoie neapărat de liniște, puteau foarte bine și acasă, în oraș, să se izoleze. Să ia amîndoi cîteva zile de concediu, să închidă telefoanele, să scoată soneria din priză și să stea în casă. Fără rude, fără prieteni. Doar ei doi. O mai făcuseră și în alte dăți. Dar izolarea adevărată, undeva unde chiar nu puteau fi deranjați de nimeni, era foarte plăcută. Ideea de a merge la tatăl lui în provincie, să stea acolo cîteva zile, sunase atît de bine încît îl felicitase pentru ea.

Nu au stat prea mult pe gînduri. Au cerut concediile și imediat ce li s-au aprobat au plecat. Singurul care știa unde sunt era tatăl lui Cristian. Îl sunase cu o zi înainte și îi spusese. Bătrînul le-a urat vacanță frumoasă. „Știi unde-s toate. Lemne sunt pe săturate, că am făcut stocul din vară. Să nu faci economie, să ții fata-n frig, că te dezmoștenesc. În rest, sunteți majori, vaccinați, aveți tot ce vă trebuie. Și cînd plecați să asiguri tot, să nu lași ceva pe afară sau să uiți vreo ușă deschisă.

Au făcut provizii de mîncare și de tot ce le-ar fi trebuit pentru o ședere de cîteva zile. Cristian știa că erau vreo două magazine în sat dar nu te puteai baza pe ele pentru unele cumpărături. Au umplut portbagajul. Drumul pînă în sat, ca de obicei, a fost scurt. O oră. După ce au ajuns, au dus bagajele în casă, au despachetat și Cristian a făcut focul în camere. Simona a umplut frigiderul cu alimente, a deschis geamurile ca să se aerisească încăperile, apoi le-a închis ca să se facă cald. O să avem nevoie de cît mai multă căldură, se gîndi ea, în timp ce scotea hainele din genți și le așeza în dulap. În timp ce făcea asta se gîndi de ce oare aduseseră atîtea haine. Nu veniseră ca să umble pe afară ci doar ca să se relaxeze, să stea în casă și să se odihnească. Și să facem sex. Mult sex. Chicoti în timp ce aranja hainele pe rafturi. Nu prea stai îmbrăcat atunci cînd faci sex. Sau, cine știe… Poate o să o facem și afară.

12

Începuseră, de fapt, de pe drum. Nici nu apucaseră să iasă din oraș și Cristian îi simțise mîna. Așezase palma pe pulpa lui și o mișca încet. Nu îl privea, doar îi mîngîia pulpa cu palma și privea în față, la drum. Îi plăcea atingerea ei. Era relaxat, bine dispus. Bucuros că reușesc pentru cîteva zile să scape de muncă, de oraș, de aglomerație. Să fie doar ei doi. Dacă am putea să fim mereu așa, ce bine ar fi, gîndi el. Lăsă gîndurile să umble în timp ce conducea. Palma ei continuă să se miște încet, în sus și-n jos, pe pulpă, pînă simți cum o ia de acolo și apoi cum îi atinge buzele cu degetele. Nu își luă privirea de la drum.

Îi mîngîia buzele cu degetele, încet. Îi mîngîie apoi obrajii. Reveni la buze. „Deschide gura.” Erau de destulă vreme împreună ca să știe că nu e cazul să fie sau să se prefacă surprins de cererea ei. O ascultă. Îi simți un deget cum se plimbă pe interiorul buzei de jos, apoi pe cea de sus. Îl scoase. „Nu închide gura. Rămîi cu ea deschisă. Și nici nu vorbi.” Nu scoase un cuvînt. Nu se putu însă abține să nu se gîndească cam cum arăta. La volan, conducînd, cu gura deschisă. Gîndul ilar îi dispăru cînd Simona își așeză degetele pe obrazul lui și i-l băgă pe cel mare în gură. „Suge-l.” Se supuse din nou. Închise buzele în jurul degetului ei și începu să îl sugă. Se juca cu limba pe el și îl sugea, cînd încet cînd cu putere. „Așa. Acum și pe celelalte.” Îi băgă rînd pe rînd fiecare deget în gură și îl lăsă să le lingă. Așeză apoi unul pe buzele lui, ținîndu-i-le închise. „Să nu scoți o vorbă.”

Îi simți mîna cum coboară și cum i se așază între picioare. O mișcă încet, apăsat. Îl masa. Se încordă și slăbi piciorul de pe accelerație. La naiba, numai de un accident nu avea chef. În același timp, însă, nu voia ca ea să se oprească. Desfăcu picioarele puțin mai mult, ca să îl poată cuprinde mai bine. Simți apoi cum îi apucă catarama și o desface. Fără să vrea, îi scăpă un geamăt printre buze.

Am spus fără cuvinte.”

Mă omori fără cuvinte, iubito, se gîndi el, în timp ce strîngea palmele pe volan iar mîna ei îi desfăcea nasturii de la pantalon.

Desfăcu și ultimul nasture apoi își vîrî mîna în chilotul lui. Îl cuprinse în palmă și îl strînse. De data asta nu se auzi un geamăt din gura lui ci un șuierat. Apucă banta chilotului și îl trase în jos.

Să fii atent la condus, da? Să nu ne facem arșice cumva.”

Cristian nu apucă să respire că mîna ei începu să se miște în sus și-n jos. Ea privea în față, ca și cum nimic nu se întîmpla. Parcă era într-o excursie și era interesată doar de peisaj. Mișca mîna repede. Nu urmărea să alinte, să dezmierde. Strîngea degetele și iuțea ritmul. Știa exact cum să strîngă și ce ritm îi plăcea lui. Nu trecu mult și simți mașina cum încetinește. Cristian opri pe marginea drumului și fără să îi pese de ce ar putea gîndi cei din mașinile care treceau pe lîngă ei privi în jos. Se sprijini cu o palmă pe portieră și cu cealaltă pe pulpa ei. Începu să se împingă în sus, în timp ce mîna ei îl strîngea și se mișca tot mai repede. Scoase un geamăt și izbi cu ceafa în tetieră. Își încleștă degetele în coapsa ei și izbucni. Mîna ei nu se opri deloc. Fierbințeala lui i se scurgea pe degete. Cristian se împingea cu capul în tetieră. I se arcuise spatele. Respira sacadat și broboane de transpirație i se scurgeau pe frunte. Întoarse capul spre ea și Simona îi văzu gura deschisă larg și ceața din privire. Își apropie fața de a lui, îl apucă cu palma cealaltă de ceafă și îl sărută. Își lipi buzele de gura lui și îi supse geamătul. Nu se dezlipi de el pînă nu îl simți cum se înmoaie. Se lăsă în scaunul ei.

Acum poți să vorbești.”

Palma o avea în continuare pe el. O mișca încet. Îl simți cum îi apucă încheietura, îi ridică mîna și o apropie de buze. Apoi îl privi cum scoate limba și îi linge degetele. Simți o căldură cum îi învăluie interiorul pulpelor, în timp ce limba lui se plimba încet pe degetele ei lipicioase.

După ce mă delectez cu ce ai tu pe degete o să vorbesc.”

13

Nu-mi spune că nu ai șervețele la tine.”

Simona continua să cotrobăie prin rucsacul în care, ca de obicei, ținea de toate.

De obicei ai în rucsacul ăla și un patent și o șubelniță, iar acum îți ia un car de ani să găsești un pachet cu șervețele”, continuă Cristian.

Nu se mișcase. Oprise motorul și aștepta.

Dragule, chiar e un capăt de țară dacă rămîi neșters? Nu mai avem mai mult de jumătate de oră și ajungem. La o adică nici nu e nevoie să te închei la pantalon, dacă ții atît de mult să nu îl pătezi. Sau…”

Nu termină ce voia să spună. Se aplecă cu capul între picioarele lui și își lipi buzele de el. Așeză o palmă de pieptul lui, îl ținu apăsat în scaun și își frecă buzele în sus și-n jos. Cristian așeză palmele pe capul ei și răsfiră degetele prin păr. Îi apăsă capul. O simți cum scoate limba și cum îl linge, apoi cum îl cuprinde cu buzele și cum pătrunde în gura ei. Simți cum mișcă capul înainte și înapoi de cîteva ori, apoi se scutură, îi dădu mîinile la o parte și se ridică.

În lipsă de șervețele, improvizăm.”

Ridică palma și îl bătu încet pe obraz. Cît timp îl cercetase cu gura, Cristian lăsase capul pe tetieră și închisese ochii. Savura fiecare mișcare a buzelor ei. Deschise ochii și o privi.

Ai spus ceva?”

Spun doar că ești destul de șters încît să te poți închide la pantalon și să pornim iar la drum, stimabile. Sunt excitată dar aștept pînă ajungem. Nu mă simt suficient de în formă încît să ne-o punem în lanul de porumb, mai ales că e și frig. Și nici să mă masturbez în timp ce tu conduci nu am chef. Prefer să aștept. Așa că, dă-i bătaie.”

Cristian încheie pantalonul, strînse catarama și întoarse cheia în contact. Întoarse capul spre ea și băgă ceva de seamă. Întinse palma, o apucă de ceafă și o trase spre el.

Ce e?”

Își apropie gura de buzele ei. Simona crezu că vrea să o sărute. El însă scoase limba și îi linse buza de sus. Încet, fără grabă. Se dădu apoi în spate.

Mai aveai puțin aici.”

Strînse buzele în interior, plescăi și înghiți.

Îmi place gustul meu de pe buzele tale.”

Apăsă pedala de accelerație și mașina începu să ruleze pe șosea.

14

Mi se pare mie sau mașina aia din spate ne urmărește?”

Cristian privi în oglindă. Se uită cu atenție la mașină.

Fii serioasă. Nu are voie omul să meargă în aceeași direcție ca noi? Să nu ți se pară ciudat dacă o să vezi că merge pe același traseu pînă în sat la noi.”

Simona scutură scrumul țigării pe care o fuma apoi trase un fum adînc. Întoarse capul și se uită insistent la mașina care rula în spatele lor. Nu știa ce îi venise să zică că îi urmărea. Cristian avea dreptate. O mașină între alte sute pe lîngă care trecuseră, care îi depășiseră și pe care le depășiseră ei. Nu își putea explica sentimentul ăla ciudat care se născuse în ea și care o făcuse să se înfioare.

Te-ai uitat la prea multe filme de groază, iubito.”

Cristian deschise gura și rîse tare.

Cînd a fost ultima dată cînd ai revăzut Jeepers Creepers pentru a nu știu cîta oară?” continuă el, fără să se oprească din rîs. „Ar cam trebui să te tai de la porție, că de la urmăriri pe șosea parcă văd că începi să ai coșmaruri cu Hostel.

Mută privirea de la șosea către ea pentru o secundă și o întîlni pe a ei. Expresia de pe fața Simonei îl făcu să rîdă și mai tare. Scoase limba la el și se strîmbă.

Ai greșit filmul, cunoscătorule de filme horror. Nu suntem frate și soră.”

Mulțumesc cerului pentru asta. Dacă eram puteam fi catalogați nu doar ca un cuplu incestuos dar și ca unul incestuos cu metastaze de destrăbălare sexuală în toată regula.”

Ha, ha, ha. ”

Simona întinse mîna și strivi chiștocul în scrumieră, apoi o închise. Privi iar în oglindă și văzu că mașina nu mai era în spatele lor.

Ai avut dreptate. Nu mai e în spatele nostru.”

Ai văzut? Ce ți-am spus? Probabil că a oprit în satul prin care tocmai am trecut.”

Simona se lăsă pe spate în scaun și se relaxă.

Cît mai avem?”

De parcă nu ai ști. Doar nu e prima dată cînd venim.”

Domnule bărbat, făceam conversație. Știu cît mai avem. Exact 10 minute. Dar dacă preferi să tac din gură pot să o fac.”

Dacă nu întîlnim ceva mare pe drum care să ne facă să mergem încet, 10 minute.”

Păi tocmai asta am spus eu.”

Păi ți-am răspuns la întrebare.”

Simona se uită la el și începu să rîdă.

De asta nu mă plictisesc eu de tine niciodată.”

Doar din cauza asta?” întrebă el și o privi cu coada ochiului, în timp ce ridica din sprîncene în sus și-n jos.

Și din cauza asta.”

Apoi ridică fundul de pe scaun, trase de fustă pînă o ridică în jurul mijlocului și desfăcu picioarele. Strecură palma în interiorul coapselor și se mîngîie încet.

Și din cauza a ceea ce faci cu asta.”

Strecură apoi degetele în chilot, le împinse înăuntru și le mișcă de cîteva ori. Ridică apoi mîna, o duse la gura lui și îi plimbă degetele pe buze.

Ca să ai poftă de mîncare mai tîrziu.”

Palmele lui Cristian strîngeau volanul.

Dă-i bătaie, stimabile. Îmi este foame.”

15

Ulița era pustie. De fapt, întreg satul era pustiu. Sărăcia care își întinsese ghearele asupra lui lăsase case pustii, părăsite de copii și nepoți care caăutaseră viață mai bună la oraș sau prin străinătate. În timp ce conducea mașina pe străzile satului, Cristian privea cu o strîngere de inimă curțile goale în care bălăriile se întindeau în voie. Unele case se lăsaseră într-o parte, cu găuri și crăpături în pereți. Mugetul de vite și cotcodăcitul păsărilor era istorie. Nu mai recunoștea locurile pe unde se jucase cînd venea aici în vacanțele de vară. I se strînse inima.

De fiecare dată cînd vin parcă satul e și mai mort decît era înainte”, spuse el. Oftă.

Simona nu spuse nimic. Privea și ea în jur. Mai lipsea doar un suflu de vînt și o buruiană uscată care să se rostogolească. Tabloul ar fi fost complet.

Asta e. Nu avem ce face. Doar să acceptăm și să mergem mai departe.”

Da. Bine măcar că ne-am născut într-o perioadă care ne-a dat posibilitatea să trăim și altfel, și altceva”, răspunse Cristian.

Făcu la dreapta la un colț.

Am ajuns.”

Privirea i se lumină. Măcar ulița lui era la fel. Sau poate că s-a schimbat dar eu nu vreau să văd asta, se gîndi el.

Opri în fața porții. Coborî din mașină și merse la poartă. O descuie apoi merse la poarta mare pe care se putea intra în curte cu mașina. Alese cheia de pe inel, descuie lacătul, trase zăvorul și deschise poarta larg. Simona trecuse la volan. Băgă mașina în curte. Cristian închise poarta și o asigură la loc cu zăvorul și cu lacătul.

Buuun. Și acum să ne organizăm.”

Simona coborî și ea. Cristian descuiase deja ușa de la intrare în casă. Mirosul de casă de țară îi umplu nările. Se plimbă puțin prin camere ca să vadă dacă este totul în regulă. Auzi de afară vocea Simonei.

Alooooo! Domnu’! Mă lași aici cu catrafusele? Mișcă-ți curu’ încoa și ajută-mă!”

Băgară bagajele în casă apoi sacoșele cu cumpărături.

Lasă ușa deschisă, să intre aer. Și hai să deschidem și geamurile, ca să se aerisească.”

Le deschiseră rînd pe rînd și aerul rece de afară năvăli înăuntru.

Ia uite”, exclamă Cristian. „Ce tată prevăzător am.”

Simona se opri din făcea. Băga alimentele în frigider, pe cele care se puteau strica dacă nu stăteau la rece. Merse pînă în camera din care auzise vocea lui.

Uite.”

Lada de lîngă soba de teracotă era plină cu lemne. Tăiate gata, numai bune de băgat la ars.

M-a salvat de un prim drum pînă în magazie ca să tai lemne pentru foc.”

Stimabile, păi atunci pune mîna și fă focul. În toate camerele, nu doar aici, ca să fie cald peste tot. Și bagă și boilerul în priză, să fie apă caldă pentru baie.”

Se întoarse ca să iasă din cameră și să continue depozitarea alimentelor în frigider. Din mers, mai spuse:

Și o să tot faci drumuri la magazie ca să tai lemne, n-avea grijă. Știi că sunt friguroasă, așa că vreau căldură. În plus, o să cam stau în dînsa goală așa că vezi ce și cum faci să-i fie cald.”

Nu apucă să iasă din cameră. Cristian se ridică, o ajunse și o lipi de tocul ușii.

O să am grijă să îi fie foarte cald”, spuse el și îi făcu cu ochiul.

Se împinse în ea și își lipi buzele de gura ei. Îi apucă obrajii în palme și o sărută. Încet, foarte încet. Se depărtă apoi puțin. Simona îi simțea răsuflarea pe buze. Își strecură palmele în părul lui, i-l trase pe spate și își lipi de gura de gîtul lui. Își plimbă limba pe piele și supse încet. Îl auzi cum mîrîie și simți zumzetul direct în gură. Își înfipse dinții încet și Cristian simți cum suge iar. O fierbințeală i se lăsă în jos din gît, prin pîntece, direct între picioare. Coborî palmele, le strecură între ea și perete și o apucă de fund. Îi strînse fesele în palme și o apăsă în el. Simona își ascunse fața în scobitura umărului lui și gemu. Îi simțea palmele cum o frămîntau.

Trebuie să închidem geamurile și să facem focul, Cristian.”

Frînturile de cuvinte se auziră amuzant. Vorbise cu gura în gîtul lui.

Să-l ia naiba de frig și de foc! Nu mai rezist.”

Gîfîia. O suci cu spatele și o lipi de perete. Trase de catarama de la pantalon pînă o desfăcu apoi desfăcu nasturii și împinse pantalonul cu tot cu chilot în jos. Duse degetele la gură, le linse apoi îi săltă fusta și strecură palma între fesele ei. De prisos. Era deja pregătită. Trase chilotul într-o parte și o pătrunse.

Simona icni și lipi fruntea de perete. Se împinse înapoi, în el. Îl auzi cum geme. Cristian așeză o palmă peste una din palmele ei, pe perete. Cu cealaltă o cuprinse de coapsă. Începu să se miște în ea.

Dumnezeule!”

Geamătul ei se prelungi cu al lui. Se împingea în ea și îi tremurau picioarele. Simona lipise obrazul de perete. Parcă luase foc. Icnea. Îl simțea tare înăuntrul ei și tot ce îi trecea prin minte în acel moment era că nu ar fi dorit să se termine niciodată.

Simona, nu mai rezist!”

Îi auzi vocea gîfîită și îl simți cum se lipește cu obrazul de spinarea ei.

Termină-te!”

Răspunsul ei veni ca un catalizator. Abia reuși să se retragă și izbucni. O cuprinse cu brațele, o strînse și continuă să se frece de ea. Simona simțea zvîcniturile și aproape că o lăsară picioarele. Cristian simțea orgasmul cum i se întinde pe burtă. Își lipi gura de ceafa ei și o linse. Îi tremurau picioarele. Nu se auzeau decît gîfîiturile ei și respirația lui ca un șuierat.

Încet-încet, își reveni. Deschise ochii și o sărută pe ceafă.

Acum putem să închidem geamurile și să faci focul?” o auzi că spune.

Da. Imediat ce mă dezlipesc”, răspunse el și chicoti.

16

Mașina rula încet pe ulițe. Privirea se mișca în stînga și-n dreapta. Căuta. Geamul se coborî încet și un chiștoc de țigară căzu în praf. Ajunse la un colț și făcu la stînga. Și ulița asta era la fel ca celelalte. Nici țipenie de om. Pe cîteva hornuri se vedeau fuioare de fum alb. Cerceta curțile cu pricina cu atenție.

Din spatele unui gard dărîmat apăru un dulău mare, negru. Lătră la mașina străină pînă trecu, apoi se întoarse în spatele gardului, se încolăci pe o grămadă de crengi uscate și închise ochii.

La ultima casă cu fum pe horn, pe dreapta, mașina opri brusc. Privirea din interior se opri pe autoturismul din curte. Mîinile se strînseră pe volan. În fața ușii de la intrarea în casă apăru un bărbat. Rîdea. Imediat după el apăru o femeie. Îl prinse de mijloc, îl împinse la perete și îl sărută. Își plimba degetele prin părul lui iar palmele lui o apucară de fund și o strînseră.

Degetele strîngeau volanul din ce în ce mai tare. Sunetul respirației șuierate printre dinți se lovea de parbriz. Privirea îi împungea pe cei doi. Așteptă pînă intrară înapoi în casă apoi porni motorul. Conduse încet pe ulițe pînă găsi o fundătură unde se aflau cîteva case părăsite. Parcă sub un salcîm mare și opri motorul.

Luă mîinile de pe volan. Degetele tremurau. Respirația se mai potolise. Apucă geanta care se afla pe locul de lîngă scaunul șoferului, o deschise și pipăi înăuntru. Ceea ce căuta era acolo. Mișcă degetele încet apoi scoase mîna și închise geanta.

Așeză mîinile în poală și lăsă capul pe tetieră.

Privi cerul apoi la ceasul din bord.

Peste cîteva ore va fi noapte.

17

Cristian, îmi cam este somn. Cred că mă bag să dorm o oră, două.”

Închiseseră geamurile și căldura începuse să se răspîndească în încăperi. Frigiderul era plin. Mîncaseră puțin apoi băuseră cîte o bere. Acum Simona stătea întinsă pe pat, cu mîinile sub ceafă. Cristian verificase încă o dată dacă sobele ardeau bine și dacă erau destule lemne în ele pentru cîteva ore.

Să înțeleg că amîni pentru mai tîrziu orgasmul pe care, din cauză de ejaculare precoce, nu am putut să ți-l ofer mai devreme?”

Simona chicoti.

Dragule, dacă ai impresia că sunt supărată pe tine pentru că ți-ai dat drumul atît de repede, scoate-ți din cap ideea asta. Din contră, sunt mîndră că sunt atît de bună încît pot să te fac să nu reziști mai mult de un minut.”

Îi făcu cu ochiul și dădu din șolduri.

Stimată doamnă, atunci dați-mi voie să vă mulțumesc că îmi oferiți posibilitatea să nu mai știu de mine și să nu pot să mă controlez. Plecăciune.”

Hmmmm…”

Simona se întorsese pe burtă, se sprijinea într-un cot și îl privea.

Ai face bine să stai cuminte. Altfel sar pe tine. Și, așa cum ți-am spus, vreau să dorm puțin. Avem timp berechet. Doar de asta am venit aici, nu?”

Cristian ridică colțurile buzelor, a resemnare, și se scărpină în cap.

Atunci, cît dormi tu, eu o să merg în magazie ca să sparg lemne. O să fac un stoc bun, ca să nu fie nevoie să tot ies și să sparg altele. Și o să mă asigur că o să fie un stoc serios, că tot ai spus că ai de gînd să stai mai mult în dînsa goală.”

Așa să faci. Hai, la treabă, stimabile. Pentru bunăstare și pentru ce am eu aici.”

Desfăcu picioarele larg, așa cum stătea întinsă pe burtă, și ridică puțin fundul.

Am înțeles, să trăiți! Mai ales pentru ce ai tu acolo.”

Execută o poziție de drepți impecabilă, cu degetele de la o mînă la tîmplă și cu degetele de la cealaltă poziționate în dreptul umflăturii dintre picioare.

Ambii la ordinele dumneavoastră, să trăiți!”

Simona începu să rîdă.

Hai, dispari la treabă.”

Cristian ieși și luă din cuierul de pe hol o bundă groasă. Băgă în buzunar un pachet cu țigări, luă dintr-un dulap o sticlă cu vin și un pahar, apoi ieși în curte. Frigul se întețise. Din gură îi ieșeau aburi groși. Merse în magazie. Turnă un pahar cu vin, îl bău, apoi căută toporul. Alese un buștean din grămadă, îl așeză pe butuc și începu să îl despice.

Simona se dezbrăca încet, fără grabă. Azvîrli hainele pe un fotoliu. Desfăcu sutienul, îl dădu jos apoi dezbrăcă și chilotul. Le lăsă să cadă pe podea. Se întinse pe pat și trase pătura pe picioare. Oricît ar fi fost de cald în încăpere, dacă nu avea picioarele acoperite nu putea adormi. Lăsă capul pe pernă. Așeză palmele la baza gîtului și le coborî încet, cu vîrfurile degetelor pe piele. Trecu peste sîni, peste sfîrcuri, alintă puțin pielea de pe burtă apoi strecură degetele unei mîini între picioare. Le mișcă încet apoi strecură unul înăuntru. Pielea de pe gît i se întinse. Închise ochii și răsuflă adînc. Scoase apoi degetul, îl duse la buze și îl linse. Îl dorea.

Mai tîrziu.”

Vocea se stinse în liniștea din dormitor. Se întoarse pe burtă, îndoi un genunchi, luă perna în brațe și închise ochii.

Avuseseră o idee minunată să vină aici.

18

Cît i-o fi trebuind să se pișe?

Trecuseră cinci minute de cînd Cristian se dusese la baie și se părea că nu avea de gînd să se întoarcă. Simona nu își putu stăpîni un gînd. L-o fi tăiat și vreo sfîntă de căcare. O pufni rîsul. Sau poate o fi cotrobăind după vreo sticlă cu vin. Chiar, nu ar prinde rău un pahar de vin acum. Chiar mi-e poftă.

Excitarea nu îi scăzuse. Din contră, creștea. Izolarea chiar era un afrodisiac pentru simțuri. Să ai casa doar pentru tine (nu că nu ar avea casa lor, din oraș, doar pentru ei) și atîta liniște în jur. Să nu te streseze nimeni și nimic. Să nu sune telefonul (să îmi aduc aminte să îl cert pentru că a lăsat telefonul pornit), să nu sune soneria, să nu bată nimeni la ușă. Asta e viață!

Se întinse pe spate și mai puse o pernă sub cap. Căldura din cameră îi înfiora pielea. E atît de bine! Se simțea fierbinte pe dinăuntru. Nu știa dacă era de la căldură sau din cauza excitării. Prefera să creadă că din a doua cauză. Zîmbi. Se gîndi dacă toate femeile sunt atît de dornice și de pofticioase. Atît de carnale. Și nesătule. Chicoti. Ce prostie, Simona! Normal că toate femeile sunt pofticioase și dornice. Poate că unele mai mult decît altele, nu toate suntem făcute din același material, din aceeași cocă. Dar dă-ne o sculă ca lumea și imediat ne aprindem.

Auzi un lemn cum trosnește în sobă. Întoarse privirea într-acolo. Vedea valurile de căldură cum ies din teracota încinsă. Cît gaz ar trebui să consumăm cu o centrală ca să facem atît de cald? Rîse iar. Razna o mai iau gîndurile, fata mea. Ești în curul gol, aștepți să se întoarcă dînsul de la pișat ca să te ia iar la umeri-craci și ție îți arde de factura de la gaz. Doamne, cît de excitată sunt!

Duse mîna între coapse și o apăsă. Era umedă. Umedă, pe naiba! Sunt udă de-a binelea. S-a dus el să facă pipi și m-am stropit eu.

Împinse un deget înăuntru. Aproape că nici nu îl simți cum intră, atît era de udă. Hopa, prea multă ungere. Domnul ar putea găsi motiv să se plîngă, că nu mă simte. Ia să luăm niște măsuri.

Se dădu jos din pat și luă un prosop. Se șterse bine între coapse. Îl azvîrli pe un scaun apoi se întinse iar pe pat. Duse iar mîna între coapse.

Mult mai bine. Oricum, are el grijă să regleze debitul înapoi. Nici nu îi trebuie multă muncă ca să o facă. Ce naiba o fi făcînd?! Avea timp pînă acum să și bea sticla aia cu vin, nu doar să o caute, dacă asta face acum.

Băgă de seamă că draperiile erau date în lături. Ia să le tragem noi frumușel. Nu că ar avea cine să privească pe geam la noi dar oricum. Se ridică iar, merse la fereastră și trase draperiile groase, prin care nu pătrundea lumina deloc. Se simți bine. Fereastra acoperită îi dădea o senzație și mai puternică de intimitate, de siguranță. De parcă materialul ăla ar fi putut să oprească orice ar fi putut să vină de afară și să intre peste ei. E atît de bine să poți să pui ceva între tine și restul lumii. Chiar dacă e doar o simplă perdea, fată. Nu-i așa? Așa e, răspunse ea propriului gînd.

Reveni pe pat și se întinse iar cu mîinile sub ceafă. Plimbă privirea pe așternut. Băgă de seamă o pată umedă. Întinse mîna și plimbă degetul pe ea. Îl duse la gură și îl atinse cu limba. Mmmmm… Era gustul lui. Băgă tot degetul în gură și îl supse. Bun mai ești la gust, stimabile. Și mare baftă ai că ai dat peste o gurmandă.

Închise ochii și plimbă degetul prin gură. Îl lingea încet, fără grabă. Să îi simt gustul. Îl scoase apoi și îl coborî între sîni. Îl plimbă încet, în sus și-n jos. Atinse apoi sfîrcurile. Le simți cum răspund la atingere. Cuprinse un sîn palmă, îl strînse și prinse sfîrcul între degetul mare și cel arătător. Îl apăsă și începu să îl frece încet între degete. Arcui spatele și scoase un geamăt.

Auzi zgomot dincolo, pe hol.

Aha, se întoarce Priap. Stimabile, dacă nu ai o scuză bună, cum ar fi că a trebuit să te duci să cumperi vin de la cîrciumă, că acasă nu mai avem, o să ți-o plătesc că m-ai făcut să te aștept atît.

Desfăcu picioarele larg. Îi veni o idee. Apucă o pernă și o băgă sub fund. Așa. O ofertă cît mai ofertantă. Puse apoi palmele sub ceafă. Ca să vezi cum te aștept.

Văzu clanța cum se coboară apoi ușa se deschise larg.

Cristian, dragul meu, te aștept ca și cînd.”

Cuvintele muriră în liniștea din dormitor. Întîi privi la el nedumerită. Apoi nedumerirea se schimbă în mirare. Apoi în teamă. O spaimă i se strecură sub piele.

Cristian, ce s-a întîmplat?”

Cristian stătea în prag, nemișcat, fără să scoată o vorbă. Dacă nu ar fi fost atît de cald în casă fața lui ar fi fost și mai albă decît era deja.

Cristian, ce s-a întîmplat?!”

De data asta întrebarea sună ca un țipăt.

Stai liniștită, domnișoară. Nu s-a întîmplat nimic. Doar că amicul Cristian este prea pătruns de surpriza revederii ca să mai poată scoate vreun cuvînt.

Vocea de femeie venea din spatele lui Cristian. El stătea în continuare în prag, în pielea goală, cu o sticlă în care se părea că era vin într-o mînă și cu două pahare în cealaltă, fără să miște sau să vorbească.

Simona se trase înapoi, se lipi cu spatele de speteaza patului și încleștă palmele pe perne.

Stai liniștită. Nu trebuie să te sperii. Nu am de gînd să te omor sau ceva. Nici măcar nu ne-am cunoscut ca să îmi permit asemenea gesturi. Dar uite că nici măcar nu m-ai văzut iar eu stau așa, în întuneric, fără să mă prezint.”

Simona îl văzu pe Cristian că face o mișcare înainte, ca și cum l-ar fi împuns ceva din spate. Intră în dormitor, lăsă sticla și paharele pe masă, se apropie de pat și se așeză. Din întunericul din hol apăru o siluetă care în lumina din cameră se transformă într-o femeie. Intră și împinse ușa în spatele ei. Încuietoarea sună scurt cînd limba intră în toc.

Bună seara. Pentru tine, Cristian, încă o dată. Iar pentru tine”, spuse femeia, privind către Simona, „pentru prima dată.”

Simona nu scoase un cuvînt. Privea către femeie, cu ochii măriți de spaimă. Începu să tremure. O răceală i se strecură sub piele. Parcă toată căldura din dormitor dispăruse brusc.

Să știi că proastele maniere îți pot aduce numai necazuri. Bună seara”, spuse femeia, privind-o în ochi.

Simona rămase nemișcată. Inima îi bătea cu putere. Simțea vîjîitul sîngelului în urechi. I se puse un nod în gît și simți că nu are aer.

Mîna femeii se îndreptă spre ea.

Am spus, bună seara!”

Simona tresări, de parcă ar fi primit o palmă pe obraz. Scînci.

Bună seara.”

Nu își recunoscu vocea. Își simți frica în cuvintele pe care abia le rostise.

Femeia aprobă din cap.

Așa e mai bine. Este foarte important să nu uităm ce ne-au învățat ai noștri părinți în cei șapte ani de acasă, nu-i așa?”

Nu așteptă vreun răspuns.

Simona și Cristian rămăseseră cu privirea pe pistolul pe care femeia îl ținea îndreptat în direcția lor.

19

E foarte cald aici. De ce ați făcut atît de cald?”

Vocea femeii era calmă. Privi în jur.

Mă iertați că vă vizitez în neorînduiala asta. Aș fi făcut-o în alte circumstanțe dar lucrezi cu ce ai la îndemînă.”

Întinse mîna și scutură gulerul de blană al jachetei cu care îmbrăcată.

Simona și Cristian o priveau. Nu se mișcaseră din pozițiile în care se aflau. Cristian, așezat pe marginea patului, cu palmele pe saltea. Simona, lipită de tăblia patului, cu genunchii strînși la piept. Nu mai ținea palmele pe perne, înfășurase genunchi cu mîinile. Amîndoi o priveau pe femeie. În ochii lor se citea spaima. Nu, nu spaimă. Spaimă fusese la început. Acum, spaima se tranformase în frică. O frică care le făcea inimile să bată cu putere.

Pe Simona o durea stomacul și avea senzația că o să vomite. Încăperea devenise dintr-o dată prea mică. Simțea că se sufocă. Voia să se lipească de Cristian și să-l ia în brațe. Să îi ceară să îi spună că nu este adevărat ce vede în fața ochilor. Să îl audă cum îi spune că a fost doar un vis urît și că este în siguranță, că nu o să se întîmple nimic. Doamne, visez. Nu este adevărat. Asta se întîmplă doar la televizor, la știri. Nu mie. Nu nouă!

Femeia continuă să privească de jur-împrejur, prin dormitor. Satisfăcută de cercetare, se dădu un pas înapoi și șterse tălpile încălțămintei de preșul din fața ușii.

Vă rog să mă iertați că nu m-am șters pe încălțăminte cînd am intrat. Nu am avut timp să o fac.”

Frecă bine tălpile de preș. Apoi, ridică pe rînd fiecare picior, îndoi genuchii ca să poată vedea tălpile și le examină cu cîte o privire rapidă. Mîna în care ținea pistolul era în continuare îndreptată spre ei.

Așa. Nu vreau să murdăresc covorul.”

Fără a-i pierde din privire, făcu cîțiva pași în încăpere. Se apropie de un fotoliu. Apucă hainele care erau așezate pe el și le puse pe un scaun alăturat. Se așeză apoi și puse picior peste picior. Așeză brațul pe brațul fotoliului și puse cotul mîinii în care ținea arma pe brațul celălalt. Îi fixă cu țeava pistolului.

Singura mișcare pe care o făcuseră cei doi fusese să se întoarcă în direcția femeii. Cristian era în continuare așezat pe marginea patului, Simona strîngea genunchii cu palmele.

Cu toată frica care pusese stăpînire pe el, Cristian nu își putu stăpîni un gînd. Să fiu al dracului dacă asta nu e scenă dintr-un film de Quentin Tarantino. Tîmpitule, ești pe cale să fii împușcat în propria ta casă și ție îți stă gîndul la filme.

Femeia nu spunea nimic. Îi privea. Mîna în care ținea pistolul era foarte sigură. Nu tremura, nu se mișcase nici măcar un milimetru. Îi țintea și își plimba privirea de la unul la celălalt.

Simona tuși. Femeia îndreptă privirea către ea. Tusea continua. Simona duse o palmă la gură. Simțea icnetul cum o zgîrie pe gît. Îi dădură lacrimile. Se potoli după cîteva secunde. Se șterse la ochi apoi privi iar la femeia care stătea pe fotoliu. În casa noastră, în dormitorul nostru, cu un pistol îndreptat asupra noastră. Nu e adevărat, Simono! Nu e adevărat!

Oricît de absurdă i se păru pornirea, nu se putu împiedica să nu observe că femeia era frumoasă. Roșcată, cu părul bogat, care îi cădea în valuri pe umeri. Purta ochelari cu rame înguste. Nu era fardată și nici machiată. Chiar și fără accesoriile astea era frumoasă. Buzele subțiri, strînse în linie dreaptă, erau date cu foarte puțin ruj. Era îmbrăcată cu o jachetă groasă, cu guler de blană. Sub jachetă se vedea decolteul unei bluze simple, albă. Purta blugi și o pereche de adidași. Pe umăr avea o geantă. Și în mîna dreaptă un pistol, Simona! Un pistol, tîmpito! Tipa asta are un pistol îndreptat asupra ta și tu stai să analizezi cît e de frumoasă și cu ce e îmbrăcată și dacă e fardată sau nu.

Femeia o privea. Zîmbi, ca și cum ar fi ghicit ce îi trecea Simonei prin minte. Simona băgă de seamă. La naiba, zîmbește! Chiar zîmbește. Ce fel de pshiopată o fi? Doamne, nu mă lăsa să mor aici, în seara asta. Nu ne lăsa să murim așa!

Stimate domn, nu ai de gînd să spui nimic?”

Cristian tresări de parcă îl lovise. Trecuseră doar cîteva minute de cînd auzise bătaia din ușă și deschisese iar el avea impresia că toată grozăvia asta continua de ore întregi.

20

Se dusese la baie. Se oprise în fața scaunului de toaletă dar se răzgîndise. Avea iar erecție. Dacă îi zic vreunuia dintre băieți că stau cu ea sculată atîta timp nu o să mă creadă nici unul. Nici eu nu aș crede dacă mi-ar spune careva. Se așeză. „Așa e mult mai bine. Acum să văd dacă și reușesc.” Se forță de cîteva ori. Avea nevoie să o facă dar nu reuși imediat. În cele din urmă simți urina cum își face loc și răsuflă ușurat. Greu al dracului să faci pipi cu ea sculată. Bărbații chiar nu pot face două lucruri în același timp.

Termină, se săltă pe vîrfuri deasupra chiuvetei și se spălă cu săpun. Se spălă apoi pe mîini. Stinse lumina și ieși. În hol, îi trecu prin minte că n-ar prinde bine un pahar cu vin. Cotrobăi în dulap, scoase o sticlă și două pahare. Vinul e bun pentru femei atunci cînd îl beau bărbații. Chicoti. Simona nu obișnuia să bea vin. Acum însă nu avea să refuze un pahar sau chiar două. De restul sticlei se va ocupa el. Și avea cîteva idei interesante. Rămase cîteva clipe nemișcat, cu privirea pierdută în perete, imaginîndu-și cum ține sticla deasupra trupului ei și lasă un fir subțire de vin să se prelingă pe sîni…

Bătaia din ușă îi întrerupse visarea.

Cine naiba o fi?! Nu știe nimeni că am venit. Nici nu cred că a băgat de seamă cineva mașina în curte.

Nu se mișcă. Aștepta. După cîteva secunde auzi din nou cîteva ciocănituri.

O fi unchiul Marian? A văzut mașina și s-a gîndit să vină să salute. Dar la ora asta?

Era nehotărît. Să răspundă sau să nu răspundă?

Aiurea. Dacă e unchiul Marian clar că nu ține cont de oră. Cînd ai aproape șaptezeci de ani nu mai măsori timpul în zi și noapte, îl măsori în ziua are douăzeci și patru de ore. Deschid, scot doar capul, îi spun că sunt cu Simona și avem treabă și să vină iar mîine. Dacă o fi altcineva, deși nu are cine altcineva să fie, îl expediez și gata. Oricum sunt luminile aprinse, deci e cineva acasă. Am spus că ne izolăm și nu avem treabă cu nimeni dar obrazul…

Își întrerupse firul gîndului și merse la ușă. Realiză că era în pielea goală. Lăsă sticla și paharele pe masă, se puse în ușă și descuie. Deschise ușa și iți doar capul prin deschizătură. În bezna de afară se văzu o siluetă.

Da?”

Nu avu timp să facă vreo mișcare sau să mai spună ceva. Văzu silueta cum se apropie. În secunda următoare văzu o umbră în fața ochilor și simți ceva rece pe frunte.

Dacă nu vrei ca relația noastră să se termine într-un fel cît se poate de urît și de dureros, ai face bine să nu te miști și să asculți.”

Răceala de pe frunte nu îi spunea nimic, era prea aproape de ochi și întunericul de afară nu îl ajuta deloc ca să își dea seama ce e. Simți însă ceva în cuvintele pe care le rostise vocea. Un semnal de alarmă care îi spunea cît se poate de clar că nu e bine să nu asculte. Și instinctul îi spuse că ceea ce avea lipit de frunte era un pistol. Un pistol!

Mișcă-te încet pînă te pot vedea complet.”

Se mișcă întocmai ca o mașină acționată de o telecomandă. Făcu un pas lateral și apăru în dreptul deschizăturii ușii.

Acum deschide ușa larg. Și mișcă-te foarte încet, cu mîinile la vedere, da?”

Se supuse. Apucă marginea ușii, cu palma pe dinafară și o trase pînă se deschise complet.

Bun băiat. Acum dă-te doi pași în spate. Și împreunează mîinile în față, pe piept.”

Se supuse din nou.

Silueta intră în casă. La lumină, Cristian văzu că era o femeie. Se mișcă într-o parte, ridică piciorul, agăță ușa și îi făcu vînt. Așteptă pînă auzi clicul apoi, cu mîna liberă, închise broasca. Asigură ușa și cu zăvorul, fără să miște mîna cealaltă, cea cu pistolul pe care îl ținea îndreptat spre el.

Îl privi apoi cu atenție.

Bună seara, Cristian.”

Tipa asta știe cum mă cheamă. Hristoase, o să mor împușcat de o psihopată!

Bună seara, Cristian!”

De data asta, spre deosebire de prima, cînd tonul vocii fusese calm, vocea femeii era iritată.

Răspunde-i, idiotule! Nu sta ca dobitocul. Dacă voia să te omoare ar fi făcut-o pînă acum. Mai ai o șansă!

Scena părea ireală. Părea. Cristian realiză că era în pielea goală în fața unei femei care îl amenința cu un pistol. Parcă vedea pe viu una dintre scenele din filmele care îi plăceau atît de mult. Tarantino, unde ești, tăticule? Realiză cît de absurd îi era gîndul. Asta înseamnă să fii dus cu pluta. Să intre una peste tine în casă, tu să fii în pielea goală, ea să te amenințe cu pistolul, iar ție să nu îți treacă prin minte altceva decît că e o scenă numai bună de filmat. Doamne, dacă mi-e dat să mor în seara asta, acum, măcar fă în așa fel să fie iute și fără durere.

Stai liniștit, că nu am de gînd să te omor. Nu am de gînd să VĂ omor. Dar dacă continui să dai dovadă de lipsă de bună creștere și să nu răspunzi, așa cum buna ta mamă cred că te-a învățat, la un salut politicos, ca de pildă atunci cînd cineva îți dă bună seara, să știi că s-ar putea să mă lepăd de bunele maniere și să o fac. Și crede-mă cînd îți spun că o să îmi pară tare rău.”

Nu vrea să mă omoare! Nu vrea să ne omoare! SĂ NE…

Bună seara.”

Încercă să pronunțe cuvintele cît mai calm, fără să i se ghicească în voce frica care pusese stăpînire pe el.

Realiză din nou, ca și cum uitase, că este gol. Într-o pornire instinctuală de pudoare, coborî mîinile de pe piept și își acoperi cu palmele zona dintre picioare. Mîna cu pistolul se mișcă brusc înspre el.

Dacă mai faci o mișcare fără să îți spun eu o să îți pară rău.”

Cristian închise ochii și mișcă buzele. Arăta de parcă spunea o rugăciune. Vocea femeii îl făcu să îi deschidă.

Lasă pudoarea și ia mîinile de pe cocoșel. Este exact ce îmi doresc să văd iar tu exact asta îmi ascunzi.”

Dumnezeule, ce maniacă psihopată și perversă o fi și asta?

Luă palmele dintre picioare și lăsă mîinile pe lîngă corp.

Așa. Ți-am spus că dacă ești ascultător nu o să vi se întîmple nimic.”

Cristian înghiți cu dificultate apoi deschise gura.

Te rog. Nu știu cine ești. Și nu știu ce ai de gînd. Dar măcar las-o pe Simona în pace. Omoară-mă pe mine dar pe ea las-o în pace.”

O venă se umflă pe gîtul femeii în momentul în care auzi numele Simonei. Degetele se strînseră pe pistol iar cel de pe trăgaci tremură.

Nu e politicos să insiști să spui cuiva să nu facă ceva atunci cînd acea persoană te-a asigurat deja că nu o să facă ceva-ul ăla. E ca și cum îți exprimi deschis neîncrederea. Bineînțeles, din poziția în care te afli este firesc să nu ai încredere în mine absolut deloc. Dar chiar și așa, te asigur că nu am de gînd să vă rănesc. Cu atît mai puțin să vă omor. Gîndește-te la arma asta ca la ceva care mă ajută să te fac să fii ascultător, atîta tot. În concluzie, nu vreau să mai aud rugăminți în privința asta. Sunt o persoană foarte calmă din fire, dar și eu, ca orice alt om, am limitele mele. Și nu vrei să mi le testezi, cred.”

Cît de calm vorbește. Parcă e pe un podium și vorbește în fața unei săli pline cu oameni.

Cristian dădu din cap în sus și-n jos, semn că a înțeles.

Bun băiat. Acum, ia-o frumos spre dormitor. Presupun că acolo este și cealaltă jumătate a ta.”

Cristian se mișcă încet, se întoarse cu spatele la ea și porni spre dormitor.

Stai.”

Gata, spectacolul s-a terminat. S-a amuzat destul și acum o să primesc un glonte în ceafă. Binecuvîntează, Doamne, pe robul tău Cristian.

Ai uitat ceva.”

Se întoarse spre ea. O văzu cum îi arată cu o mișcare a capului sticla cu vin și paharele.

S-ar putea să le găsim o utilizare. În plus, mie îmi place vinul, așa că aș bea un pahar. Tu nu?”

Buzele i se ridicară într-un zîmbet.

Știi ce se spune, nu? Vinul e bun pentru femei atunci cînd îl beau bărbații.”

E nebună!

Nu, nu sunt nebună. Chiar dacă asta citesc în privirea ta. Hai, mișcă-te.”

Asta mai lipsea, să mai și citești gînduri. Atunci chiar puteam să spun că sunt deja mort și am ajuns într-o poveste de Lovecraft.

Se mișcă către ușa de la dormitor și o deschise. Dinăuntru se auzi vocea Simonei.

Cristian, dragul meu, te aștept ca și cînd.

Și timpul nu se mai măsură în minute ci în veșnicii.

21

Pămîntul către Cristian. Aloo! Sunteți pe recepție?”

Cristian o privi. Își plimbă privirea de la fața ei la pistol de cîteva ori. Femeia băgă de seamă.

Ăsta? Așa cum ți-am spus în hol, este doar o cale de a te face să fii ascultător. Scuze, de a vă face să fiți ascultători.”

Privi spre Simona.

Iartă-mă. Tot am tendința de a mă adresa doar lui. Te rog să nu te simți jignită. O să încerc să îmi ajustez vocabularul pentru a vă include pe amîndoi atunci cînd vă vorbesc.”

Se lăsă mai pe spate în fotoliu.

Nu vă deranjează dacă mă fac mai comodă, nu?”

Întrebarea ei fusese pusă pe un ton atît de calm încît, cu toată frica care pusese stăpînire pe ea, Simona nu își putu stăpîni mirarea. Asta vorbește de parcă e în vizită la niște prieteni și nu face altceva decît să fie politicoasă.

Bun, deci nu vă deranjează.”

Duse mîna liberă la gulerul jachetei și îl împinse în jos. Fără să schimbe direcția pistolului sau să îl slăbească, apucă mîneca cu vîrfurile degetelor și trase de ea, îndoind în același timp umărul, pînă o scoase. Mută arma în mîna cealaltă și făcu la fel cu mîneca cealaltă. Apucă iar pistolul cu mîna dreaptă și aruncă pe jos jacheta. Rămase în bluza de pe dedesubt. Se lăsă iar pe spate în fotoliu.

Așa. Și acum să facem prezentările.”

Plimbă privirea de la Cristian la Simona și înapoi.

Sau poate vrei tu să mă prezinți, Cristian.”

Pe fața lui Cristian apăru mirarea. O mirare sinceră ce acoperea frica ce circula prin el.

De unde mama dracului să știu cine ești? Eu nu am cunoștințe psihopate sau criminale.

Vorbi cît de calm putu.

Dar eu nu știu cine ești. Nu te cunosc.”

Femeia se aplecă puțin în față, îl privi direct în ochi și îl atenționă cu țeava pistolului.

Pînă nu facem prezentările nu cred că ne putem tutui. Nu crezi? Nu e politicos. Deloc. Chiar dacă ne cunoaștem, și te asigur că ne cunoaștem, este totuși o persoană în încăpere care nu cunoaște pe toată lumea. Așa că nu ne spunem tu pînă nu au habar toți de numele proprii ale celorlalți.”

Se lăsă iar pe spate.

Dar dacă nu vrei să mă prezinți, așa cum, să fiu sinceră, mi-aș dori, o să mă prezint singură.”

Îndreptă privirea către Simona.

Numele meu este Mihaela. Îmi pare bine să te cunosc, Simona.”

Răspunde-i, Simona, altfel psihopata asta o ia razna. Și nu vrei, fată, să o ia razna.

Eu sunt Simona. Încîntată de cunoștință, Mihaela.”

Mihaela zîmbi.

Așa. E bine să știm fiecare cum ne cheamă. Vorbim altfel. Nu credeți?”

Cei doi nu schițară nici un gest.

Mihaela se aplecă iar în față și mișcă pistolul către ei cîțiva centimetri.

Nu credeți?!”

Cristian și Simona aprobară din cap.

Spre deosebire de animale, avem darul vorbirii. Dacă aș fi vrut să comunicăm prin semne mi-aș fi exprimat dorința asta. Dar cum suntem perfect capabili să vorbim și nu suferim de vreo boală care să ne împiedice să facem asta, hai să facem uz de gură și de limbă pentru a pronunța cuvinte atunci cînd răspundem, da? Pot să vă rog să faceți asta?”

Da”, răspunse Simona.

Da, ce?”

Da, poți să ne rogi să facem asta. Și da, cred că altfel vorbim atunci cînd știm cum ne cheamă pe fiecare. Credem că altfel vorbim atunci cînd știm cum ne cheamă pe fiecare.”

Buzele Mihaelei se ridicară într-un zîmbet.

O faci pe deșteapta cu mine?”

Simona simți cum îi crește pulsul cu cîteva zeci de bătăi pe minut. Tîmpito, faci studii de lexic și semantică cu nebuna? Ai poftă de un glonț între ochi?

Iartă-mă, Mihaela, nu am vrut să sune ca și cum te iau de sus sau să mă dau desteaptă sau altceva. Doar am răspuns politicos la ce ai întrebat. Atîta tot. Cristian, nu ești de aceeași părere?”

Cristian nu mișca. Urmărise schimbul de replici fără să încerce să spună ceva. În tot timpul ăsta îi suna în minte un singur lucru. Asta spune că ne cunoaștem. Să fiu al naibii dacă știu cine e. Sau dacă am întîlnit-o sau cunoscut-o vreodată, unde și în ce împrejurări. De parcă pot să îmi amintesc pe toți cei pe care i-am cunoscut de cînd sunt pe pămîntul ăsta.

Cristian este prea politicos ca să întrerupă discuția dintre două doamne. În plus, dacă ceea ce citesc acum pe fața lui este ceea ce cred eu că este, încearcă din răsputeri să își dea seama cine sunt. Să își amintească. Probabil că va fi nevoie de ceva ajutor din partea mea ca să reușească.”

Își trecu degetele prin păr, se scărpină încet sub bărbie apoi exclamă:

Dar cît de nepoliticoasă pot să fiu! Voi doi sunteți dezbrăcați iar eu sunt îmbrăcată. Asta nu e bine. Hmmm… Ori toți ori nici unul. Să vă îmbrăcați voi sau să mă dezbrac eu?”

Nu luă în seamă privirile celor doi. Cugetă cîteva clipe apoi își răspunse singură:

Nu. Mai bine stăm așa. Nu eu sunt atracția serii. Eu sunt doar cineva din figurație.”

Păru să se gîndească cu atenție la asta.

Am găsit. Eu sunt sufleur.

Simona și Cristian o priveau. Nu știau ce să creadă. Asta pune în scenă piese de teatru cu oameni peste care intră în casă și pe care îi sechestrează. Doamne, nu ne lăsa! Ajută-ne să ieșim din asta cu bine. Te rugăm!

Mihaela bătu cu palma în brațul fotoliului. Se bucura de găsirea cuvîntului pe care îl căutase. Își plimbă privirea pe cei doi.

Cristian deschise gura.

Te rog să mă ierți. Tu spui că ne cunoaștem. Că eu te cunosc. Cu toate astea, și încă o dată te rog să mă ierți, sper să nu te jignesc cumva…”

Nu mă jignești, Cristian. Nu am pretenții să ai memorie fotografică sau eidetică sau cum s-o fi chemînd, deși știu foarte bine că ai o memorie extraordinar de bună. Așa că nu ar trebui să îți fie chiar atît de greu să îți amintești o față, chiar dacă au trecut peste ea niște ani. Nu mi s-au schimbat trăsăturile atît de mult. Hai, întreabă ce vrei să întrebi. Știu ce vrei să întrebi. Știm toți trei ce vrei să întrebi.”

Cristian adresă întrebarea care plutise în aer de prima dată cînd deschisese ușa de la intrare și o văzuse.

Cine ești?”

Mihaela se aplecă în față, mișcă în sus și-n jos țeava pistolului către el și răspunse:

Asta e întrebarea de un milion de dolari.”

22

Cristian avea o memorie foarte bună. Toată lumea știa asta. Din cauza memoriei avansase relativ repede la locul de muncă. Nu îi trebuise mult timp șefului lui direct să bage de seamă cît de repede obținea informațiile pe care i le cerea atunci cînd avea nevoie de ele.

Cum naiba ai întocmit raportul ăsta atît de repede?” îl întrebase într-o zi, după ce îi ceruse o situație financiară care presupunea ceva muncă de cercetare și strîngere de date în prealabil. „Îl aveai pregătit sau cum?”

Cristian dădu din umeri. Ce șefului i se părea ciudat pentru el era floare la ureche. Cînd ții minte îți este ușor să reproduci și să te duci direct acolo unde găsești ce îți trebuie.

După cîteva săptămîni, timp în care îi tot ceruse diverse treburi și primise răspunsurile la fel de prompt, înțelesese că avea pe mînă un om de care se putea folosi așa cum trebuie. Îl avansase și îi mărise și leafa.

Și totuși, cum de ții minte atît de bine?”

Cristian dăduse iar din umeri. Nu avea un răspuns pentru asta. Ai un răspuns atunci cînd ești întrebat de ce respiri? Nu ai. Doar o faci.

Era, în fond, singurul din clasă care, atunci cînd li se ceruse la școală să memoreze tabelul periodic al elementelor la chimie, reușise să o facă. Nici el nu știa cum. Nu putea să explice. Doar reușea să țină minte ceea ce își punea în gînd să țină minte.

Dar, cu toată memoria lui atît de bună, nu reușea în ruptul capului să își aducă aminte cine era femeia care intrase peste ei în casă în urmă cu jumătate de oră și care acum stătea comod în fotoliu și avea un pistol îndreptat asupra lor.

Femeia asta care s-a prezentat cu numele de Mihaela. Cîte Mihaele am cunoscut de-a lungul timpului? Și ce oi fi făcut vreuneia dintre ele ca să o aduc în starea de a face rost de un pistol și de a intra peste mine în casă? Măcar asta ar trebui să mă ajute să îmi aduc aminte. Cînd s-o fi întîmplat ce s-o fi întîmplat? Dacă s-a întîmplat. Nu reușesc în ruptul capului să îmi dau seama cine ești. La naiba!

23

Probabil că trebuie să îți stimulez memoria. Nu e același lucru cu a te lăsa să îți aduci aminte singur, nu e aceeași satisfacție. Satisfacția rezultatului obținut de unul singur, doar prin muncă proprie.”

Vocea Mihaelei îi smulse din visare. Trecuse doar un minut de cînd întrebarea de un milion de dolari fusese pusă dar parcă trecuse o oră.

Simona o privea pe femeia care stătea pe fotoliu în fața ei și o senzație de furie o cuprinse. Îi venea să sară din pat, să se repeadă la ea și să își înfigă mîinile în părul ăla al ei roșcat și bogat. Să o dea cu capul de toți pereții și să o calce în picioare. Nu era o persoană violentă deloc. Individa asta însă răscolise în ea porniri pe care nu și le recunoștea. Ar fi simțit o plăcere sadică să o lovească și să îi zgîrie cu unghiile tenul ăla aranjat și fără pic de riduri. Plănuiseră evadarea asta, ca să scape de lume și de oraș, și nebuna asta se găsise să intre peste ei și să o facă pe îngerul răzbunător din trecut. Pentru cine știe ce s-o fi întîmplat între ea și Cristian acum cine știe cîți ani. De parcă trebuie să punem la suflet tot ce ni se întîmplă și tot ce ne fac alții cît trăim. Tîrfă împuțită! Dacă așa te porți acum e clar că a avut Cristian un motiv bun să îți facă ce ți-o fi făcut. Ce dracu’ ți-o fi făcut? Te-a futut și te-a abandonat? Dacă aș fi pus la suflet pe toți bărbații care mi-au făcut asta pînă acum ar fi trebuit să am o listă bună de nume rezolvate. Aș fi fost criminal în serie.

La ce te gîndești, Simona?”

Vocea Mihaelei îi întrerupse firul gîndurilor. Privi la ea dar nu găsi ce să spună.

Mihaela zîmbi. Pistolul era în continuare îndreptat spre ei dar mîna cu care îl ținea era relaxată. Parcă ținea în mînă o jucărie, nu o armă.

Nu uita că suntem amîndouă femei așa că pot ghici cît de cît ce îți trece prin minte. Te gîndești cît ești de furioasă că sunt aici, că v-am stricat vacanța și ce mi-ai face dacă ai putea. Nu-i așa?”

Simona dădu să zică ceva, să răspundă, dar nu apucă.

Nu e nevoie să minți. Avînd în vedere situația în care ne aflăm înțeleg perfect gîndurile astea. Ți se văd pe față. Nu te îngrijora, nu mă supăr. Și eu aș gîndi același lucru. Care femeie nu ar gîndi același lucru?”

Simona închise gura. Femeia asta era prea abilă. Era cu un pas în față indiferent ce ar fi fost. De ce nu ar fi? Doar pusese la cale întregul plan. Avea mîna cea mai puternică din toate cărțile care erau în joc. Și un atu. Pistolul. Cînd ai un atu ca ăsta ceilalți nu prea au ce face. Doar să joace cum li se spune. Și nici măcar de o nenorocită de carte ascunsă în mînecă nu ai parte, chiar dacă e un joc murdar și toată lumea trișează. În pielea goală nici nu ai mîneci în care să ascunzi cărțile. Sarcasmul gîndului o amuză pe Simona și în același timp o revoltă. Realiză încă o dată, pentru a cine știe cîta oară, că era în pielea goală. Și Cristian la fel. Și nebuna asta îl vede gol. Vede ce e doar al meu. Îi vede pula și salivează. Îi vede părul de pe piept și salivează. Să te fut, nebuna dracului! E al meu! Pula lui e doar a mea!

Despre ce vorbeam?”

Mihaela mutase privirea de la Simona la Cristian.

Ah, da. Spuneam să te ajut să îți aduci aminte cine sunt. Și chiar nu îți aduci aminte? Nici măcar numele meu nu îți spune nimic?”

Cristian o privi în ochi. Încerca să facă abstracție de pistolul din mîna ei. Se gîndea că dacă nu îi omorîse pînă acum poate mai exista o șansă. O șansă cît de mică. Dacă șansa aia exista trebuia să o exploateze la maxim.

Cu riscul de a spune ceva care să te supere, sincer să fiu, la cîte femei cu numele de Mihaela am cunoscut de-a lungul timpului numele tău nu mă ajută.”

Nu băgă de seamă că după ce termină fraza, degetul de pe trăgaci se încordă puțin. Ce spuse însă în continuare o făcu pe Mihaela să se relaxeze la loc.

Știu că nu este deloc frumos să te compar cu alte femei. Nici unei femei nu îi place să fie comparată cu altă femeie, sau cu altele. Dar dacă tot suntem la capitolul sinceritate, sunt sincer. Cred că preferi să fiu sincer decît să mint sau să sun ca și cum aș face mișto de tine.”

Mihaela îl privea cu atenție.

Amice, nu ești chiar necunoscător în ceea ce privește femeile. Așa este, nu ne place să fim comparate cu altele. Deloc. Și ai intuit corect, nu am poftă de abureli. Sinceritatea, oricît de dureroasă ar fi, este aproape întotdeauna de preferat în locul minciunii sau ascunzișului.”

Duse mîna la gură și se bătu încet cu degetele peste buze.

Bine. Presupun că am așteptat destul.”

Își trecu degetele prin păr.

Cristian, tu îți mai aduci aminte ceva din liceu?”

Expresia de mirare care se instală pe fața lui Cristian era autentică. Întîi crezu că nu a auzit bine întrebarea.

Ce?!”

Mihaela scose degetele din păr, lăsă mîna pe brațul fotoliului și repetă întrebarea, apăsînd pe fiecare cuvînt:

Tu îți mai aduci aminte ceva din liceu?”

Sprîncenele lui Cristian se strînseră. Se întoarse către Simona și o privi. Pe fața ei nu se citea nimic. Era la fel de nedumerită și mirată ca și el. Mihaela privea la amîndoi. Buzele ei schițară un gest de amuzament. Cristian întoarse capul spre ea.

Ce să îmi aduc aminte din liceu?”

Mihaela nu răspunse imediat. Lăsă întrebarea pe care o pusese să pătrundă în toate colțurile minții lui. În toate colțurile minților lor. Avea nevoie ca amîndoi să vadă ceea ce vedea ea. Să înțeleagă amîndoi ce voia ea să le transmită. Privi la pistolul pe care îl ținea îndreptat spre ei. Poate că acum era momentul să îl înlăture, să îl înlocuiască cu… Se gîndi puțin la asta. Nu, nu încă. Încă nu sunt pregătiți. Mai încolo. Lucrurile nu trebuiesc grăbite atunci cînd urmezi un plan. De aia este plan, ca să te ții de el, pas cu pas, moment cu moment.

Să îți aduci aminte de perioada din liceu. Cum a fost, ce profesori ai avut, de colegii tăi. De ce prietenii ai legat în liceu. Să îți aduci aminte de întîmplări care ți-au rămas întipărite în memorie, de oameni pe care, odată intrați acolo, nu îi mai poți uita. De fetele cu care ai fost. De fetele cu care nu ai fost, deși ele poate că au vrut să fie cu tine. De fetele pe care le-ai acceptat. De fetele pe care le-ai respins. De fetele pe care nu le-ai băgat în seamă, pe care le-ai ignorat, deși ele au făcut tot posibilul să îți atragă atenția.”

Sprîncenele lui Cristian rămăseseră încruntate tot timpul cît ea îi detaliase întrebări despre o perioadă de demult. Cîțiva ani la care nu se mai gîndise de atîta vreme. Păreau atît de departe în urmă, atît de îndepărtați în timp, încît avea senzația că erau ca fumul unei țigări care supraviețuiește doar cîteva secunde după ce se ridică apoi dispare.

Simona privea și ea la Mihaela, la fel de uimită ca și Cristian. Băgă de seamă că pe măsură ce Mihaela enumera ceea ce Cristian și-ar fi putut aminti din anii de liceu, lăsase în jos mîinile cu care se ținea strîns pe după genunchi. Genunchii i se înmuiaseră și lungise picioarele. Stătea doar sprijinită de tăblia patului. Era complet expusă. Privirea Mihaelei se mută spre ea, în timp ce vorbea, și îi privi sînii apoi interiorul coapselor. Avea sîni frumoși. Picioare frumoase. Și sex frumos. Se foi în fotoliu. Nu îi plăcea ce vedea dar trebuia să accepte că Simona era frumoasă. E frumoasă și bună, la naiba! Ar fi fost mult mai ușor dacă nu ar fi fost dar este. E bună! Al dracului de bună!

Reveni cu privirea la Cristian.

Cît îți aduci aminte?”

Cristian cercetă în magazia gîndurilor. Nu găsi mare lucru. Oricît de bună era memoria lui, nu își aducea aminte prea multe despre liceu. Nu îți aduci aminte prea multe atunci cînd nu îți stă mintea să îți aduci aminte.

Nu mult.”

Nici nu mă așteptam.”

Cristian nu se putu abține.

Și atunci de ce mă întrebi?”

Regretă imediat întrebarea.

Mihaela strînse ochii, îl fixă cu privirea și deschise gura.

Amice, este cazul să îți reîmprospătez memoria și să îți spun că ne aflăm pe teritoriul unei discuții guvernate de bune maniere?”

Cristian își mușcă buzele. Se hotărî să forțeze nota.

Nu crezi că faptul că noi doi suntem în pielea goală iar tu ești îmbrăcată, așezată comod pe un fotoliu și cu un pistol îndreptat asupra noastră nu prea ține de codul bunelor maniere?”

Mihaela păru să cugete asupra întrebării. Simona îl blestemă în gînd pe Cristian. Tîmpitule! Ultimul lucru pe care îl vrem acum este să nu o atingem pe asta nici măcar cu un cuvînt nelalocul lui și tu îi arunci în față o întreagă frază! Privea spre el și nu îi venea să creadă. Avusese impresia că este mai deștept de atît dar în clipele alea îi venea să îl strîngă de gît. Dacă nu ar fi fost pistolul ăla în schemă s-ar fi repezit la el și l-ar fi luat la palme.

Crezi că ar trebui să mă dezbrac și eu, Cristian? Să discutăm pe picior de egalitate?”

Simona întoarse privirea spre ea. Hai, să mori tu! N-oi fi vrînd să-ți tragă și-un futai? Ca să aduceți totul la un numitor comun? Că în rest, văd că ai de toate. Doar o pulă-ți mai lipsește. Dacă stau bine să mă gîndesc cred că asta îți lipsește, de fapt. Dacă aveai sculă la cur nu mai aveai tu timp de sechestrat oameni prin case și istorisit amintiri din liceu.

Indiferent de răspunsul tău, să știi că mai puțin de atîtea haine pe mine nu o să vezi. Iar voi sunteți exact așa cum vreau să fiți. Bine, mă așteptam să căutați să vă apropiați unul de celălalt, în ciuda indicațiilor mele de a sta nemișcați acolo unde sunteți. Facem abstracție de faptul că doi oameni care sunt legați unul de celălalt și prin altceva decît prin activitate sexuală ar face asta inconștient. Nu discutăm psihologie acum.”

Făcu o pauză apoi continuă:

Cît despre pistol, va veni și vremea lui. Dar pot să îți spun de pe acum că poate vei fi preferat să îl țin în mînă pînă la capăt atunci cînd nu o să o mai fac.”

Cuvintele aveau în ele ceva atît de amenințător încît pe Cristian îl năpădi ceva mai mult decît frica. Îl năpădi panica. Simți cum îl ia cu amețeală. Simona privea la ea, incapabilă să înțeleagă. Cum adică, să prefere să stea sub amenințarea unui pistol cînd exista alternativa să nu o mai facă? Cine ar fi nebun să îi placă să fie amenințat cu pistolul?

Dar uite cum eu îți spun că nu o să mă dezbrac iar tu poate îți dorești altceva. De ce nu ținem cont și de dorințele celuilalt atunci cînd luăm decizii? De ce oare?”

Tonul vocii ei suna exact așa cum voia să sune. Îl tachina. Se juca, pur și simplu.

Vrei să mă vezi goală, Cristian? Vrea bărbatul din tine să vadă femeia asta goală? Să o vadă cum scoate încet fiecare articol de îmbrăcăminte pînă rămîne fără nimic pe ea. Să o privești, să o cercetezi, să îi trasezi și să îi lingi cu privirea fiecare curbă, fiecare adîncitură, fiecare cută? Să îi admiri sînii, burta și ce se ghicește între picioare? Să te apropii de ea și să o atingi? Să îți plimbi palmele, degetele, gura și limba pe pielea ei, din cap pînă-n picioare? Să o săruți și să o faci a ta?”

Taci!”

Atît Mihaela cît și Cristian o priviră pe Simona. Țipătul îi ieșise din gură fără să poată să îl oprească. Bătu cu pumnii în saltea. Fața îi era furioasă.

Taci, taci, taci!”

Respirația agitată îi ridica sînii în sus și-n jos. Avea ochii injectați și privirea îi scăpăra în direcția femeii ăleia care, cu o nesimțire ieșită din comun, fără pic de bun simț, deși în mod absurd invocase bune maniere, deși intrase peste ei în casă și aproape că le pusese pistolul la tîmplă, îi seducea pur și simplu bărbatul și îi propunea în mod direct o partidă de sex.

Taci!” țipă ea iar.

Cristian se sperie. Nu că el era mai calm dar o asemenea izbucnire chiar putea să o facă pe cea din fața lor să izbucnească la rîndul ei, și niciodată o armă nu a făcut echipă bună cu nervii celui care o ține. De la calmul degetului care se află pe trăgaci pînă la îndoirea lui și împușcătura care urmează nu este decît o fracțiune de secundă. O fracțiune de secundă care depinde doar de ce gîndește purtătorul armei în acea fracțiune de secundă. Ce hotărîre rațională poți să iei într-o fracțiune de secundă? Cînd raționalul este pus la încercare de impulsuri și instinct.

Simona!”

Strigătul lui nu ajunse la ea. Avea în continuare privirea pe Mihaela. Respira cu dificultate. În ochii injectați se putea citi furia. Mihaela îndoi colțurile buzelor într-un zîmbet.

Simona!”

De data asta îl auzi. Se forță să întoarcă capul spre el. Cînd în cele din urmă o făcu, Cristian văzu furia din ochii ei. Înțelese că trebuie să facă cumva să o calmeze cît de cît, să o aducă înapoi pe linia de plutire, altfel individa din fața lor nu se știa cît avea să o tolereze, oricît de în schema planului ar fi fost. Nimic nu merge niciodată conform planului. Nimic.

Iubito, calmează-te. Nu îi face jocul. Asta vrea, să te scoată din minți. Ascultă-mă.”

Simona privea la el ca la cineva pe care nu îl cunoștea. Cine era bărbatul ăsta care îi spunea să stea calmă în timp ce altă femeie se dădea la bărbatul ei? Cît tupeu putea avea să îi spună să nu zică nimic, să nu facă nimic, în timp ce individa asta îi propunea fără pic de rușine să i-o tragă?

Simona, sunt eu, Cristian!”

Lăsînd baltă indicațiile (nu are decît să mă împuște, dă-o dracului), ridică mîna și o flutură. Pocni din degete pentru a o scoate din transă, pentru a o face atentă.

Prin ceața plină de furie care i se pusese pe ochi îl auzi. Ca o voce ce vine de foarte departe. Simona, sunt eu, Cristian. Clipi de cîteva ori și privirea i se limpezi. Îl văzu pe Cristian. Flutura din mînă și pocnea din degete. Răsuflă adînc și închise ochii. Îi ținu închiși cîteva clipe apoi îi deschise. Privirea i se limpezise de tot. Respira agitat în continuare. Sînii i se ridicau în sus și-n jos. Descleștă palmele de pe așternut și se lăsă pe spate. Se sprijini cu spinarea de tăblia patului.

Așa, iubito. Liniștește-te.”

Cristian întoarse capul spre Mihaela. Aceasta se lăsase pe spate în fotoliu. Savura spectacolul. Buzele erau îndoite într-un zîmbet larg.

Cristian lăsă la o parte orice prudență. Deschise gura să țipe la ea. Nu apucă.

Taci din gură! Îmi închipui ce vrei să spui așa că scutește-mă. Știu ce ar urma să îți iasă din gură. Și chiar nu cred că există vreun apelativ pe care să nu îl cunosc atunci cînd vine vorba de înjurături și blesteme. Așa că ia o pauză.”

Îl fixă cu privirea. Îndreptă pistolul spre el. Un gest de a-l atenționa. Știi ce vreau să zic, nu?

Cristian închise gura. Gestul ei, oricît de calm ar fi fost, nu prevestea nimic bun.

Cît despre tine, doamnă, nu sunt supărată pe tine. Ai reacționat așa cum trebuie să reacționeze orice femeie atunci cînd o altă femeie se dă la bărbatul ei. Ai reacționat foarte așa cum trebuie.”

Se opri. Părea să frămînte un gînd în minte.

Iartă-mă. Ți-am spus doamnă. Poate e domnișoară. Îmi cer scuze dacă nu am nimerit din prima așa cum trebuie. Chiar așa, e doamnă sau domnișoară? Sunteți căsătoriți?”

Din moment ce știi atît de multe despre noi presupun că știi și asta, așa că de ce mai întrebi?”

Vocea Simonei suna calm. Periculos de calm. Trecuse de la starea de furie la stare de calm surprinzător de repede.

Să zicem că știu. Oricum, nu contează, așa că să nu ne mai batem capul cu asta. Un detaliu fără importanță. Ca multe altele de fapt.”

Își schimbă poziția în fotoliu, picior peste picior.

Voi nu aveți scrumiere aici? Aș fuma o țigară. Vă deranjează?”

Întrebarea suna atît de natural și de nelalocul ei, în mijlocul a tot ce se întîmplase pînă atunci, încît cei doi crezură că nu au auzit bine.

Ce?” întrebă Cristian.

Aș fuma o țigară și am întrebat dacă aveți scrumiere. Sau, mă rog, ceva în care să pot scutura scrumul.”

Întrebi așa ceva atunci cînd ești în vizită undeva și vrei să știi dacă se poate fuma în încăperea unde te afli. Dar mai era ceva normal în toată treaba asta?

Folosește unul dintre paharele care sunt pe masă.”

Mihaela întoarse capul și văzu paharele. Dădu din umeri, întinse mîna și luă unul. Îl așeză pe brațul fotoliului apoi băgă mîna în poșetă. Scoase un pachet cu țigări, îl desfăcu și îl duse la gură. Apucă cu buzele o țigară și o trase afară din pachet. Apoi băgă iar mîna în poșetă și scoase o brichetă. Aprinse țigara, băgă pachetul și bricheta înapoi în poșetă și trase un fum adînc. Îi privi pe cei doi, prin fumul pe care îl suflă.

Strînse puțin din ochi, ca și cum răsucea o idee pe toate fețele. Cristian și Simona nu spuseră nimic. O priveau cum fumează și scutură scrumul în pahar.

Simona i-ar fi băgat țigara aia pe gît.

Tîrfă împuțită! Noi nu fumăm în dormitor și te-ai găsit tu să fumezi. De parcă nefumată nu puteai să stai.

24

Chiar sunt momente cînd merge o țigară. Deși medicul meu îmi tot spune să le las nu pot. Îmi plac prea mult.”

Trase un ultim fum și turti chiștocul de pahar, pe interior.Apoi îi dădu drumul în el. Chiștocul mai fumegă puțin apoi se stinse.

Ar trebui puțină apă, să nu rămînă urme pe pahar. E păcat de el. Aveți apă la îndemînă?”

Căută cu privirea în jur dar nu văzu nici o sticlă. Privi la cada de baie din mijlocul încăperii. Era încă plină cu apă, apa rămasă după ce se spălase Simona. Privi la cei doi. Se răzgîndi. Privi iar în jur.

Eh, nu avem apă, o să folosesc puțin vin.”

Apucă sticla, o duse la gură și apucă dopul cu dinții. Îl ținu și răsuci sticla pînă ce capacul se deșurubă de tot. Turnă puțin vin în pahar apoi așeză sticla înapoi pe masă.

Așa. Acum e mai bine. E păcat de pahar. După cum îl văd presupun că e foarte vechi. Rămas de la părinții tatălui tău, nu-i așa, Cristian?”

Privi spre el.

Cristian și Simona o priveau fără să scoată un cuvînt. Nu mai erau furioși, erau pur și simplu uimiți. Femeia asta depășea orice imaginație. Nici măcar nu știau de ce intrase peste ei în casă. Stătea pe fotoliu, ținea un pistol îndreptat spre ei și părea că se distrează de minune. Încă o dată, Cristian se întrebă ce fel de psihopată o fi. Și de unde ar fi trebuit să și-o amintească. De asta era sigur, clar se cunoșteau de undeva. Sau, cel puțin, ea îl cunoștea pe el. Dar cum? Și de unde? Și ce o făcuse să îl urmărească, să se intereseze de el, să afle că veneau aici și să se hotărască să intre peste ei în casă? Să îi sechestreze și să pună în scenă toată grozăvia asta? Doamne, fă în așa fel încît să dea mai repede cărțile pe față. Simt că înnebunesc.

Da, sunt rămase de bunicii mei din partea tatălui meu. Sunt vechi. Habar n-am de cînd. Nu am fost niciodată atent cînd îmi spunea tata de unde, ce și cum. Am considerat mereu că nu are importanță.”

Unele lucruri au importanță. Și dacă nu le dai atenția cuvenită atunci cînd trebuie au obiceiul să se întoarcă la tine după ani de zile și să te bîntuie.”

Cum ai făcut-o tu acum?”

Mihaela se aplecă spre el.

Da. Cum am făcut-o eu acum.”

Următoarea întrebare a lui Cristian, aceeași întrebare care era și în mintea Simonei în același timp, fu tăioasă:

Cine ești?”

Nu se așteptase ca întrebarea lui să primească un răspuns direct. Iar răspunsul veni.

M-am îndrăgostit de tine în clasa a unșpea, Cristian. Și nu am trecut peste asta nici acum.”

Ce?!”

Și Cristian și Simona vorbiseră în același timp. Suprapunerea pronunției fusese perfectă. O nouă voce care întrebase. Amîndoi o priveau ca și cum picase din cer, de pe o navă extraterestră sau ceva. Se așteptaseră la orice numai la asta nu. Ideea era atît de ridicolă încît părea ireală. Întîi au crezut că nu au auzit bine. Expresia fixă de pe fața Mihaelei însă le transmise că ceea ce spunea era adevărat. O fi un om nebun dar în situații ca cea în care tocmai se aflau nu se prea părea că avea în plan să arunce cu minciuni. Sau cel puțin așa li se părea lor. Îndrăgostită în clasa a unșpea. Ideea ridicolă își făcu loc în mintea lor și căpătă proporții.

Te-ai îndrăgostit de mine în clasa a unșpea”, spuse încet Cristian, pentru a obține de la ea o confirmare, confirmare care să îi spună că înțelesese bine ceea ce tocmai auzise.

Da, m-am îndrăgostit de tine în clasa a unsprezecea. Ce pare atît de ciudat în asta? Nu se îndrăgostesc fetele de băieți sau cum? Asta fac fetele și băieții, nu? Se îndrăgostesc unii de alții. Și se iubesc. Nu?”

Cristian o privea cu sprîncenele ridicate. Nu știa ce să creadă. Sau ce să facă. Sau cum să reacționeze. Simona o privea și ea la fel de mirată. Încă nu era convinsă dacă era în continuare un joc sau ceea ce auzea era adevărul. Cercetă cu atenție fața Mihaelei. Fiecare cută, fiecare mișcare a ochilor, fiecare tresărire a buzelor. Asta e îndrăgostită de Cristian. La naiba, asta pot să recunosc dintr-o mie. După cum se uită la el, după cum i se aude vocea cînd o spune, după cum i se mișcă buzele. La naiba, sunt femeie, știu! Știu cînd o femeie e îndrăgostită.

Presupun că da”, răspunse Cristian. „Asta fac băieții și fetele. Se îndrăgostesc și se iubesc. Dar mai știu că îți aduci aminte toată viața de cei de care te-ai îndrăgostit. Chiar dacă te-ai certat cu ei după un timp și v-ați despărțit.”

Cine a spus că tu ai fost îndrăgostit de mine, Cristian? Am spus doar că eu m-am îndrăgostit de tine.”

Asta e obsedată! Am dat de dracu’. A făcut o obsesie pentru mine și acum a găsit cu cale să încheie socotelile. Parcă sunt un personaj de serial cu crime, futu-i!

Tăcu cîteva clipe, apoi o întrebă:

Bun. Accept că ai fost îndrăgostită de mine. Nu mi te amintesc, nu știu cine ești, și mai sunt și alte întrebări la mijloc. Dar crezi că o persoană care o iubește pe alta se comportă cum te comporți tu? Intră peste oameni în case, îi sechestrează, îi amenință cu pistolul?”

Ce știi tu despre ce fac oamenii care iubesc?! Ce știi tu despre dragoste?!”

Țipătul răsună în dormitor, apoi se stinse. Părul Mihaelei strălucea. Din roșcat părea că se făcuse roșu ca focul. Încleștase degetele pe brațul fotoliului, se aplecase în față și gura îi era o linie dreaptă de mînie. Mîna cu care ținea pistolul tremura. Pe cei doi îi săgetară frica și panica în același timp. Nu se așteptaseră la izbucnirea asta violentă. Nu schițară nici un gest. O priveau fără să miște, fără să scoată un cuvînt. Arăta ca și cum era pe marginea unei prăpăstii. O adiere doar și ar fi căzut. Și împreună cu ea și ei.

Ce știi tu despre dragoste?” țipă ea din nou.

Prin mintea lui Cristian se strecură un gînd. Poate aude cineva țipătul și se alertează. După aceea își aduse aminte că în casele alăturate nu locuia nimeni. Erau părăsite. Așa ghinion să ai. După aceea gîndul îi spuse că era mai bine să nu mai țipe. Dacă tot țipa așa însemna că îi creștea și furia și asta nu era bine. Nu era bine deloc. Cu cît era mai furioasă cu atît creștea riscul să se piardă cu totul și să facă uz de pistolul ăla nenorocit. Și noi chiar vrem să trăim, la naiba! Aceleași gînduri treceau și prin mintea Simonei. O privea pe Mihaela și vedea în ea femeia care suferă din dragoste. Din iubire. De asta era sigură. Nebuna asta îl iubea pe Cristian. Obsesie, iubire, nu conta. Ce conta era că Cristian era în ea pînă în adîncul sufletului și se pare că se lipise acolo de-a binelea. La dracu’! Cum ieșim din tărășenia asta, Simono, fată dragă? Cum te descurci cu o descreierată îndrăgostită? Nu e destulă iubirea, mai trebuie să mai fie și iubire neîmplinită? Asta îți ia mințile. Cu toată furia și repulsia pe care o simțea pentru femeia din fața ei, Simona o compătimea totuși. Prin tot ceea ce simțea în momentele acelea, o înțelegea. Știa ce înseamnă iubirea, știa ce înseamnă și iubirea neîmplinită. Iar o femeie este în stare să facă ce face ea acum din cauza iubirii. La naiba! Ce ne facem?

25

Mihaela respira greu. Tremurul mîinii i se mai potolise. Plimba privirea pe cei doi, de la unul la celălalt. Îi sfredelea. Duse palma la piept, între sîni, și îl apăsă, încercînd să își potolească bătăile inimii. Nu intenționase să își iasă din fire în halul ăsta dar întrebarea lui Cristian îi săgetase mintea și inima. Ce știe el despre dragoste?! Îl privi. Cristian îi susținu privirea cîteva clipe apoi lăsă capul în jos. Mihaela mută privirea și o privi și pe Siomna drept în ochi. Căuta ceva, orice, în ochii ei. Chiar și o fărîmă de înțelegere și tot ar fi fost ceva. Dar nu văzu nimic. Nici înțelegere, nici milă, nici furie.

Bătăile inimii i se mai potoliseră. Se lăsă pe spate în fotoliu.

Vezi ce ai făcut? Cum m-ai făcut să mă port? Complet lipsită de maniere. Și asta nu e bine. Nu e frumos deloc. Deși nu e vina mea, îmi cer scuze.”

Cristian ridică privirea și deschise gura.

Nu, eu trebuie să îmi cer scuze. Ar fi trebuit să știu mai bine. Să nu vorbesc așa cum am vorbit. Te rog să mă ierți.”

Mihaela făcu ochii mici. Îl cercetă cu atenție ca să vadă dacă ceea ce spune este sincer sau o minte. Satisfăcută de cercetare, îi răspunse:

Da, Cristian, ar trebui să cîntărești mai bine ceea ce spui atunci cînd spui ceva.”

Făcu o pauză, trase aer în piept și continuă:

Nici atunci, în clasa a unșpea, nu ai cîntărit bine ce ai spus. Îți amintești ce ai spus?”

Oricît încerc să îmi amintesc nu reușesc”, răspunse Cristian. „Iartă-mă, te rog să mă ierți, dar nu îmi amintesc deloc.”

Mihaela oftă.

Nu vrei să ne spui tu ce s-a întîmplat, Mihaela? Și poate că spunîndu-ne, Cristian o să își aducă aminte”, vorbi Simona, cu glas blînd.

Mihaela întoarse privirea spre ea. Simonei i se păru că vede ceva ce lucește în ochii ei. Știa că ceea ce tocmai îi ceruse era absurd. Doi oameni în pielea goală, în fața unei a treia care îi amenința cu un pistol, să îi ceară aceleia să se confeseze. Nu era doar absurd, era ceea ce vezi în filme scrise de scenariști cu mintea întunecată, din ăia care scriu scenariile în zile mai negre decît decît cel mai negru negru. Dar ce mai era normal în toată treaba asta? Nimic. În momentul în care te afli în mijlocul absurdului ultimul lucru pe care trebuie să încerci să îl faci este să te comporți normal. Normalul dispăruse în urmă cu două ore, cînd intrase Mihaela peste ei în casă. În locul lui rămăseseră ei doi, în pielea goală, și individa din fața lor, care ținea de volan pe drumul aducerilor aminte. Aduceri aminte despre iubiri din liceu și cum se transformă ele în obsesii.

La naiba, fată, dacă există vreo urmă de om în femeia asta, dacă există vreo urmă de bine, de bun, este singura noastră scăpare. Fă în așa fel încît să faci scînteia aia din privirea ei să ia foc și să ardă. Trebuie să existe o cale. Altfel suntem amîndoi terminați.

Mihaela băgă mîna în geantă, scoase pachetul cu țigări, aprinse una și trase cîteva fumuri. Părea că se gîndește la propunere. În cele din urmă vorbi:

Vreți deci să vă povestesc? Bine, o să vă povestesc.”

26

Ce știi tu despre iubire? Ce știți voi despre iubire? Iartă-mă, Simona, nu ar trebui să spun asta despre amîndoi. Tu ești femeie. Știi ca și mine ce este iubirea. Și cred că nu greșesc dacă spun că ai și suferit din iubire. Cristian, nu încerca să spui nimic. Taci și ascultă. Ați vrut să ascultați. Ascultați. Nu mă întrerupe. Se prea poate să te revolți cînd spun că nu știi nimic despre iubire, se prea poate să știi cît de cît ce este iubirea. Dar acum nu îmi pasă. Voi, bărbații, nu sunteți femei. Așa că nu puteți ști ce se petrece în sufletul unei femei. Nici măcar dacă o femeie vă spune, voi tot nu puteți înțelege. Poate că nu vreți să înțelegeți, poate că nu puteți, cine știe? Iubirea unei femei nu se compară cu a unui bărbat. Da, se poate întîlni cu iubirea unui bărbat, se pot împreuna, pot trăi una lîngă cealaltă, dar nu sunt niciodată la fel. Nu au cum să fie la fel. Niciodată. Așa că ce știi tu despre iubire? Și adaug, ce știți voi despre iubire? Chiar dacă tu, Simona, știi ce este iubirea, cum poți ști cum este iubirea mea? Nu poți. Suntem femei, iubim pînă ne pierdem mințile, dar nu există două femei care iubesc la fel. Fiecare dintre noi iubim diferit. Vă trece probabil prin minte că eu mi-am pierdut mințile. Cum altfel aș putea să intru peste voi în casă și să vă ameninț cu un pistol? Ce are asta de-a face cu iubirea? Are. Atunci cînd iubești te folosești de ce ai la îndemînă. Iar cînd ce ai la îndemînă nu este suficient faci rost de ceea ce îți trebuie. Eu am făcut rost de un pistol. Cum altfel aș fi reușit să vă fac să ascultați? V-aș fi abordat, poate, dar mai mult ca sigur că m-ați fi expediat de urgență. Probabil că îmi luam și o păruială bună de la tine, Simona. Cristian știu că nu ar atinge o femeie nici măcar cu vîrful unui deget. Ăsta e unul din motivele pentru care m-am îndrăgostit de el. Cînd te-am auzit spunînd asta, Cristian, eram într-o pauză și mă aflam în preajma ta, în curtea liceului, stăteai de vorbă cu cîțiva colegi, am simțit cum îmi bate inima mai tare. Clar că eram o copilă, nu aveam pic de experiență. De unde era să știu că un bărbat nu e mostră pentru toți bărbații. Și că așa cum un bărbat nu atinge o femeie nici măcar cu vîrful degetului, sunt alte mii care o fac. În plus, și tu erai doar un adolescent. Știam eu dacă ceea ce ai spus atunci va rezista în timp? Știam eu dacă după cîțiva ani nu îți vei fi schimbat concepțiile? Nu conta. O adolescentă care aude asta din gura unui băiat de vîrsta ei simte ceva. Orice. Chiar și doar o simplă bătaie mai puternică de inimă. M-am uitat lung la tine. Era prima dată cînd te vedeam. Să fiu sinceră? Să fiu, că nu am de ce să mă ascund, oricum nu mai contează acum. Nu m-a dat pe spate frumusețea ta. Să nu crezi că vreau să te jignesc cumva, e doar o constatare. Să zicem, ca între doi vechi prieteni. Între doi vechi prieteni sunt permise treburi de genul ăsta, nu? Bun. Nu ești foarte frumos. Arăți bine dar nu asta m-a dat pe spate. Mai sunt însă și altele care pot da pe spate o copilă. Că doar asta eram, o copilă. Ceea ce ai spus, însă, a intrat unde trebuie. Și uneori o bătaie mai puternică de inimă este suficientă. Și în asta noi femeile suntem diferite de bărbați. Sincer, habar nu am cum vă îndrăgostiți voi, bărbații, și nici nu am pretenția că aș ști. Nouă însă, femeilor, ne mai fuge mintea și din cauza unui singur cuvînt cîteodată. Din cauza unui cuvînt, a unei propoziții, a unui gest. Chiar nu suntem fixate doar pe aspectul fizic. Nici asta nu este o jignire. Toți ne îndrăgostim de o imagine. Voi de una fizică, noi de una pe care ne-o construim în minte, bazîndu-ne pe stimuli. Pe vorbe, pe idei. Poți să crezi sau nu, dar sunt destule femei pentru care factorul fizic nu este în vîrful piramidei priorităților. De aia putem fi duse cu preșul. Adică punem botul la vrăjeală. Da, da, chiar punem botul la vrăjeală. Oricît de puternică și de imună se crede o femeie, dacă îi aplică cine trebuie vrăjeala cuvenită, ea cade în plasă. Plasa în care am căzut eu atunci, cînd te-am auzit spunînd ce ai spus, a fost una mică dar pentru început a făcut treabă bună. Mi-a trebuit mult timp ca să îmi dau seama, pentru mine, cînd s-a pornit motorașul, dar pînă la urmă am descoperit. Ăla a fost. Am rămas cu privirea la tine, nu m-am dezlipit pînă s-a terminat pauza. Îmi aduc aminte că nu mi-a mai stat mintea la ora următoare. Cred că am luat și o notă mică, nu că mi-ar fi păsat. Aveam ceva nou la care să mă gîndesc. La băiatul care nu ar atinge o femeie nici măcar cu vîrful degetului. Asta era ceva de gustat, de rumegat. Și am îndrăznit să îmi spun în minte că și de căutat. Știți voi ce înseamnă să ajungi în clasa a unșpea de liceu și să fii singură? Urîtă nu sunt, ceva în cap aveam încă de pe atunci, și cu toate astea nu se lega nici un băiat de mine. De plăcut îmi plăcuseră în anii de liceu cîțiva. La vreo doi dintre ei mă dădusem chiar eu. Știți cum e ca toată lumea pe care o cunoști, ca toți cei care fac parte din grupul tău de prieteni să fie cu cineva iar tu, peste tot pe unde mergeți, să fii un fel de a cincea roată de la căruță? Să te duci la petreceri și în timp ce toți ceilalți se sărută, dansează în doi, se mîngîie, se pipăie și mai dispar și prin dormitoare, tu să dansezi și să stai de vorbă cu sticla de bere? Nu știu dacă știți dar e foarte aiurea. Aiurea de tot. De multe ori nici nu mă duceam. Mă gîndeam că nu are rost. Stăteam de multe ori acasă cu cea mai bună prietenă a mea, singurătatea. Și de vreo două ori a adus-o și pe soră-sa, depresia. Noroc că adolescenților le trec repede depresiile. Găsesc repede ceva pe care să le schimbe. Eu învățam. Citeam. Ascultam muzică. Ieșeam la plimbare. Singură. Al dracului de pustie și tristă e faleza atunci cînd mai toți sunt de mînă cu cineva iar tu tîrîi lesa cu tot cu cîine după tine. Cine zice că un animal ține loc de un suflet de om lîngă tine și îl înlocuiește cu succes, ăla e un mare tîmpit. Nu ține loc de nimic, doar îți distrage atenția, atîta tot. Și în cel mai ascuns ungher al sufletului și tot există o dorință, o dorință care te face să dai o canisă întreagă pentru o zi măcar în care să ai lîngă tine pe cineva alături de care să poți să fii om lîngă om. Să ai cu cine vorbi, cine să te mîngîie, cine să îți îndruge verzi și uscate, lîngă cine să te dezbraci în pielea goală și cu care să faci dragoste. Sau chiar și doar sex. Cuvintele tale de atunci au deschis ungherul ăla din sufletul meu și m-au făcut să doresc. Probabil că vă spuneți în minte acum că ce știam eu atunci, la doar șaptesprezece ani, despre oameni, despre ce înseamnă să fii cu cineva. Așa e, poate că nu știam nimic. Dar chiar și așa, nu suntem făcuți să fim singuri, iar cuvintele tale m-au făcut să vreau să te cercetez mai bine și, de ce nu, să încerc să îți atrag atenția. Să fiu cu tine. Dacă aș fi știut atunci că aveam să o încasez iar aș fi stat în banca mea. Dar așa e omul, cînd vine vorba de treburi din astea nu se învață minte niciodată. Doar cine știe cum, să treci prin destule încît să ți se împietrească inima de tot și să ai mintea destul de tare încît să alegi conștient să nu o mai faci. Altfel dai cu capul mereu pînă fie ai noroc și ai noroc, fie ajungi la bătrînețe cu o grămadă de cucuie și mori odată cu speranța. Tînără, neștiutoare, speranța mea era la cote înalte. Te-am studiat o vreme. Nu mă aruncam cu capul înainte, ca oarba. Atîta minte aveam încît să știu că nu tot ce zboară se mănîncă. M-am interesat despre tine pe la colegi, am făcut cumva și am ieșit de cîteva ori în oraș atunci cînd aflam că la ieșirile alea o să fii și tu și prieteni comuni. Azi așa, mîine așa, am intrat în vorbă cu tine de cîteva ori. Ba la o petrecere pe care a dat-o de ziua lui un coleg din altă clasă, la care am fost invitați amîndoi, am și dansat un dans cu tine. Eu eram în al nouălea cer, deși mai tîrziu, după ce am înțeles că între noi nu o să fie nimic, mi-am dat seama că pentru tine a fost un dans cu mine doar pentru că nu aveai cu cine altcineva să dansezi. Cred că dacă înțelegeam asta atunci, plecam acasă în toiul nopții și boceam o săptămînă în șir. Atunci însă eram beată de fericire. Îți dai seama? Băiatul de care îmi place dansează cu mine. Are mîinile pe mine, mă ține de mijloc și mă strînge lîngă el. Ce altceva mai contează? Îți spun eu, nimic. Nu spun prostii cînd îți spun că dacă mă abureai și mă băgai într-un dormitor în noaptea aia, nu îți spuneam nu. Dar uneori, poate de prea multe ori, băieții și bărbații, chiar dacă se spune că au în cap doar sex, gîndesc exact atunci cu capul cu care nu trebuie. Nu știu unde îți era ție capul în noaptea aia dar la mine sigur nu îți era. Mi-am dat seama de asta mai tîrziu. Dar cred că nici dacă realizam atunci asta nu mi-ar fi păsat, atît de bucuroasă eram. M-ai descumpănit puțin la școală, luni, cînd te-am întîlnit pe coridor. Te-am salutat. Te-ai uitat la mine, mi-ai răspuns la salut și ți-ai văzut de drum. Bine, mi-am zis, are treabă, se grăbește să ajungă în clasă sau cine știe unde. Am așteptat. Ce imagini și scene îmi construiam în minte! Cît de proaste suntem atunci cînd sperăm ceva. Cum îmi imaginam că o să îți spun că te plac și vreau să fiu cu tine, iar tu o să îmi mărturisești că și ție îți place de mine dar ai așteptat atîta timp doar ca să îți faci curaj să mi-o spui. Și altele de soiul ăsta. Vise. Ce frumos e atunci cînd visezi și ești convins că realitatea doar așteaptă să ia visul în primire și să-l facă real. Am rămas cu visele. Am mai așteptat cîteva zile. Apoi mi-am zis că doar ăia care stau și nu fac nimic nu au parte de noroc în viață. O fi crescînd norocul pe toate drumurile dar dacă nu îți miști fundul din pat și nu ieși la plimbare nu ai cum să te împiedici de el. M-am ridicat din pat în ziua aia, era joi imediat după ziua de luni cînd ți-am zis că te-am salutat, și am mers la școală ferm convinsă să te abordez și să îți spun ce mă rodea pe dinăuntru. Mă mîncau tălpile să ajung mai repede la liceu. Dacă îți spun că am visat în noaptea aia cum eu îți spuneam ce și cum iar tu, de față cu colegii, îmi spuneai că te treziseși cu același gînd în minte și că și tu de abia așteptai să ajungi la școală ca să mă cauți și să îmi spui de față cu toată lumea că te-ai îndrăgostit de mine și că vrei să fiu iubita ta. Mintea e al naibii de ciudată și te hrănește exact cu ce vrei. Ce mai încolo și-ncoace, deveniseși un drog. Și somnul îmi servise o supradoză zdravănă. Eram euforică. Deja mă vedeam în brațele tale, pe holul liceului, cum mă săruți și toți se uită invidioși la noi. În special fetele. Realitatea însă are obiceiul să ne aducă cu picioarele pe pămînt. Pînă la pauza mare nu am dat de tine. Parcă era un făcut. Am bătut holurile liceului în ficare pauză. Nu am dat de tine. Asta e, mi-am zis, te găsesc la pauza mare. Nu stătea nici naiba în clase la pauza mare. Am așteptat. În timpul orei de dinainte de pauză mă uitam încontinuu la ceas și abia își tîra limbile. Naiba a mai auzit ce spunea profesorul. Cred că m-a atenționat de cîteva ori. Ba m-o fi și întrebat dacă e ceva cu mine. Îmi aduc aminte că era ora de istorie iar ora aia chiar îmi plăcea, așa că pentru el era ceva curios să mă vadă așa, eu care în mod normal eram ochi și urechi la el. În fine, s-a sunat de pauză. Am ieșit din clasă ca un vîrtej. Am coborît în curte și m-am uitat peste tot. Te-am văzut, erai la chioșcul din curtea liceului, tocmai mușcai dintr-un covrig. Mi-am luat inima în dinți și m-am apropiat de tine. Nu știu dacă e adevărată treaba cu premonițiile sau e doar o nimereală dar cînd am făcut primul pas spre tine am avut o strîngere de inimă. Am dat-o imediat la o parte și m-am apropiat. Erai singur. Asta nu se potrivea cu visul de cu noapte, visul în care ți-am spus că toată lumea era cu ochii pe noi și aveau să moară fetele de invidie cînd îmi vei fi spus că mă vrei. Dar cine crede că viața e ca în filme și în romane e un alt mare idiot. Am ajuns lîngă tine. M-ai privit, ai zîmbit și ai dat din cap ca un salut. Asta mi-a ridicat temperatura și optimismul. Dacă zîmbește, mi-am zis, e de bine. E abordabil, mi-am zis, dar în același timp îmi zîmbește pentru că mă vede și îi place să o vadă pe fata pe care, credeam eu, o place și el. Îmi făcusem un întreg plan și pusesem la cale un întreg discurs. S-a dus naibii tot planul și tot discursul. Am uitat tot înainte să deschid gura și să zic ceva. Și ce altceva facem atunci cînd ne aflăm în situația de a improviza. Trîntim direct ce avem de spus, fără înflorituri sau altceva. Exact asta am făcut eu. Ți-am spus, direct, fără introduceri. Cristian, numele meu este Mihaela. Știu că sună aiurea rău de tot dar îmi place foarte mult de tine. Vrei să fii iubitul meu? În filme, de obicei, la scene din astea încep să curgă petale de trandafiri și să cînte o muzică foarte frumoasă, romantică. Realitatea în schimb este extrem de sarcastică și nepăsătoare la visele și dorințele oamenilor. Așa a fost și atunci. N-a curs nici o petală de trandafir iar de auzit s-a auzit un ”Să-mi bag pula-n gura ta de idiot, m-ai stropit!” Tocmai ce desfăcuse unul de lîngă noi o sticlă de suc pe care o agitase înainte, și sucul sărise pe altul. Am înjurat în gînd, cît de bine am știut, pe tîmpitul ăla care îmi strica momentul. Apoi am așteptat. După vreo zece secunde mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Așteptarea se prelungea. Te-am privit. Te uitai la mine și păreai că te gîndești. Mi-am zis că te gîndești cum să îmi răspunzi. Adică cauți un mod cît mai frumos să îmi spui și tu același lucru. M-am bucurat. Îmi pregăteam urechile pentru ce aveam să aud. Și cînd te-am văzut că deschizi gura mi s-a umflat pieptul. Nu îmi pusesem sutien în ziua aia, tocmai ca să îți prezint mai bine marfa. O femeie, chiar și adolescentă fiind, știe să bage ce trebuie la înaintare. Și dacă nu arăți și o țîță sau fundul îți scade cota de piață. Numai că pe tine nu te-au impresionat sînii mei, chiar dacă nu erau foarte mari. Pentru că în loc să aud din gura ta că și tu vrei același lucru ca și mine, să fiu iubita adică, am auzit ”Mihaela, dar mie nu îmi place tine.” Eu continuam să zîmbesc cu gura pînă la urechi, urechi pe lîngă care trecuseră cuvintele tale fără ca măcar să le atingă. Abia după ce au dat un tur de curte de liceu s-au întors și au intrat în minte. Ai zîmbit iar și mi-ai spus, ”Iartă-mă, dar trebuie să ajung la laboratorul de chimie, Avem lucrare azi și trebuie să copiez vreo cîteva formule pe o fițuică.” Ai săltat rucsacul pe umăr și ai plecat. M-am întors și te-am privit cum te îndepărtai, apoi cum ai dispărut în liceu. Îmi venea să-mi trag două palme. În clipa aia nu mi-am dorit să se caște pămîntul sub picioarele mele și să mă înghită, mi-am dorit să mă înghită o gaură neagră, să dispar de tot. Îmi ardeau obrajii și tîmplele. Respiram greu. Am rămas așa, cu mîinile atîrnînd, privind în urma ta. Nici nu mai puteam să gîndesc. Îmi venea să urlu. Mă făcusem de rîs în fața ta. Picasem de fraieră. Am auzit voci lîngă mine. Două fete șușoteau între ele. Mi-am dat seama că vorbesc despre mine. M-aș fi așteptat să rîdă. Nu au rîs, am citit în schimb în ochii lor ceva mult mai rău. Știți ce am citit în ochii lor? Milă. Asta era de o mie de ori mai rea decît rîsul. Aș fi preferat să rîdă tot liceul de mine în loc să citesc mila în ochii fetelor alea. Rîsul ar fi însemnat ceva de moment, poate o zi sau două de făcut haz și după aia, imediat ce altceva ar fi apărut ca să atragă atenția și interesul, ar fi murit de la sine. Mila însă rămînea în mine. Nu eram bună. Înțelegeți? În ochii fetelor alea am citit cît de milă le era de mine că am spus unui băiat că îmi place de el și că vreau să fiu iubita lui iar el mi-a spus că nu vrea. Suporți orice, mai puțin mila. Am simțit cum mă năpădesc lacrimile dar am reușit să le stăpînesc. Am luat rucsacul și am intrat în liceu. Am mers la baie și m-am spălat pe față. M-am privit apoi în oglindă. Mă uram în momentele alea. Mă uitam la mine și mă întrebam la ce e bună frumusețea dacă nu înseamnă ceva nu pentru tine ci pentru altcineva. Eu cînd aud treburi cu să te faci frumoasă sau să fii frumoasă doar pentru tine, că asta e suficient, îmi vine să vomit. Frumusețea doar pentru tine este frumusețe inutilă. Poți să fii cea mai frumoasă femeie din lume, dacă nu e nimeni care să ți-o și spună e degeaba. Este doar narcisism și atît. Exact ca aia cu copacul care cade în pădure și nu e nimeni acolo să îl audă. Se aude cum cade sau nu se aude? De auzit se aude dar dacă nu îl aude nimeni e ca și cum nu s-ar auzi. Mă uitam în oglindă și îmi vedeam frumusețea inutilă. Nici nu am auzit soneria de terminarea pauzei. Nici nu știu cît am stat așa, cu palmele proptite pe chiuvetă și cu privirea în oglindă. Zece minute? Douăzeci? O oră? Habar n-am. Știu doar că mi-am revenit la un moment dat. Am luat rucsacul, l-am pus pe umăr și am plecat. Nu la ore ci acasă. Abia cînd m-am închis la mine în cameră am început să plîng. Am plîns pînă nu a mai avut ce să curgă din ochii mei. Mă durea capul, mă durea pieptul, mă dureau toate. Ochii îi aveam roșii și umflați. Nici nu știu cum am reușit să adorm. M-a trezit mama cînd m-a chemat la masă. Cînd a văzut halul în care eram s-a speriat. Am inventat ceva cît mai credibil, ca să scap de de ea. Dacă i-aș fi spus motivul adevărat riscam să pornesc o adevărată melodramă, cu mama care își consolează fiica și altele de felul ăsta. Numai de asta nu aveam eu chef atunci. M-am închis înapoi în cameră după aceea și am reușit să adorm aproape de miezul nopții. Aveam mintea plină de gînduri de tot felul. Am reușit totuși să adorm și numai somn nu cred că a fost ăla. A doua zi mă simțeam ceva mai bine. Mare noroc cu tinerețea. Atunci cînd doarme, tinerețea uită tot. Bine ar fi să fie așa toată viața. Și a doua zi, cu mintea ceva mai limpede am putut să revăd tot filmul și să rumeg toată treaba. Pot să îți spun că nu mă durea atît de tare refuzul tău cît felul cum m-ai refuzat. Mi s-a părut complet nedelicat. Dacă ai fi spus-o altfel… Era însă spus și nu mai putea fi luat înapoi. Știi ce înseamnă, Cristian, să existe în sufletul unui om, al unei femei, și un sîmbure de ură și unul de iubire în același timp? Nu știi. Dacă voi, bărbații, ați ști ce înseamnă asta ați fi mai cu băgare de seamă și lucrurile ar sta altfel. Dar nu știți. Iubirea și ura sunt extrem de asemănătoare, chiar dacă foarte diferite. Una te trage într-o parte, cealaltă în altă parte. Și la mijloc ești tu. În mine nu erau nici ură nici iubire. Doar doi sîmburi. Și asta e și mai rău. Să crească amîndouă în tine în același timp. Ai crede că e imposibil așa ceva. Nu este. Eu sunt dovada vie că se poate. Pentru că oricît de ciudat ar suna, în loc să mi se rupă de tine din ziua aia și să mă rup, simțeam cum te urăsc pentru ce mi-ai făcut dar în același timp ceva dinăuntrul meu, habar n-am ce anume, mă făcea să te vreau și mai mult. De ce nu m-ai vrut? Măcar și doar pentru sex și tot mi se părea că ar fi trebuit să accepți. De cîteva ori și după aia ai fi putut să îmi dai papucii. Care adolescent ar refuza așa o șansă? Ori erai într-o ureche ori chiar ai considerat că nu meritam să fii cu mine. Sau că pur și simplu nu-ți plăceam și nu aveai chef să ai de-a face cu mine. Sau că pur și simplu nu-ți plăceam. Te apreciam pentru că m-ai refuzat fără să încerci să îți faci de cap cu mine și după aia să îmi dai papucii și te uram în același timp pentru că nu ai vrut să o faci. Mi-a trecut prin minte chiar să dau iar ochii cu tine și să îți propun să facem sex. Știi ce m-a oprit să o fac? Posibilitatea încă unui refuz. Cred că dacă ți-aș fi cerut asta și m-ai fi refuzat eram în stare să îmi tai venele. Așa că nu am făcut-o. De fapt, nu e cazul să spun că nu am făcut-o, asta sigur ți-ai fi adus aminte. Un bărbat nu uită niciodată femeile cu care s-a culcat sau cu care ar fi putut să o facă dar, dintr-un motiv oarecare, nu au făcut-o. Mai ales dacă doar ai fi fost întrebat, chit că ai fi acceptat sau nu, așa cum aș fi făcut-o eu dacă îmi duceam gîndul pînă la capăt. Un merit însă tot ai în privința asta. Pentru că, într-un fel cît se poate de ciudat, și la faza asta puteți să spuneți că sunt nebună sau, mă rog, că am fost nebună atunci, tu ai fost primul bărbat din viața mea. Da, da, nu holba ochii la mine. Tu ai fost primul bărbat din viața mea. Nu te chinui să pricepi cum, că nu ghicești. Îți spun eu cum. Nu a fost greu să fac rost de o fotografie cu tine și să o reproduc la un centru fotografic pe un poster în mărime aproape naturală. Am rămas singură acasă într-o sîmbătă, ai mei au plecat în vizită la niște prieteni iar eu te-am avut. Am întins posterul pe podea și am fixat un dildo exact acolo unde trebuie. M-am dezbrăcat, te-am încălecat și te-am lăsat să mă dezvirginezi. Nu a fost deloc ceea ce sperasem cu ceva timp în urmă că ar fi fost, dacă ai fi vrut să fiu iubita ta. M-aș fi dăruit ție și poate că ar fi durut mai puțin dacă în loc de cauciucul ăla ai fi fost tu. Dar măcar ai fost tu. Te-am privit în ochi în timp ce erai în mine și singurul lucru pe care am putut să îl spun a fost să fii blînd, chiar dacă de fapt nu eram decît eu acolo, călare pe o sculă de cauciuc și pe poza ta. Am plîns după aceea. Mult. Bine că ai mei nu erau acasă, dacă mă vedea iar mama așa sigur intra la bănuieli și nu știu ce altceva aș mai fi inventat. Și sîmburele de ură din mine și-a primit partea, pentru că am făcut bucăți posterul ăla, l-am aruncat în veceu și am tras apa. Iar dildo-ul, așa plin de sînge cum era, l-am băgat în storcătorul de fructe și pînă nu s-a făcut bucăți nu am luat degetul de pe buton. Am dat fiecărui sîmbure din mine partea lui. Nu am mai încercat să mă mai apropii de tine, deși atît de mult îmi doream să o fac. Te vedeam pe holurile liceului și te ocoleam. Se părea că tu ai uitat episodul foarte repede, pentru că de cîteva ori ai trecut pe lîngă mine și nici nu m-ai băgat de seamă, ca și cum nici nu eram acolo. Am înțeles că o făceai nu intenționat, nu pentru că nu voiai, ci pentru că pur și simplu eram doar o alta din cîteva sute cu care erai la același liceu. Cred că asta durea mai tare. Să fie evitată este de multe ori mult mai rău pentru o femeie decît să fie uitată pur și simplu. Să fie uitată înseamnă că nu a însemnat nimic. Chiar nimic. Și asta doare al dracului. Am terminat liceul, m-am înscris la facultate, am terminat și facultatea. Le-am terminat pe toate dar cu tine nu am terminat. Pentru că indiferent ce am făcut pe tine nu am putut să te uit. Și sîmburii ăia doi, în loc să se stafidească și să moară, nemaifiind hrăniți de prezența ta chiar și doar din cînd în cînd pe holurile liceului, au crescut. Am încercat să te uit dar nu am putut. Mai mult, te-am urmărit. Adică am făcut tot posibilul să știu de soarta ta. Nu te-am căutat niciodată dar am dat de tine pe unde ai fost. Am ajuns să te iubesc și să te urăsc în același timp, dacă este posibil așa ceva. Au crescut în mine, de-a lungul anilor, în același timp și iubirea și ura. Te gîndești că nu poți înțelege cum poți iubi și urî în același timp? Poți. Și te omoară asta. De fapt nu ești mort dar nici viu nu ești. Și vine o zi cînd îți dai seama că trebuie să alegi între viață și moarte. Nu le poți avea în același timp pe amîndouă. Altminteri nu e viață ci o moarte care te mănîncă mai rău decît mănîncă viermii un trup lipsit de viață. Și uite așa, te-am urmărit iar acum stăm din nou, față în față. Nu e o poziție pe care mi-am dorit-o dar în lipsă de altceva mai bun lucrezi cu ce ai la îndemînă. Și în mînă. Acum îți aduci aminte, Cristian? Îți aduci aminte de anul 1999? Și înainte de a încheia povestirea asta, te mai întreb o dată. Ce știi tu despre iubire?”

27

Mihaela stinse țigara în pahar. Fumase jumătate de pachet. Privi la cei doi, căutînd cu atenție pe fețele lor.

Vă gîndiți că pistolul din mîna mea înseamnă moartea?”

Duse pachetul cu țigări la gură, trase alta din el și o aprinse. Nici nu mai simțea gustul țigărilor, fuma așa cum fumezi cînd bei fără măsură și de la un pahar încolo nu mai aprinzi țigări ca să fumezi. Le aprinzi doar ca să faci ceva cu mîna cu care nu apuci paharul. În loc de pahar avea un pistol, dar ce mai conta? Pahar, pistol, totuna. Cel puțin în acel moment. Trase cîteva fumuri și așteptă o reacție din partea lor. Orice reacție. Iar reacția întîrzia să apară. Nu spunea niciunul nimic. O priveau, dar nu o priveau ca și cum era în fața lor. O priveau amîndoi de parcă le treceau privirile prin ea și se duceau undeva departe.

Alo, mai sunteți pe recepție?”

Se lăsă mai în față. Mai că îi venea să creadă că avea în față două statui. Două statui nude.

Amicilor, voi doi. Alo. V-am șocat atît de tare cu povestea mea? Este atît de incredibilă încît nu mai puteți vorbi? Nu am toată noaptea la dispoziție ca să vă resuscitez pe voi, să știți.”

Cuvîntul resuscitez făcu clic în mintea Simonei.

Vrei să ne omori?”

În afară de Cine ești? asta era a doua întrebare care căpătase formă de cînd văzuse pistolul în mîna Mihaelei. Căpătase formă și în mintea lui Cristian. Cît timp Mihaela povestea și fuma țigară de la țigară ei doi trecuseră de la mirare la compătimire, apoi la milă, apoi înapoi la compătimire pentru ca în cele din urmă, cînd le spusese că îl urmărise pe Cristian peste tot pe unde fusese, să li se formeze încet în creiere imaginea unei răzbunări. Iar o răzbunare înseamnă de obicei ceva din care unul iese viu și nevătămat iar celălalt încheie socotelile cu viața. Simona plecă fruntea și se gîndi dacă mai apucă dimineața sau o să facă subiectul unui dosar pentru crimă cu autor necunoscut. Gîndurile lui Cristian alunecau pe aceeași pantă cu ale ei.

Crede-mă cînd îți spun, Simona, că nu am cea mai mică intenție să vă omor. Și crede-mă că aș putea să o fac. Dar știi ce mă oprește să o fac?”

Simona ridică fruntea și o privi.

Oricît de nebună aș părea, să știi că eu am ce am numai cu Cristian. Dacă ar fi să ucid pe cineva pe el l-aș ucide. Pentru că el este motivul pentru care jucăm piesa asta de teatru în seara asta. El este adică combustibilul pentru foc. Dar… este un mare dar aici. Dacă l-aș omorî pe el are trebui să te omor și pe tine. Nu aș putea să te las în viață pentru că ai fi martoră la toată treaba și atunci ai putea să spui legii ce și cum. Aș risca să fiu prinsă. Or, pentru a nu fi prinsă ar trebui să șterg cît mai multe urme. Iar tu ai fi o urmă foarte importantă, care le-ar stimula nasul polițiștilor atît de mult încît nu le-ar trebui mult să îmi dea de urmă. Nu vreau asta.”

Stinse țigara, aprinse alta și continuă.

Iar cu tine nu am nimic. Nu sunt psihopată din filme care să aibă ceva cu nevasta bărbatului pe care îl dorește sau alte treburi de genul ăsta. Din aia care consideră că dacă ea nu a fost nici alta nu trebuie să fie. Aș minți însă dacă aș spune că rolul tău în seara asta este întîmplător, că te afli aici doar pentru că așa s-a nimerit. Nu, nu am să spun asta.”

Atunci care e rolul meu. Spui că nu vrei să mă ucizi, să ne ucizi, spui că nu ai nimic cu mine, că doar Cristian este cel cu care ai ceva de împărțit. Ai intrat peste noi în casă doar ca să îi aduci aminte lui Cristian de cum l-ai iubit tu pe vremea cînd erați în liceu și atît? Pentru asta este toată treaba asta?”

Mihaela trase un fum adînc din țigară.

Nu, nu e doar pentru asta. Ai răbdare. Vei vedea despre ce e vorba.”

Mihaela…”

Glasul lui Cristian le întrerupse schimbul de replici. Amîndouă priviră spre el. Amîndouă simțiseră ceva în tonul vocii lui.

Da, Cristian?”

Nu ai mai putut fi cu nimeni de atunci?”

Mihaela se lăsă pe spate în fotoliu. Nu vorbi imediat. Părea că cîntărește răspunsul. Simona era și ea curioasă. Ei nu îi trecuse prin minte întrebarea asta. Privi spre Mihaela.

Nu, Cristian. Nu am fost cu nici un bărbat.”

Privi la el și îl văzu cum încruntă sprîncenele.

Îți este greu să înțelegi, nu?”

Zîmbi.

Simona ar putea să îți explice. Este femeie, așa că știe la fel de bine ca mine ce este în sufletul unei femei uneori. Și cum unele dintre noi alegem să ne închidem și să nu mai acceptăm pe nimeni în inima noastră sau între picioarele noastre după ce am suferit o decepție. Te gîndești probabil că o iubire din adolescență, de cînd ești tînăr și fără minte, nu are șanse să rămînă vie peste atîția ani. Poate că ai dreptate, dar uneori se întîmplă. Și nu uita că lîngă iubirea mea pentru tine a locuit și locuiește în continuare și ura pe care ți-o port.”

Pe Simona și pe Cristian îi trecură fiorii cînd îi auziră vocea cum pronunță cuvîntul ură. Ieșit din unele guri și în unele împrejurări cuvîntul ăsta capătă viață.

Chiar îl urăște pe Cristian, gîndi Simona.

Și-atunci, dacă nu vrei să ne omori, ce ai de gînd să faci? Să nu-mi spui că acum, după ce te-ai confesat, o să te ridici pur și simplu și o să pleci”, spuse Cristian.

Nu, nu am să fac asta.”

Atunci ce ai de gînd să faci?”

De data asta întrebase Simona. Cu toată frica care pusese stăpînire pe ea simțea că începe să se plictisească de tot jocul ăla. Voia să se termine.

Mihaela ridică mîna stîngă și privi le ceasul de la încheietură.

Mi se pare mie sau te cam grăbești? Trebuie să fii undeva? Sau poate că vă deranjez. Aveați planuri pentru noaptea asta și eu vi le-am dat peste cap.”

Sarcasmul din vocea Mihaelei o făcu pe Simona să vadă negru în fața ochilor. Fir-ai a dracului de tîrfă, mai faci și mișto! Băga-ți-aș pistolul ăla pe gît!

Bine, văd că dacă mai continuăm așa o să reușiți cumva să mă scoateți din fire cu vreo tîmpenie pe care ați spune-o. Și nu vreau asta. V-am spus că sunt o persoană foarte calmă dar am și eu limitele mele. Să continuăm așadar cu încheierea poveștii, ca să putem să ne vedem fiecare de ale noastre. Stați liniștiți, vă promit că nu o să mai auziți de mine. Dar înainte de asta mai trebuie să faceți ceva. Ceva atît de simplu și totuși atît de greu. Nu știu dacă o să puteți.”

Ce să putem?” întrebă Cristian.

Să faceți dragoste pentru mine.”

28

Căldura din dormitor devenise insuportabilă. Ultimele lemne pe care le băgase Cristian în sobă cu ore în urmă arseseră, rămăsese însă jarul care dogorea. Din apa rămasă în cada de baie se mai ridicau aburi. Hainele aruncate peste tot, prosoapele lăsate pe podea lîngă cadă, așternutul mototolit și trupurile lor goale zugrăveau un tablou foarte retras și intim. Și în mojlocul tabloului, Mihaela cu pistolul în mînă, îndreptat spre ei, anula intimitatea și o transforma într-o scenă de coșmar.

Ce-ai spus?”

Vorbiseră amîndoi în același timp. Apoi Simona întrebă încă o dată:

Ce-ai spus?”

Dacă situația ar fi fost alta ar fi rîs la auzul cererii. Dar situația nu era alta. Era cea în care se aflau. Și pe lîngă că era de groază era și absurdă.

Ce-ai spus?”

Mihaela își plimbă privirea de la unul la celălalt.

Ce ați auzit. Vreau să faceți dragoste pentru mine. Ce e atît de ciudat în asta?”

Asta e nebună. Nebună de legat. Pe lîngă obsesie și alte bube la cap, pe lîngă că e atît de nebună încît a intrat peste noi în casă și ne-a pus pistolul între ochi, acum mai vrea să ne și futem în fața ei. Nu mai are nicio țiglă pe casă.

Simonei tot nu îi venea să creadă că ce auzise era adevărat. Cristian o privea pe Mihaela și arăta de parcă îi turnase cineva o găleată cu apă rece în cap.

Vrei să facem dragoste iar tu să ne privești în timp ce o facem?”

Întrebase rar, apăsînd pe fiecare cuvînt, ca să fie sigur că nu greșește vreun cuvînt.

Da, vreau să faceți dragoste iar eu vreau să vă privesc în timp ce o faceți.”

Așeză un picior peste celălalt.

Am terminat cu semantica? Și cu lămuririle? Vreți să o spun și în altă limbă? Vorbesc două limbi străine așa că pot să o spun și în limbi străine, dacă credeți că așa o să înțelegeți mai bine ce spun.”

De ce?” întrebă Cristian.

De ce, ce?”

De ce vrei să facem dragoste în fața ta? Este cumva vreo fantezie nesatisfăcută, vreun fetiș, ceva?”

Deloc.”

Atunci?”

Atunci.”

Răspunsul ei îl înfurie. Același răspuns pe care îl dai atunci cînd faci jocuri de cuvinte, cînd glumești cu cineva și îl iei în rîs. ”Zi zău.” ”Zău.” Lui Cristian îi veni în minte un banc cu Bulă, în care Bulă strigă în fîntînă Cotu’ și pișcotu’, ca să audă ecoul. Ecoul nu se aude, așa că mai încearcă de cîteva ori, de fiecare dată aplecîndu-se mai mult, pînă cade în fîntînă. În timp ce cade strigă Ajutoooooor! și în sfîrșit se aude ecoul, Cotu’ și pișcotu’.

Mihaela îl privea cu atenție. Băgă de seamă că îl înfuriase. E bine, înseamnă că simțurile le are neatinse. Și dacă e capabil de furie e capabil și de o erecție.

Vreți să vă lămuresc?”

Da!”

De data asta răspunsese Simona.

Încet, Simona, fată. Nu e nevoie să strigi. Nu te aude nimeni și aș prefera ca țipetele să le păstrezi pentru mai tîrziu, dacă înțelegi ce vreau să spun.”

Îi făcu cu ochiul. Simona nu văzu gestul. I se pusese ceață pe ochi. Din absurdă, situația se transformase în incredibilă. Parcă asista la punerea în scenă a unei secvențe de film porno, unul din ăla în care scenaristul vrea să șocheze prin ceea ce pune în văzul privitorilor pentru că despre sex știe toată lumea ce și cum, așa că trebuie împerecheat cu altceva, cu ceva care să șocheze.

De ce vrei să ne futem și tu să ne privești?!”

De data nu doar gîndise vulgar ci vorbise.

Un limbaj deloc delicat pentru o domnișoară dar n-are a face. Avînd în vedere situația, se acceptă.”

Hai să nu mai facem studii și analize de lexic. De ce vrei asta?”

Pentru că vreau să văd dacă într-adevăr Cristian te iubește.”

Și de ce ai vrea să știi asta?”

Ca să renunț la Cristian o dată pentru totdeauna.”

29

Ridică iar pachetul cu țigări la gură dar băgă de seamă că mai erau doar vreo cîteva. Făcu un calcul rapid și renunță să mai fumeze. Cel puțin acum. Îi mai trebuiau și mai tîrziu și cine știe cînd și unde avea să găsească vreun magazin non-stop ca să mai cumpere.

Cum adică să renunți la el o dată pentru totdeauna?”

Simplu. Vreau să vă văd cum faceți dragoste și să mă conving că te iubește. Dacă te iubește înseamnă că eu nu voi putea fi niciodată lîngă el și cu el. Că nu aș avea nici o șansă. Așa că pot începe să încerc să mi-l scot din minte. Sau măcar să las să moară iubirea mea pentru el. Să rămînă în mine doar ura. Asta nu moare niciodată. Ura nu moare niciodată. Iubirile da, mor. Dar nu ura.”

Nu crezi că s-ar putea ca la un moment dat să ne certăm, să nu mai fim împreună, și asta înseamnă că ai putea fi cu el?”

Cristian privi la Simona. Iubito, nu ești în toate mințile?! Cum crezi că aș putea să mă îndrăgostesc de una care e atît de nebună? Crezi că și eu sunt nebun de legat încît să fac așa ceva?

Mihaela îl privea. Parcă citea în felul cum se întorsese spre Simona și în felul cum o privea ceea ce îi trecea prin minte.

Este posibil să se întîmple ce ai spus. Dar lăsînd la o parte ce gîndește Cristian acum în timp ce se uită la tine, și îți spun că în mintea lui te consideră nebună de legat că poți gîndi așa ceva, că se poate îndrăgosti de mine adică, nu mai vreau să fiu cu el.”

De ce?”

Asta nu vei afla. Este singurul lucru pe care îl țin pentru mine.”

Simona încrucișă brațele sub sîni.

Și dacă nu vrem? Nu mai vorbim că cu un pistol la cap numai chef de făcut sex sau, mă rog, dragoste nu ai.”

Mihaela se ridică de pe fotoliu. Era prima dată în seara aceea cînd se ridica. Se apropie de Simona. Cristian făcu ochii mari și inima începu să îi bată tare. O picătură de transpirație i se scurse de pe frunte, alunecă pe nas apoi căzu pe buză. Simți gustul sărat. Ridică mîna și se șterse.

Mîna Mihaelei, cea cu pistolul, zvîcni spre el.

Dacă mai faci o mișcare să știi că te previn. Poate să te mănînce și în fund de mori, nu te miști. Ai înțeles?”

Cristian nu răspunse imediat. Dădu însă din cap în sus și-n jos de cîteva ori. Cînd nodul din gît se micșoră și putu să respire, deschise gura.

Am înțeles.”

Așa.”

Mihaela o privi iar pe Simona. Stătea în continuare cu brațele sub sîni, cu o privire sfidătoare pe față.

Sper să îți schimbi atitudinea asta. De fapt nu sper, sunt sigură că ai să o faci.”

Îndreptă pistolul spre ea și îl mișcă de sus în jos de cîteva ori. Un gest de Știu eu că o să o faci, n-avea grijă.

Simona simți cum îi transpiră palmele în momentul în care văzu țeava pistolului cum se îndreaptă spre ea. Privi în ochii Mihaelei. Aceasta o cercetă cu atenție apoi făcu cîțiva pași înapoi, încercă cu piciorul ca să vadă dacă a ajuns lîngă fotoliu și se așeză.

Și să știi că nu pistolul vă va convinge să o faceți.”

Își plimbă privirea de la unul la celălalt și repetă:

Nu pistolul.”

Așteptă cîteva secunde apoi continuă:

Ci o dilemă.”

O dilemă?”

Iar vorbiseră amîndoi în același timp.

Da. O dilemă. O dilemă foarte interesantă. Vreți să știți ce dilemă?”

Nu se auzi nici un răspuns. Nici nu aștepta vreunul.

Vă voi da vouă pistolul. Și veți avea în mîinile voastre viața mea. Va fi alegerea voastră dacă eu trăiesc sau nu.”

Ce?”

Cristian, nu mă întrerupe. Ai face bine să înveți de la Simona. Uite cum tace din gură și cît de atentă mă urmărește. Nu-i așa, Simona?”

Nici de data asta nu așteptă vreun răspuns. Știa oricum că nu va primi vreunul.

Așa cum spuneam, viața mea va fi în mîinile voastre.”

Adică după tot circul ăsta te-ai răzgîndit, ne dai pur și simplu pistolul și ne spui să te omorîm sau nu, după cum credem noi de cuviință?”

Taci din gură! Taci, taci, taci!”

Țipătul Mihaelei se lovi de pereți. Cristian îngheță. Futu-ți morții mă-tii, Cristiane, că nu ești în stare să îți gura aia de căcat! Vrei să te omoare asta? Închise ochii și îi strînse. Brațul Mihaelei era îndreptat spre el, în linie dreaptă. Degetul de pe trăgaci tremura. Respira greu și șuieratul respirației se îndrepta spre el. Palmele Simonei se strînseseră pe sîni și unghiile îi intraseră în carne. Nu simțea nimic. Icnise în clipa în care văzuse mîna Mihaelei țîșnind spre fața lui Cristian și țipase în minte, un Nu! care o făcu să îi dea lacrimile.

Mîna Mihaelei tremura. Prin ceața care i se pusese pe ochi băgă de seamă tremurul brațului și încercă să se controleze. Întinse mîna cealaltă, o susținu pe cea cu pistolul și îi potoli tremurul. Își auzi suieratul respirației. Răsuflă adînc și încercă să se liniștească. Încet-încet, începu să respire mai rar și simți cum vîjîitul sîngelui în urechi dispare. Se lăsă pe spate în fotoliu.

Țin să te anunț că asta este ultima izbucnire. Dacă va mai fi încă una va fi doar din cauza ta sau a voastră și dacă se întîmplă ceva doar voi veți fi vinovați. Ați înțeles?”

Da.”

Răspunsese doar Simona. Cristian avea ochii închiși și buzele strînse.

Cristian. Ai înțeles?”

Îl văzu cum deschide ochii, apoi gura.

Da.”

Da, ce?”

Da, am înțeles.”

Mihaela răsuflă adînc.

Foarte bine. Chiar nu vreau să ajungem la ceva la care nici unul dintre noi nu vrea să ajungă.”

Așeză cotul pe brațul fotoliului și relaxă mîna. Pistolul era din nou într-o poziție inofensivă. Atît de inofensiv cît putea fi un pistol.

Viața mea va fi deci în mîinile voastre. Vă întrebați cum? Am să vă arăt.”

Băgă mîna în geantă și scoase de acolo o sticluță. O sticluță în care se vedea un lichid transparent. Nu avea etichetă sau alte însemne pe ea.

Asta va ține locul pistolului. Și este ceea ce vă va pune pe voi doi în dificultate. Pentru că vă va pune să alegeți între ceea ce vreți și ceea ce nu vreți să faceți în situația de față. Și va fi o adevărată dilemă. Chiar morală, dacă vreți.”

Se opri și ridică sticluța. O mișcă pînă ajunse în dreptul luminii becului și privi prin ea.

Atît de mică. Și cu semne de întrebare. Știți ce e asta?”

Coborî mîna, așeză sticluța pe brațul fotoliului și o ținu cu degetele. Apropie cealaltă mînă, fără să dea drumul pistolului, apucă capacul cu degetele și îl scoase.

Cianură de potasiu.”

Să moară mă-ta! Ne-am dat dracu’, agenta secretă a lu’ pește. Cristiane, unde ai ascuns camera care ne filmează acum? Să vezi ce omor îți dau după ce se termină toată tîmpenia asta. Ai angajat o tîmpită care a acceptat să facă toate astea, să intre peste noi în casă. Să pui tot circul ăsta la cale? Așa crezi tu că mă surprinzi și ne condimentăm viața? Acum ce urmează? Să se dezbrace asta și să ne futem în trei? Băiatule, nu mai vezi pizdă cîteva luni de zile. Asta dacă nu te părăsesc, futu-ți gîții tăi astăzi și mîine!

Vă asigur că are exact efectul pe care l-ați văzut prin filme. Habar n-am cum se moare de fapt după ce o bei, presupun că doare extrem de tare. Avantajul este că efectul este extrem de rapid așa că nu simți durerea mult timp. Mori foarte, foarte repede.”

Făcu o pauză, ca să vadă dacă erau atenți la ce le spunea, apoi continuă:

Și acum ce legătură are asta cu voi și care va fi dilema voastră. Simplu. Mai devreme, tu, Simona, ai spus că numai chef de sex sau de dragoste nu ai atunci cînd ai un pistol la tîmplă. Îți dau dreptate. De fapt, cînd am plănuit ceea ce avea să se întîmple în seara asta nu mi-am imaginat că ideea cu cianura va avea și conotația asta, dar acum că s-a nimerit așa este și mai bine.”

Se opri și privi cu atenție la sticluță.

Cum vor decurge în continuare lucrurile? Eu voi pune pistolul în geantă și voi păstra doar sticluța. Iar voi veți face dragoste. Dacă refuzați să o faceți o voi bea.”

Simona lăsă brațele să îi cadă pe lîngă corp. Cristian căscă gura.

Și asta este dilema voastră. Faceți dragoste, mă convingeți că există iubire între voi și după aceea plec și nu mai auziți de mine niciodată? Sau refuzați, eu beau conținutul sticluței și îmi aveți moartea pe conștiință. Ca să nu mai spun de toată poliția de după, explicații și restul.”

Făcu iar o pauză și le cercetă fețele.

Așa-i că e o dilemă? În primul rînd că nu știți dacă ceea ce spun e adevărat. Este sau nu este cianură în sticla asta? Poate e o cacealma și am aici apă chioară. Cine știe? Dar de unde puteți ști pînă unde poate merge nebunia mea și poate chiar este? Și de unde știți dacă chiar aș bea-o sau nu? Nici asta nu puteți ști. Poate o beau, poate nu o beau. Puteți risca posibila moarte a unui om bazîndu-vă doar pe o presupunere? Și cînd între viață și moarte stă doar un act sexual? Puteți? Asta e întrebarea. Alegeți.”

Simona și Cristian tăceau. Nu le venea să creadă ceea ce tocmai auziseră. Simona deschise gura și întrebă ceea ce Mihaela nu spusese:

Ai uitat să spui ceva.”

Mihaela se uită la ea.

Ce?”

Ce se întîmplă dacă după ce facem dragoste nu ești convinsă că între noi este iubire?”

Mihaela făcu ochii mici și păru cugetă la cum să îi răspundă.

Chiar vrei să știi răspunsul la întrebarea asta?”

Simona se gîndi puțin

Nu, nu cred că vreau să îl știu. Prefer să sper.”

Mihaela plimbă degetele pe sticluță.

Gata. Începînd din momentul ăsta eu nu mai sunt în peisaj.”

Ridică mîna în care ținea pistolul. Cei doi îi urmăreau fiecare mișcare. Băgă pistolul în poșetă și scoase mîna. Fără pistol. Degetele celeilalte mîini, însă, erau strînse pe sticla transparentă. O putea duce la gură și putea vărsa conținutul ei pe gît într-o fracțiune de secundă. O ridică și le-o arătă.

Aici sunt închise atît viața cît și moartea mea. E în mîna mea dar decizia e a voastră. Doar de voi atîrnă rezultatul. Nu mai vorbesc. Doar îmi torn un pahar cu vin, aprind o țigară și vă privesc. Sunteți liberi să faceți ce vreți. Ce veți face? Dragoste sau veți ucide un om?”

Întinse mîna, apucă sticla cu vin și îi așeză gîtul pe marginea paharului. Îl umplu. Îl ridică apoi la gură și sorbi din el. Aprinse o țigară, se lăsă pe spate în fotoliu și îi privi. Nu mai scoase un cuvînt. Doar trăgea încet din țigară și îi privea. Degetele celeilalte mîini erau strînse pe sticluța cu cianură. Aștepta.

Gîndul care le trecea lui Cristian și Simonei prin minți era același.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă?

30

Cristian, spune ceva.”

Simona încă făcea eforturi ca să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. Nu reușea. Viteza și simplitatea cu care Mihaela le spusese ce vrea de la ei o năuceau. Nu mai era stăpînită de frică, nici măcar speriată nu mai era. Acum tot ceea ce era în mintea ei era uimire. Cînd intrase peste ei în casă și îi amenințase cu pistolul își încheiase socotelile cu viața. Cînd le povestise despre obsesia pentru Cristian din liceu se văzuse plîngînd peste trupul lui fără viață. Văzuse cu mintea și auzise pocnetul împușcăturii care i-ar fi zburat creierii, apoi o văzuse pe nebună cum se ridică și pleacă, cu treaba terminată. După aceea, cînd o văzuse că bagă pistolul în geantă și scoate mîna de acolo fără pistol se gîndise că venise în sfîrșit timpul să sară pe ea și să pună punct poveștii ăsteia de prost gust, cu toată cianura ei cu tot. Apoi se născuse în mintea ei întrebarea. Întrebarea care își făcuse loc și în mintea lui Cristian. Întrebarea care îi sfredelea mintea și o paraliza.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă?

Cristian, spune ceva.”

Vorbise încet. Aproape îl ruga să spună ceva. Cristian nu mișcase. Se sprijinea cu palmele pe saltea și o privea pe Mihaela. Sau cel puțin părea că o privește. Nu îi putea vedea ochii din poziția în care se afla dar după cît de nemișcat stătea își dădu seama că de fapt doar avea capul îndreptat în direcția ei. Capul și privirea. Pentru că mintea era dincolo de Mihaela, dincolo de draperiile groase de la geam. Mintea îi era undeva în noaptea de afară. Întrebase doar un trup din care lipseau simțurile. Luă privirea de pe el și coborî fruntea. Își cercetă cu ochii picioarele, pînă la vîrfurile degetelor. Clipea des. Avea picioare frumoase. Îi plăceau. Plimbă privirea pe ele de cîteva ori apoi o fixă între picioare. Un gînd îi răsări în minte. Sunt în stare să mă umezesc cînd asta stă acolo pe fotoliu și spune că se omoară dacă nu facem dragoste? Încercă să înlăture gîndul, spunîndu-și că numai de asta nu are timp acum, să se gîndească la tîmpenii. Și totuși gîndul nu dispăru. E un gînd cît se poate de normal, fata mea. Da, e o tîmpenie, da, e de căcat tot ce se întîmplă. Da, n-ai văzut așa ceva decît în filme dar, da, uite că se întîmplă și în realitate. Și Cristian parcă e lovit de bombe, stă ca lemnul și nu zice nimic.Îl privi din nou. Tot nu se mișcase. Privea în continuare în direcția Mihaelei dar, de fapt, dincolo de ea. Privi iar la sticluța pe care Mihaela o ținea între degete.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă?

Lui Cristian îi era frig. Căldura din dormitor devenise de nesuportat iar lui îi era frig. Simțea un fior cum i se plimbă pe sub piele. Ca atunci cînd era răcit și îl lua cu frisoane. Și totuși în dormitor era cald. Foarte cald. De ce mi-e atît de frig? Mintea îi turnase apă rece ca gheața în tot corpul. Se simțea ca atunci cînd răspunsese la provocarea aia tîmpită pe care i-o ridicase la fileu unul dintre amici. Ieșise în curte, se așezase pe o buturugă și ăla îi turnase o găleată cu apă rece ca gheața în cap. În prima secundă nu simțise nimic. Apoi senzația de ud își făcuse loc. Apoi o mie de cuțite ascuțite ca briciul îi pătrunseseră în carne. Dacă i-ar fi turnat-o puțin cîte puțin, în loc să o facă dintr-o dată, ar fi făcut stop cardiac. Așa se simțea acum. Stătea așezat pe pat, în pielea goală, și Mihaela îi turnase o găleată cu apă rece ca gheața direct în creștetul capului. Numai că acum nu mai simțise senzația de ud mai întîi. Acum simțea doar frig pătrunzător și o mie de briciuri care îi crestau pielea. Încerca să evadeze în bezna de afară. Dincolo de camera aia, dincolo de draperiile groase care acoperau fereastra. Draperiile alea groase care pînă în urmă cu cîteva ore închideau dormitorul și îl transformau într-o celulă a dragostei și a dorinței. Acum draperiile alea îi opreau gîndurile, le opreau să fugă în întuneric și în siguranță. Îi țineau gîndurile acolo, închise, în celula care se transformase într-o izolare de coșmar. Noaptea însă nu avea nici o problemă să intre peste el și să facă beznă în jur. Lumina becului devenea mai slabă. Vedea în ceață. Nu era însă întuneric care proteja și apăra. Era un întuneric hidos, cu tentacule care se înfășurau pe trup și îl făceau prizonier. Încercă să îl respingă, să fugă în întunericul de afară, cel protector, unde erau atîtea unghere și ascunzișuri, unde să se pitească și să se ascundă. Nu reuși. Între el și siguranța pe care o dorea stătea mîna Mihaelei, cu degetele strînse în jurul sticluței în care locuiau moartea și viața în același timp.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă?

Simona se mișcă. Privi la Mihaela, ca să vadă dacă schițează vreun gest sau încearcă să o oprească. Nici o mișcare. Nici măcar una. Parcă era la cinematograf și privea un film care îi acaparase întreaga atenție. Ridică paharul, sorbi din el apoi trase din țigară. Pe fața ei nu se putea citi nimic. Simona se împinse cu palmele în saltea, săltă fundul și se mișcă mai aproape de Cristian.

Cristian, spune ceva.”

Cuvintele se auziră puțin mai tare decît prima dată. Încerca să îl facă să o audă, să ajungă la el. Aș putea să strig, să țip la el, dar dacă asta l-ar închide și mai mult? Se împinse de cîteva ori cu fundul în saltea, făcînd-o să salte în sus și-n jos. Dacă cuvintele nu ajung la el poate asta o să ajungă. Îl privi. Era la fel de departe. Ridică palma și bătu de cîteva ori cu ea în saltea. La naiba, Cristian, trezește-te! Renunță să mai încerce să îl trezească așa. Se mișcă, se puse în patru labe și se tîrî pînă lîngă el. Se ridică, își lipi coapsa de a lui și îl luă pe după umeri cu brațul. Ridică mîna cealaltă, o duse în fața ochilor lui și pocni din degete.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă?

Vocea lui o făcu să tresară. Își strînse brațul mai tare în jurul lui.

31

Simona se dădu jos din pat și se așeză pe vine în fața lui. Cristian lăsă fruntea în jos și o privi în ochi.

Și dacă în sticluța aia e într-adevăr otravă? Ce facem, iubito?”

Simona îi cuprinse obrajii cu palmele.

Cristian, uită-te bine în ochii mei. Ce vezi în ei?”

Nu știu. Crede-mă că nu știu. Nu sunt în stare să gîndesc acum.”

Nici eu. Dar te întreb. Ce vezi în ochii mei acum?”

Cristian îi cercetă privirea. Ca la oftalmolog, încerca să treacă dincolo de culoarea ochilor și să pătrundă în interior. Dincolo de ceea ce se vede la examenul medical. Dincolo de ceea ce vede toată lumea și de ceea ce vede medicul prin aparate. Să pătrundă pînă în creier și dincolo de el. Acolo unde nu există decît simțuri.

Acolo, Cristian”, spuse Simona, ca și cum ar fi știut. „Ce vezi acolo?”

Nu știu. Aș vrea să cred că pot să văd ce este și în mine. Ce simt și eu. Ce cred și eu.”

Simona îi strînse fața în palme.

Ce simți tu?”

Privirea lui Cristian o ardea.

Simt că privesc în ochii unui om care aș vrea să cred că atunci cînd are în mîini viața unui alt om să aleagă să îl lase în viață, oricît de greu ar fi să facă asta. Că alege viața atunci cînd e pusă în balanță cu moartea, mai ales atunci cînd moartea e atît de la îndemînă.”

Făcu o pauză, îi cercetă fața apoi continuă:

Vorbesc prostii. Nu vreau să omor pe cineva, Simona. Chiar dacă nu țin eu arma în mînă. Nu știu dacă e ce spune ea că e în sticluța aia. Poate că minte, poate că nu. Dar nu vreau să risc și să am pe conștiință moartea cuiva. Chiar și după ce ne-a făcut.”

Simona se ridică și își lipi buzele de gura lui. Cristian închise ochii și o lăsă să îl sărute. După ce se dezlipi de el se lăsă iar pe vine. Nu își luase palmele de pe obrajii lui. El privi în jos, între picioare.

Simona, nu cred că o să pot. Nu o să mi se scoale.”

Simona coborî palmele, le așeză pe pieptul lui și îl împinse. Cristian căzu pe pat. Se mișcă pînă ajunse între picioarele lui, își plimbă palmele pe el și îi spuse:

O să ți se scoale, Cristian. O să ți se scoale.”

Și în timp ce cobora capul, înainte de a-și lipi gura de el, adăugă:

Mă doare-n cot dacă e sau nu cianură în sticla aia.”

32

Nu te gîndi la nimic. Gîndește-te doar la asta. Sau, mai bine zis, simte asta.”

Simona îl privi în ochi apoi coborî iar capul între picioarele lui. Își lipi buzele și îl sărută. Nu avea erecție. Nu încă, vorbi mintea Simonei. Își plimbă buzele în sus și-n jos pe el apoi scoase limba. Îl atinse doar cu vîrful, din loc în loc. Făcea cercuri mici cu vîrful limbii pe el, pînă ajunse sus. Scoase apoi toată limba, o așeză pe el și coborî încet. O apăsă apoi strînse buzele și îl atinse ușor cu dinții. Coborî mai mult. Își așeză palmele pe interiorul coapselor și îl alintă cu degetele. Cristian simți atingerea și se înfioră. Deschise ochii și ridică capul. O privea cum își plimba buzele și limba pe el. Lăsă iar capul pe pat și închise ochii. Cristiane, dacă nu ți se scoală înseamnă că ești mort. Mort și îngropat de mult. Apoi un alt gînd îl acoperi pe cel dinainte. Cristiane, e aia pe fotoliu și vă privește. Ce vrei tu de fapt? Să o faci să nu bea din sticla aia, să te fuți sau pur și simplu să îți dai și tu seama dacă într-adevăr o iubești pe Simona? Al doilea gînd îl sperie. Nu se gîndise niciodată la asta. Nu încercase să se gîndească. O iubea pe Simona? Da, puișor, asta e întrebarea. O iubești pe Simona sau nu? Un al treilea gînd îi trecu prin minte. Băiatule, Simona e cu ea în gură și tu o arzi cu filozofii ieftine.

Simona continua să îl sărute și să își plimbe buzele și limba pe el. Se lăsă mai jos și își așeză gura pe testicule. Îl cuprinse în palmă și mișcă degetele. Își plimba limba de jur-împrejur.

Asta e întrebarea, băiețaș. O iubești sau nu o iubești? Gîndul căpătă proporții în mintea lui. Se lărgea ca o pată de cerneală pe o cîrpă albă. O iubești? Cristian lăsă gîndul să îi acapareze mintea. Nu te mai gîndi că trebuie să ți se scoale, nu te mai gîndi că e aia acolo pe fotoliu și dacă nu ți se scoală o să bea sticla aia și o să dea ortul popii. Nu te mai gîndi la nimic. Întreabă-te doar dacă o iubești pe Simona. O iubești?

Simona luase un testicul în gură și îl sugea încet. Închisese ochii, sugea și își mișca degetele pe el. Te iubesc, Cristian. Te iubesc. Și nu îmi pasă că e aia acolo pe fotoliu și mă privește în timp ce am coaiele tale în gură și ți le sug. Te iubesc. Nu o fac ca să creadă ea că te iubesc și mă doare-n cot că ar putea să creadă că nu te iubesc și o să bea din sticla aia și o să dea ortul popii. Te iubesc. Și o să fac asta pînă cînd o să fim boșorogi și nu o să ți se mai scoale. Dar acum nu suntem boșorogi așa că o să ți se scoale. Și o să facem dragoste și acum și după aceea și încă multă vreme de acum încolo. Pentru că te iubesc, Cristian. Te iubesc! Mă auzi?

O iubești, băiatule? Gîndește-te bine și răspunde-ți. O iubești? Nu pentru ce face acum. O iubești și dacă nu ți-ar face ce îți face acum? Ai iubi-o și dacă tipa aia de pe fotoliu ți-ar pune acum pistolul la cap? Despre asta e toată chestia. O iubești și fără sex, și fără să fii între picioarele ei? Și cînd e moartea lîngă voi? Gîndește-te la asta.

Întinse mîinile, le așeză pe capul ei și îi simți mișcările. Simona privi către el, fără să își deschidă buzele. Sugea încet și își plimba degetele pe el. Deschise apoi gura și urcă. Îl cuprinse și începu să se miște. Încet. Strîngea buzele și le plimba de sus în jos. Cristian strecurase degetele în părul ei.

O iubești, Cristian? Băiatule, lasă totul la o parte și răspunde la întrebarea asta. Nu te mai gîndi la aia de pe fotoliu. Spune că nu există, că ești doar tu cu Simona aici. Ești cu ea de atîta timp. Nu crezi că vine o vreme cînd trebuie să îți răspunzi la întrebarea asta? Să te lămurești? Nu te gîndi că o iubești pentru că te suge. Scoate-ți din cap asta. Scoateți din cap tot.

Simona mișca capul și gura fără să se oprească. Își plimba palmele pe pulpele lui. Le urcă pe piept și îi prinse sfîrcurile între degete. Le apăsă. Coborî apoi pe burtă și i-o alintă cu vîrfurile degetelor.

Și în acel moment, fără a ține cont de ceea ce îi făcea Simona, fără a ține cont de Mihaela, fără a ține cont de pericol, de pistol sau de otravă, fără a ține cont de lumea care se întindea dincolo de draperiile groase de la fereastră, înțelese.

Te iubesc, Simona. Te iubesc. Și puțin îmi pasă că aia ar putea să nu creadă că te iubesc. Ducă-se direct la dracu’ cu sticla ei cu tot. Te iubesc. Nu mă interesează că ea o să creadă sau nu. Tot ce contează este că eu te iubesc. Știu că te iubesc, simt că te iubesc.

Și o să fac dragoste cu tine. Acum și mîine și cît o să pot. Pînă cînd nu o să mi se mai scoale o să fac dragoste cu tine. Abia atunci nu o să mai pot să o fac. Dar nu acum. Acum pot.

Simona ridică fruntea. Îl avea în continuare în gură. Cristian o privi în ochi și îi cuprinse obrajii cu palmele.

Te iubesc, Simona!”

O lacrimă se formă sub pleoapa ei apoi se scurse pe obraz. Cristian o șterse cu degetul mare de la o mînă. Și în acel moment se întîmplă.

33

Simona își înfipse unghiile în pielea de pe burta lui. Cristian gemu și lăsă capul pe spate. Arcui spatele. Mișcarea îl făcu să se împingă cu fundul în saltea. Dacă Simona nu ar fi mișcat capul în jos ar fi ieșit din gura ei. Își împinse buzele în jurul lui cît de mult putu. Îl simțea cum îi crește în gură. Coborî o mînă, i-o băgă între picioare și îi prinse testiculele în palmă. Începu să le frămînte în timp ce plimba buzele de-a lungul lui. Îl simțea cum crește. Cristian o apucase de ceafă și mișca mîinile odată cu capul ei.

Stimate domn, văd că nu aveți nicio problemă în a obține erecții.”

Își luase gura de pe el și ridicase capul. Palmele lui Cristian erau în continuare în părul ei.

Săltă capul de pe saltea și o privi.

Stimată doamnă, cu una ca dumneavoastră care face cu gura ceea ce face nu am nicio problemă. Absolut nici una.”

Hmmm…”

Simona duse un deget la gură, se bătu cu el pe buze și păru că se gîndește.

Să înțeleg că tu ai erecții doar atunci cînd ești în gura mea?”

Nu, nu, nu. Nu am vrut să spun asta.”

Dar ce ai vrut să spui?”

Doar am precizat unul dintre multele tale talente, iubito. Atîta tot.”

Daaaa?!”

Închise un ochi și îl privi.

Zici tu că sunt talentată la asta?”

Privi în jos. Așeză un deget pe el și îl plimbă de sus în jos și de jos în sus, apoi îl apăsă. Zvîcnea. Auzi sunetul care ieșea din gîtul lui. Nu așteptă vreun răspuns din partea lui. Coborî iar gura, îl cuprinse și începu să miște gura pe el, în timp ce îi ținea testiculele în palmă.

Capul lui Cristian căzu înapoi pe saltea. Își înfășură părul ei pe degete. Începu să miște șoldurile în ritmul gurii ei. Din gît i se auzea un geamăt.

Dispăruse totul în jurul lor. Tot ceea ce se petrecuse pînă în acel moment era dat uitării, cel puțin pentru moment. Mihaela, amintirile ei, pistolul, sticla cu otravă. Nu mai existau. Tot ce exista în acel moment erau ei doi. El întins pe pat, ea între picioarele lui, cu gura pe el. Frigul care mai devreme pusese stăpînire pe el dispăruse. Simțea că ia foc. Nu simțea altceva decît o căldură care îl cuprindea pe dinăuntru și mișcările gurii ei care îi trimiteau săgeți ascuțite de plăcere pînă în creier.

Simona mișca capul din ce în ce mai repede.

Nu! Nu vreau să termin așa.”

Vocea lui o făcu să încetinească. Palmele lui o apucară de obraji și îi mișcară capul în sus pînă ieși din gura ei.

Te vreau. Acum. Vreau în tine. Nu mai rezist.”

Șoapta lui, rostită printre buzele abia întredeschise, o făcu să i se înmoaie picioarele. Simți cum se umezește de dorință. O străbătu un fior de plăcere prin tot corpul și strînse pulpele. Nu crezuse că doar cîteva cuvinte ar putea-o face să dorească un bărbat atît de mult. Nu se mai putea controla. Creierul se deconectase de trup. Degeaba își spunea să o ia încet. Firele dintre minte și corp se arseseră. Le arsese el cu ceea ce tocmai rostise.

Se ridică în fund, o prinse de umeri și o ridică. Se ridică și el, o răsuci și o împinse pe pat. Se lăsă în genunchi și își apropie gura de ea. Simona îl privea. Îl văzu cum își apropie buzele, cum le lipește de ea și simți sărutul. O sărută așa cum îi săruta gura. Tandru, plin de dorință. Își arcui spatele. Palmele lui i se așezară pe sîni și o apăsară înapoi pe saltea. Îi frămînta sînii și o săruta. Își apăsa gura în ea. Scoase limba și o linse încet apoi o sărută iar. Îi cuprinse sfîrcurile între degete și le strînse. Simona icni. Închisese ochii. Doar zbaterea lor se putea vedea de sub pleoape. Îi simțea limba cum o cercetează și gemea. Reuși să deschidă gura și să spună printre gîfîituri:

Te vreau în mine.”

Nu trebui să o spună de două ori. Și Cristian voia să fie în ea la fel de mult. Se ridică. Ea se mișcă pînă ajunse în mijlocul patului. Desfăcu picioarele și mișcă șoldurile în sus și-n jos.

Cristian se urcă pe pat. Simona nu mai avea răbdare.

Hai odată. Nu mai rezist. Te vreau în mine.”

Cristian se așeză între picioarele ei. Îl simți cum o pătrunde. Îl apucă de fund și îl trase în ea. Îl auzi cum șuieră. Privi la el, îi apucă obrajii în palme și șopti:

Te iubesc, Cristian. Acum știu. Te iubesc.”

Cristian deschise gura să îi răspundă dar degetul ei i se așeză pe buze.

Taci. Nu vorbi. Știu. Nu este nevoie să mi-o spui. Am simțit. Simt. Acum fă dragoste cu mine.”

Cristian o privi și simți cum i se pune o ceață pe ochi. Își lăsă capul în jos și își lipi buzele de ale ei. Simona îl prinse cu palmele de ceafă și îl apăsă. Apoi el începu să se miște.

34

Cristian fu primul care deschise ochii. Clipi de cîteva ori pînă i se limpezi vederea. Întoarse capul. Respirația Simonei încă nu se liniștise. Sînii i se ridicau și coborau repede. Orgasmul trecuse dar efectele lui încă se rostogoleau prin ea. Avea ochii închiși. Prin gura deschisă se auzea un hîrîit care îi ieșea din gît. Dacă nu ar fi știut că tocmai avusese orgasm ar fi crezut că e leșinată, inconștientă. Nici el nu era mai departe de ea. Inima îi bătea atît de tare că o simțea în coaste. Sîngele îi vîjîia în urechi și tîmplele îi pulsau. Amorțeala pe care o simțea între picioare se strecura în sus, prin stomac, și ajungea pînă în cap. Picioarele îi tremurau.

Ridică privirea în tavan. Ghemul din stomac se micșoră încet, pînă dispăru de tot. Căldura din dormitor și fierbințeala trupului îl înmuiară de tot. Pipăi cu palma pînă dădu de mîna ei și o strînse. Simona nu reacționă. Strînse doar degetele în jurul degetelor lui.

Terminase repede. Terminaseră repede. Degeaba încercase să se controleze. În momentul cînd intrase în ea și începuse să se miște începuse și numărătoarea inversă. Nu se mai gîndise decît să reușească să aibă și ea orgasm. Încercase să încetinească ritmul dar nu îl lăsase. Tot ce auzise din gura ei fusese ”Mai repede!”. Cînd simțise că îi vine deschisese gura dar palma ei i-o astupase. Nu mai reușise să se miște decît de cîteva ori și i se întunecase privirea. În același moment îi simțise degetele cu care îi ținea buzele închise cum se strîng și unghiile cum apasă în pielea de pe obraji. O simțise cum strînge coapsele și cînd primul spasm îl cuprinse își dădu și ea drumul. Căzuse cu fruntea în umărul ei și trăiseră împreună orgasmul. Separat și împreună.

Strînse mîna Simonei. O simți cum face la fel. Reveneau încet cu picioarele pe pămînt. Apoi, brusc, îi reveni în minte totul. Și, cu toată plăcerea care i se rostogolea prin trup, își dădu seama că la un metru de ei, pe fotoliu, se afla o femeie care amenința că se omoară dacă nu vede iubire în actul lor sexual. Îl năpădi iar frica. Vru să întoarcă privirea într-acolo dar se răzgîndi. Nu voia să o vadă. Nu voia să o audă. Voia doar să se termine. Sau, și mai bine, să realizeze că totul a fost doar un vis urît. Un coșmar din care avea să se trezească și să revină la viață.

Liniștea deveni apăsătoare. Chiar nu avea nimic de spus? Era sau nu era convinsă?

Nu e decît o singură cale de a afla.

Se hotărî să întoarcă capul în direcția Mihaelei și să afle. Dar înainte de a o face auzi vocea Simonei:

Unde e?!”

Întoarse capul spre ea. Simona se sprijinea în cot și privea peste el, către Mihaela. În ochii ei nu se vedea decît uimire. Întoarse și el capul.

Fotoliul era gol.

35

Simona, suntem nebuni?”

Stăteau unul lîngă celălalt, așezați pe marginea patului. Priveau amîndoi fără țintă, în față. Simona avea palmele pe genunchi. Cristian trăsese un chilot pe el, Simona avea pe ea o cămașă de-a lui. Nu o încheiase.

Bine, să fie cum spui tu. Să fie nebunie la mijloc. Dar suntem nebuni amîndoi?” răspunse ea.

Nu știu. Sincer, nu știu ce să cred. În momentul ăsta sunt gata să îmi pun la îndoială propria sănătate la cap.”

Adică suntem amîndoi săriți de pe fix și am avut simultan și identic aceeași halucinație?”

Cristian își mușcă buza.

Aici cam ai dreptate. Dar totuși…”

Totuși ce?”

Cristian nu răspunse. Continua să plimbe buza printre dinți.

Halucinație, halucinație, dar atît de reală?! La dracu’, iubitule, nu suntem nebuni. Deloc. Doar nu suntem în Matrix, în paștele mă-sii!”

36

Le trebuiseră doar cîteva minute să cerceteze dormitorul, casa și întreaga curte după ce văzuseră că fotoliul era gol și Mihaela nicăieri. Cristian nici nu își mai bătuse capul să se îmbrace înainte de a ieși din casă. Mersese la poartă, se uitase peste gard în uliță. Nimic. Mersese în fundul curții, căutase în magazii. Peste tot. Nici urmă. Simona îl urmase peste tot. Nu avea curaj să rămînă singură. Arătau amîndoi ca niște stafii, în pielea goală, umblînd prin curte în toiul nopții. Cristian chiar spusese, în timp ce plimba lumina unei lanterne prin grădină:

Dacă este vreun vecin pe afară și ne vede, mîine apărem în ziar și ne trezim cu babele din sat și cu preotul la poartă ca să ne facă slujbă de exorcizare.”

Cercetarea nu scoase la iveală nicio urmă. Parcă o înghițise pămîntul. Se întorseseră în casă. Mai cercetară o dată toată casa, prin toate ungherele. Cristian ridică și chepengul care ducea în pod, se urcă pe scară și cercetă prin toate colțurile. Nimic. Închise capacul la loc și puse lacătul pe belciuge. Propti apoi un dulap în ușa de la intrare. Merseră înapoi în dormitor și închiseră ușa.

Acum stăteau amîndoi pe pat și se gîndeau. Frica li se strecura încet prin trupuri. Frica de necunoscut. Este mai rea decît frica de ceva care știi că există.

Cristian, suntem nebuni?”

Fără să își dea seama, întrebă ce întrebase și el.

Se lipi de el și îl strînse în brațe. Rămaseră așa, cu frica strecurîndu-li-se prin oase.

Cine a fost femeia aia, Cristian?”

Nu știu. Pentru numele lui Dumnezeu, nu știu.”

Simona se cutremură cînd îi auzi frica din glas. Se lipi mai mult de el și îl strînse mai tare în brațe. Aveau amîndoi privirile goale.

De afară se auzi un cocoș. Era primul semn de viață din ultimele ore.

Dă draperiile la o parte și deschide geamul. Mă sufoc.”

Cristian simțea și el că nu mai are aer. Toată căldura din dormitor se îngrămădea în jurul lui și îi tăia respirația. Se ridică și merse la fereastră. Trase în părți draperiile grele și groase. Prin ferestră se vedea lumina slabă de afară. Se apropiau zorii.

Deschise fereastra și aerul rece de afară năvăli înăuntru. Auzi mișcare în spatele lui și o simți pe Simona cum se lipește de el. O cuprinse cu brațul și o strînse. Își culcă obrazul pe pieptul lui și privi afară.

Cristian, ce facem acum?”

Îl simți cum își lipește obrazul de fruntea ei.

Nu știu.”

Simți frica din cuvintele lui și îi dădură lacrimile. Înainte de a începe să plîngă de-a binelea mai apucă să spună:

De ce noi, Cristian? De ce noi?!”

37

Vînzătorul doar ce deschisese magazinul. Mătura podeaua. Porni radioul. Încercă cîteva posturi pînă găsi unul cu un program matinal. Unul dintre programele unde ăia doi din studio stau de vorbă despre tot felul de treburi, fac glume și bagă și muzică bună. Apucă iar mătura, stropi podeaua cu puțină apă și se apucă să adune praful. Tocmai rîdea cu poftă la o glumă pe care unul dintre ăia de la radio o spusese cînd auzi ușa de la intrare deschizîndu-se.

Bună dimineața.”

Bună dimineața.”

Ce doriți?”

Un pachet cu țigări.”

Vînzătorul întinse mîna, luă un pachet cu țigări și îl așeză pe tejghea. Se scuză:

Numai din astea avem. Știți, noi suntem mai de la țară, nu avem atîtea soiuri ca la oraș. Pe aici lumea nu prea ține cont ce fumează, așa că nu ne ostenim să aducem mai multe feluri. Unul ajunge. Cînd intră careva să ceară, cere țigări și atît.”

Nu-i nimic. Atîta timp cît sunt cu filtru sunt bune.”

Eeeeeee. Nu se mai fabrică din alea fără filtru, acum numai din astea cu filtru sunt pe piață.”

Luă banii, îi băgă în sertarul de sub tejghea, apoi întrebă:

Mai doriți și altceva?”

Nu, mulțumesc. Atît. O zi bună.”

O zi bună și dumneavoastră.”

Așteptă pînă rămase iar singur în magazin. Privi pe geam cum se îndepărta. Următoarea glumă a celor de la radio îi distrase însă atenția și începu să rîdă cu poftă. Apucă mătura și începu să curețe mai departe podeaua.

38

Bărbatul reuși să evite în ultimul moment. Încetini și scoase capul pe geam.

Alo, cucoană, tu nu te uiți pe unde mergi?! Ești îndrăgostită sau ce paștele mă-sii faci? Uită-te dracului pe unde mergi!”

Femeia ieșise din magazin și se îndrepta spre propria mașină. Nu băgase de seamă cînd celălalt apăruse de după colț. Ridică capul, auzi ce îi spune cel de la volan, apoi îl văzu cum închide geamul și cum mașina prinde viteză și se îndepărtează.

Dădu din umeri, deschise portiera și se urcă la volan. Așteptă puțin apoi băgă cheia în contact. Motorul începu să toarcă. Strînse palmele pe volan. Privi în oglindă, își trecu degetele prin părul roșcat apoi spuse:

Da, sunt îndrăgostită, dar de astăzi încep să mă vindec.”

Băgă în viteză, apăsă accelerația și ieși în șoseaua principală. Curînd, mașina fu înghițită de traficul din ce în ce mai des.

12 octombrie 2019
Milton Keynes, Marea Britanie

 

Pastila de vizavi

“Vino-ncoace, repede!”
Tocmai mă pregătesc să mă răstorn pe canapea și să pornesc televizorul. Mă opresc și mă uit la ea. E la geam și privește țintă afară.
“Ce e, măi, ce ai văzut atît de interesant?!”
“Vino, dom’le, încoace și lasă fasoanele!”
E proptită cu coatele pe pervaz și cu fețișoara aia a ei drăgălașă lipită de geam. La ce naiba s-o fi uitînd în halul ăla de atentă?!
Mă apropii de ea și, cum stătea așa cu fundu’ înapoi, nu pot să mă abțin și-i ard una din adîncul sufletului. Din inimă, știi… Tresare dar nu bagă în seamă. Măi, ce-o fi văzut?
“Ce e, păsărică? La ce te uiți?”
M-apucă de mînă, mă trage lîngă ea și-mi lipește fața de geam lîngă a ei. Mă uit în jos, o fi ceva acolo?!
“Ce e, dom’le, că nu văd nimic!”
“Drept în față, călărețu’ lu’ mama!”
Mă uit. Vizavi… blocul de vizavi. Nu văd nimic.
“Ce e, dom’le, ce să văd? Rufele puse la uscat?!”
“Băi, ești de comă! Ia uită-te mai bine la geamul exact față-n față cu al nostru.”
Mă uit acolo… și lipesc toată moaca de geam.
“Ei, acum ai văzut?!”
“Taci și lasă-mă să mă delectez!”
Chicotește.
La geamul cu pricina, una bucată gagică cu țîțele și obrazul lipite de geam. Și-n spatele ei unul care îi arată cum se fac copiii. Spectacol în toată regula. N-au ei treabă că-i vede careva de la blocul din față, cum suntem noi acum de exemplu.
Acțiunea e-n toi. Se pare că știe gagiul ce face. Gagica e-nfiptă toată-n geam, cu gura căscată, probabil din lipsă de aer. Ăla are o mînă înfiptă-n umărul ei și din cînd în cînd o ridică și o înfige și-n coama roșcată care saltă-n sus și-n jos.
Privim așa o vreme, ăia doi îi dau înainte. Si odată simt mîna jupînesei cum mă cotrobăie.
“Ce faci, dom’le?!”
“Asta-i întrebare de cultură generală, de clasa întîi?”
Și pînă să apuc să zic ceva mă înșfacă.
“Aha, carevasăzică tu erai pe sistem și taci ca peștele-n tigaie! Măi, măi, măi, ce mă fac eu cu tine?!”
“Mai bine zis ce fac eu cu tine acum!”
Îi dau mîna la o parte și, fără prea multe lămuriri, trec în spatele ei.
“Vai, da’ ce-ai de gînd?!” întreabă, și dă lasciv din șolduri.
“Asta-i întrebare de biologie de clasa a opta, nu? Acum o să-ți explic practic ultimul capitol din manual!”
“Cu spectatori?!”
“Crezi tu că ăia doi au băgat de seamă că se uită cineva la ei?”
Și fără alte adăugiri îi trag nădragii în jos. I-aș fi tras și chiloții da’ n-avea. Nu prea are lenjerie intimă în dotare, cică o incomodează la mers.
Mă opresc puțin și mai arunc o ocheadă la geamul de peste drum. Ăia doi au schimbat poziția, a lipit-o cu spinarea de geam. I-a pus bucișoarele pe pervaz și dă-i! Păcat, are țîțe mișto tipa, mergea să mai stea așa o vreme.
“Alo, ce dracu’ faci?! Mă măsori, îmi faci poze?!”
“Nu, da’ dă-te puțin mai la dreapta ca să pot să văd peste umărul tău și filmu’ din față!”
Întoarce capul și-mi trage o privire de zile mari. Dă să-mi zică ceva de dulce da’ n-apucă. Că-i pun dop… acolo unde trebuie. I se opresc cuvintele-n gît, probabil și din cauză că i-am astupat gura cu palma. Îi sucesc capul spre filmul de peste drum și mă pun pe treabă.
Se proptește cu mîinile-n cercevele și-mi scutură mîna de pe gură.
Printre gîfîituri îmi zice:
“Dacă vrei să mă lași fără aer ai altă metodă mai bună.”
Nu-i răspund, n-are rost.
Ne punem pe treabă de parcă se interzice de mîine coțăiala prin decret prezidențial.
Ăia de vizavi iar au schimbat poziția. Acum el e cu bucile pe pervaz și cu spinarea lipită de geam. Ea nu se vede, unde o fi?! E prin zonă că nu are ăla capu’ dat pe spate de pomană. O mînă o are pe pervaz, pe cealaltă o ține în față și… Aha, deci acolo erai, mîndrețe!
A băgat și a mea de seamă, că printre gemete îmi spune:
“Ia uite! Exerciții pentru gît și mandibulă.”
Îi plasez replica:
“Dacă ai nevoie, să-mi spui!”
Întoarce capul și-mi aruncă o privire din aia cum știe ea.
“Dacă faci treabă bună s-ar putea să introduc în programu’ de azi și asta. Că mă cam doare gîtu’!”
Înregistrez mesajul și-i trag o lucrare la mare artă.
Ăia de vizavi au terminat spectacolul. Au deschis geamul și fumează fără stres.
Nu mai trece mult și o simt cum o ia razna. Treabă bună a vrut, treabă bună i-am dat.
Își revine după care îmi spune:
“Parcă am avut gura aurită mai devreme. Știi că mă cam doare gîtul?”
Și pune mîna pe mine, mă lipește de geam, se poziționează în fața tratamentului și zice:
“Ia să văd eu acum cît de bun e medicamentul pe care mi-l prescrii tu!”
Mai apuc să spun:
“Dacă nu merge din prima, îl repeți o dată la patru ore.”

SFÎRȘIT

Sorocul lui Gelu

– Și ce să fac, nea Tudose? Că mi-a mîncat inima, mînca-i-aș ochii ăia și gura ei!
Moșneagul căută lung la el și trecu cu degetele prin barba albă. Scormoni în brîu, trase afară o pungă și așternu un strat de tutun pe foiță. O răsuci, o bătu la capete și-i dădu foc. Trase un fum adînc și-l lăsă să curgă printre gingiile fără dinți. Un zîmbet șugubăț îi lucea în privire.
– D-apoi ce să-ți zic, Gelule? Că pe vremea mea, cînd îi plăcea flăcăului de-o fată, o juca de cîteva ori la horă, se mai da la glume și cimilituri cu ea, o cîntărea o lună-două și după aia se-nființa la mă-sa și la taică-su acasă și-o cerea, după lege. Făceau nuntă și-și trăiau zilele amîndoi. Acuma mă uit la voi că nu mai sînteți așa.
– Adică cum, așa?
– Adică umblați din fustă-n fustă ca coșarul pe uliți. Care are o gaură de curățat strigă peste gard. Intră meșterul, luminează gaura, o mulțumește și-apoi pleacă. Așa și voi. Ce ți-e coșul, ce ți-e fusta. Totuna.
– Că doar n-oi vrea să mă-nsor acum? Abia am 25 de ani. Pușchea pe limbă.
– Io n-am zis nimic. Da’ dacă ai zis de-nsurătoare înseamnă că nu ți-a trecut asta prin minte acum întîi. Zic sau nu zic bine?
Gelu tăcu. Apucă paharul și-l dădu peste cap. Privi lung în bătătură fără să scoată un cuvînt. Lăsă mîinile în poală și oftă. Tudose mai răsuci o țigară. Fuma liniștit. Privi la flăcău și ochii i se încrețiră iar de un zîmbet. Cunoștea bine ce încerca inima băiatului. Trecuse și el pe-acolo. I se agățase și lui sufletul de doi ochi codați și se legase cu cununii de stăpîna lor. Deschise gura, suflă fumul și privi într-o parte.
– Nea Tudose, de ce ne-a dat Dumnezeu suflet ca să ne doară?
Tudose căută ochii flăcăului. O apă limpede lucea în ei. Îi tremura bărbia. I se încleștaseră palmele pe genunchi.
– Mă fierbe, nea Tudose. Mi-a ars inima-n mine. Nu mai dorm noaptea. Unde mă-ntorc dau de ochii ei. Nu mai sînt bun de nimic. Treabă e asta? Dacă mă iei și mă storci curge din mine numai boală. M-a-mbolnăvit. Mi-a mîncat inima.
Un hîrîit de joagăr ieși din pieptul lui Gelu. Se șterse la ochi, apucă paharul și-l umplu iar. Își pironi ochii în oglinda vinului. Tudose tăcea. Asculta fără vorbe. Durerea flăcăului îi amintea de dureri de-ale lui, vechi. Știa.
– Gelule, io n-am școală. Nu știu vorbe mari, domnești. Da’ cu puțina asta de minte a mea gîndesc că ne-a dat bunul Dumnezeu suflet ca să simțim cu el. Să ne doară ca să știm că sîntem vii. Și să căutăm să ne vindecăm. Și-ascultă la mine, oi fi io mai bătrîn decît pomul ăla de colea din bătătură, da’ știu una de-am prins-o la minte în viața asta. Mai bun leac pentru sufletul care doare decît muierea nu se află. Ea te bagă-n boală, ea te scoală. Și-ți mai zic una. Și boala asta e ca și oricare altă boală. Fiecare cu leacu’ ei. Nu merge să dai la o boală leacu’ alteia. Așa și cu femeia. Dacă ți-a prins una inima-n dinți, apoi numai ea te și deznoadă. Poți să cauți tu leac la altele mult și bine. Tot la aia care ți-a legat sufletul și ți-a orbit mintea găsești să te facă bine. Că te-a prins bine de căpăstrul simțirilor și nu-ți mai dă drumul.
Gelu nu mai zicea nimic. Uscase sticla pe dinăuntru. Privea în gol. Simțea că se-năbușă. Tudose trase iar punga cu tutun de la brîu. Scoase altă sticlă de sub masă și umplu paharele.
– Ia și bea. Nu te face bine da’ te-amorțește.
Îi împinse paharul dinainte. Gelu îl apucă și-l dădu peste cap. Îl izbi pe masă.
– O iau, nea Tudose. O iau, că altfel mor!

***

Icoană de flăcău, Gelu. Înalt, bine clădit. Drept ca stîlpul și frumos. Dădea frigu-n muieri cînd îl vedeau. Suceau gîtul după el și alea măritate. Le tremurau fustele pe ele cînd rîdea cu toată gura aia a lui frumoasă. Îl făcuse mă-sa într-o zi cînd era fericită. Muncitor și așezat la locul lui. Unde punea el mîna punea și Dumnezeu voia. O boală avea. Muierile. Umbla dintr-una în alta ca Vodă prin lobodă. Nu se lega de nici una. Ardea sufletu-n ele să-l aibă de bărbat și părinții de ginere. Nu era chip. Cum se sătura de una și de carnea ei îi făcea vînt și găsea alta. Ai fi zis că asta i-a dus buhul și se fereau de el. Da’ de unde? Mai abitir umblau după el. Parcă avea farmece-n oase. Umbla vorba-n sat că-l blestemase una cînd se născuse, că-l iubise pe taică-su și în loc s-o ia pe ea o luase pe mă-sa. Să nu aibă parte de trai tihnit și de picior de muiere-n bătătură cîte zile o avea el. Da’ parcă Gelu stătea să asculte la bazaconii. Gura lumii numai pămîntul o astupă. El își vedea de a ale lui. Tînăr era, vreme destulă înainte să își lege traiul de o muiere dacă așa i-o fi scris. Da’ nici nu dădea brînci. Prășea la fuste de muieri de ziceai că le-a făcut Dumnezeu pe fața pămîntului doar pentru el.
Asta pînă într-o zi.

***

Și-a pierdut sufletul la o nuntă. A plecat dimineață acasă și inima i-a rămas în urmă.
Ședea la masă și mînca. Golea paharele de vin și vorbea cu unul dintre invitați. Pîrîia dușumeaua sub picioarele nuntașilor. Jucau și nu osteneau. Lăutarii fărîmau sculele. Era o bucurie în jur de nu puteai să stai. Vocea guristului intra în inimi.
Gelu isprăvi de mîncat și aprinse o țigară. Cîțiva dintre nuntași încetiniră jocul și se așezară la mese. Înfulecară lacomi și se-mpărtășiră cu vin, să capete puteri. Lăutarii nu slăbeau instrumentele. Turnau jar sub tălpi. Se-ndoia acordeonistul peste burduf de ziceai că acuși îl rupe, și-i fugeau degetele pe clape de nu le vedeai. Țambalagiul închisese ochii și bătea de ziceai că a intrat în ceasul morții. Guristul abia se ținea cu vioara și cu pliscul după ei.
Bărbații suceau muierile ca pe niște sfîrleze. Se lăsau pe vine, se băteau la călcîie și chiuiau îndrăcit. Se lipiseră cămășile de ei. Ieșeau aburi și nu se lăsau. Vreo două, oleacă chitrofonite, opriseră bărbații în loc și se răsuceau în jurul lor. Le fluturau fustele. Chiuiau de se scuturau geamurile.
Gelu fuma, încălzit de vin. Jucase cu vreo două da’ nu-i plăcuseră. Îi alunecau ochii prin salon. Era un fum să-l tai cu cuțitul. Se gîndi să mai stea vreun ceas și după aia să se care acasă. Întinse mîna să apuce sticla și să toarne vin. Și-atunci o văzu.
Stătea la o masă mai într-un colț și mînca. Tocmai ducea furculița cu o bucată de friptură la gură cînd i se lipi privirea de ea. Îi înțepeni mîna pe sticla cu vin. Rămase ca prostul, uitîndu-se la ea cum bagă furculița-n gură și cum mestecă, privind la nuntași. Îl trezi din vise un comesean, ca să dea drumul la sticlă. Îi dădu ăluia vinul, uită să mai toarne și pentru el și se ridică.
Ocoli mesele și se apropie de ea. Nu o cunoștea. Cine o fi? Fata lăsase furculița și cuțitul pe farfurie și privea la cei ce jucau. Gelu ajunse lîngă ea. Ridică fruntea spre el și-i zîmbi. Flăcăul uitase vorbele în urmă, la masă. Stătea în fața ei și nu știa ce să spună. Se miră de el. Se pierdu în zîmbetul ei. Se scutură din visare și o invită la joc. Și cînd fata se ridică, îl urmă între ceilalți nuntași și se prinse la joc cu el, totul pieri în jur. Așa i s-a pus lui Gelu capăt la umblet după muieri și după fuste.
A jucat-o pînă dimineață. Îl frigeau tălpile și nu voia să se așeze. Nici fata nu se lăsa mai prejos. Îi plăcuse și ei flăcăul, se vede. Vreo cîteva babe rîdeau în gingii, uitîndu-se la ei. ”I s-au aprins călcîiele lui Gelu”, zise una dintre ele. Alelalte dădură din cap. Cunoșteau bine la ce vedeau în fața ochilor.
Dădeau dracii-n flăcău și-o răsucea pe fată. I se încleștau palmele în mijlocul ei și-o purta de ziceai că nu atinge pămîntul. Praf și-au făcut tălpile la pantofi pînă dimineață. Cînd a fost să plece acasă, flăcăul și-a adus aminte că nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă. Nici nu-i mai stătuse capul la asta, prins de joc și de vin. I-a pupat mîna și s-a prezentat. Fata a chicotit, l-a strîns încet de mînă și a deschis și ea gura:
– Florica îmi zice.

***

Așa a început dragostea lui Gelu cu Florica. Nu era lucru curat. Se mirau ăia din sat ce o fi cu el. Din ăl mai fustangiu ajunsese mucenic. Nu mai cunoștea la alte muieri. Îi prinsese Florica inima-n lanț. Umbla bezmetic și nu mai știa de el. Se trezea că umblă noaptea pe la poarta ei. Îl fierbea. Îi plăcea și ei de el. Punea noaptea capul pe pernă și adormea cu ochii lui în gînd. Îi fremăta carnea. Juca o herghelie de cai sub pielea ei. Într-o seară, cînd rămăseseră singuri în fața porții și o lipise de gard, Gelu se împinse în țîțele ei și îi mușcă gura. Florica simți cum o arde ceva pe dinăuntru. Se zvîrcoli în pat pînă dimineață. N-a pus geană pe geană. Nu mai simțise așa ceva pînă atunci.
În altă seară, flăcăul a încercat să îi strecoare mîna în sîn. Florica s-a scuturat și și-a proptit palmele în pieptul lui. ”Nu!” N-a mai încercat Gelu în seara aia. Da’ a mai încercat în altă seară. Fata iar l-a oprit. Gelu se dădea de ceasul morții. Degeaba încercase în fel și chip. Nu era loc. Fata nu-i dădea carnea ei. ”Cînd oi avea bărbat vreau să fiu așa cum m-a făcut mămica!
Ar fi trebuit să o lase Gelu dacă ar fi fost cu ea cum fusese cu alea cu care fusese înainte. Numai nu putea. Îl ardea un fier roșu pe dinăuntru și tot la ea venea. Îl luaseră aburii dragostii de cap.
Și fetii îi dădea ghes inima. Ce l-ar mai fi lăsat. Cînd îl vedea o năpădea o fierbințeală în pîntece și o lăsau picioarele. Cînd o lua în brațe se făcea cîrpă. Nu îl lăsa că îi era frică că o să o lase după aia. Nici nu îi trecea ei prin minte că sufletul flăcăului se curățase de fuste. Cînd dădea ochii cu ea se înviora cum se înviorează o floare după ce îi torni apă.
N-a dus-o mult așa. Simțea că dacă nu o are în bătătura lui și în așternut lîngă el o să îi aștearnă părinții capetele la coșciug. S-a înființat la ea acasă și-a cerut-o. I-au dat-o oamenii cu zece mîini. Văzuseră și ei cum li se topea fata pe picioare. Nu-i de joacă cu inima, gîndea taică-su. Băiat bun era, frumos, bine clădit, aprig și la locul lui. Cînd a cerut-o, Florica tremura ca frunza bătută de vînt. Parcă nu-i venea a crede. Cînd l-a auzit pe taică-su că zice da, a început să plîngă. Plîngea și mă-sa de fericire. Se bucurau bătrînii de bucuria lor.

***

Cînd a fost la biserică, și a simțit Gelu cum îi încinge părintele fruntea cu cununiile, a strîns mîna Floricăi, a privit la sfîntul altar și și-a adus aminte ce îl întrebase pe nea Tudose. A înțeles de ce a dat Dumnezeu sufletul omului. Nu ca să îl doară. I l-a dat ca să simtă că e viu. A privit la muierea de lîngă el. Era atît de frumoasă Florica că îi venea să o ia în brațe, să o strîngă la piept și să-i strige lui Dumnezeu că a făcut treabă bună cînd i-a așezat-o în cale.
N-a luat-o în biserică. A luat-o după nuntă, cînd s-au închis în odaie. Tremura Florica și o flacără o ardea pe dinăuntru. A răsturnat-o Gelu în așternut și a început să se înfrupte din ea. L-a muncit pînă dimineață. Îl aprindea. Nu mai știa flăcăul de el. Își plimba gura și părul pe el și-i turna jar sub piele.
Era soarele pe cer cînd au închis ochii, osteniți. Printr-un ochi de geam, o rază de lumină pătrundea în odaie și juca pe mîinile lor strînse într-un singur pumn.
Afară, plesnea totul în jur de viață.

SFÎRȘIT

Am tot mîzgălit ăsta la textul, am scris, am șters, am revenit asupra cuvintelor, le-am modificat, le-am înlocuit, le-am schimbat poziția și în cele din urmă m-am lăsat păgubaș. Indiferent cum aș scrie, tot la prima ciornă revin așa că nu are vreun rost să mai încerc și îi dau drumul așa:

Îmi doresc o țară în care tot ceea ce ține de sex și de actul sexual să nu mai fie privit și tratat cu atîta idioțenie, dobitocie și scîrbă. Îmi doresc o țară în care educația sexuală să fie pe loc fruntaș printre cursurile ce se predau în școli. Să nu le mai fie rușine copiilor și să plece privirea sau să se prefacă că le-a căzut pixul pe jos și să se aplece să-l ridice exact în momentul în care aud cuvintele penis și vagin. Să li se insufle noțiunea de puță și faptul că a avea una este la fel de natural cu a mînca și a merge. Să li se spună ce este atît cea de parte femeiască cît și cea de parte bărbătească, la ce folosește și ce se face cu ea. Să nu mai avem copii care ajung la vîrsta adolescenței și încă nu știu ce au între picioare, ce presupune igiena bățului și găurii și că nu sunt acolo doar de ornament.

Îmi doresc o țară în care adulții să nu mai trateze fututul ca pe o activitate care te trimite direct în Iad și masturbarea ca pe una care duce la orbire sau la cine știe ce alte boli transmise ideologic pe cale orală de-a lungul generațiilor. O țară în care coțăiala să fie văzută ca ceva natural, firesc și de absolută necesitate pentru sănătatea fizică și psihică a individului. Să nu se mai oripileze părinții că și-au surprins fiii și fiicele cu mîinile între picioare, gemînd de mama focului, cu limbile scoase de juma de metru, în timp ce se holbează la poza lui Keanu Reeves sau a Pamelei Anderson. O țară în care părinții să le explice copiilor adolescenți că este firesc și necesar să te fuți cu condiția să îți respecți partenerul și să nu te porți ca o jigodie cu el.

Îmi doresc o țară în care bărbații să nu se mai supere și să se oftice că femeile cu care și-o trag nu vor din prima în fund sau nu vor deloc, iar femeile să nu se mai oripileze atunci cînd ăia cărora le fac oral le roagă să le bage și-un deget în cur. Să nu mai întoarcă bărbații capul cu scîrbă atunci cînd, în focul futaiului, le strigă muierea printre gemete să o muște de cur și să-i dea și-o limbă. Să nu se mai fandosească muierile și să facă haz atunci cînd individul de la așternut le cere să-i dea palme peste buci sau să se frece cu veverița de gura lui. O țară în care să nu te gîndești de zece ori înainte să îndrăznești, dacă îndrăznești, să-i spui partenerului sau partenerei cam ce fantezie îți trece prin minte și ce îți place să îți facă. O țară în care să discuți deschis despre sex și despre ce și cum îți place să fie la fel de firesc ca a discuta despre factura la întreținere.

Îmi doresc o țară în care partida de sex de aseară să nu mai fie subiect de bîrfă și de laudă în jurul mesei pline cu halbe cu bere. Bărbații să nu mai fie atît de nesimțiți încît să facă din femeia cu care au făcut sex subiect de făcut mișto la o bere cu băieții și femeile să nu mai rîdă în hohote la o șuetă cu alte băbăloaice despre cît de mică a avut-o boul ăla cu care și-au tras-o și cît de prost este la pat. Să nu mai fie convinși bărbații că sunt cei mai futaci de pe fața pămîntului și nici femeile să nu se mai conducă după crezul că a da pizdă este echivalentul cîștigului la loto la categoria întîi.

Îmi doresc o țară în care lumea să se fută de plăcere, să se educe în privința asta și să își educe și copiii, să nu mai considere coțăiala monedă de schimb sau absența ei ca mijloc de pedepsire a partenerului și să nu mai creadă că ceilalți chiar sunt interesați de cît și cum și-o trag ei. Ghici ce: chiar nu interesează pe nimeni care cum și-o trage. Pe nimeni în afară de ăia care nu au altceva mai bun de făcut decît să dea din gură, să comenteze pe la toate colțurile și să se oftice că vecinii de deasupra sunt mai activi sexual într-o singură zi decît au fost ei de cînd au băgat de seamă că ce au între craci nu este acolo de pomană.

Îmi doresc degeaba.

Ai vrea cîteodată să îți deschizi sufletul în fața cuiva. Să îl desfaci ca pe o pungă și să lași pe cel de lîngă tine să își vîre mîinile pînă la coate în el, să cotrobăie și să îi pipăie fundul. Să îi simți degetele cum mișcă și caută, cum apucă și scot afară trăire după trăire, aidoma unui copil ce scoate jucărie după jucărie dintr-un sac. Ai vrea să îi privești chipul în timp ce schimbă privire după privire de fiecare dată cînd te descoperă în ceea ce găsește în adîncul ființei tale. Să te abandonezi și să trăiești odată cu el extazul regăsirii celor mai ascunse și mai reprimate dorințe și gînduri. Există însă un vierme ce, de multe ori, sălășluiește în noi, cei de astăzi, un vierme ce roade, hrănit de o lume din ce în ce mai supărată, din ce în ce mai retrasă, mai ascunsă. Viermele singurătății. O singurătate alimentată și reclamată de din ce în ce mai mulți. De ce vor mulți să fie singuri? Se spune că singurătatea ucide. Nu, nu ucide, ci te lasă să te stingi încet în mijlocul unei mări de oameni. Și în mijlocul mării te afli tu, cel care ai vrea să găsești pe cineva pe care să-l lași să își plimbe mîinile pe sufletul tău. Și vezi că din ce în ce mai des nu ai pe cine să lași să o facă. De ce vreți să fiți singuri?

Sunt oameni care din naștere nu pot lua un bacalaureat.

Este adevărat, nu toți suntem dăruiți de către Mama Natură cu suficientă minte încît să putem trece prin 12 ani de școală și să ne însușim complet cunoștințele necesare pentru a putea susține cu succes un examen de bacalaureat și pentru a-l promova. Și vorbesc despre un examen de bacalaureat așa cum se cuvine, nu de un simulacru. Asta fără să amintesc de faptul că aproape 80%, dacă nu mai mult, din examen reprezintă regurgitarea de informație memorizată și atît. Nu vreau să mă gîndesc ce rezultate s-ar obține dacă în cadrul bacalaureatului s-ar pune accent pe gîndire liberă, pe creativitate, pe raționament, pe logică, pe autenticitate. Evident că în asta joacă un rol important și sistemul de învățămînt, sistem construit în jurul practicii comode de predare și ascultare ulterioară a materiei predate, cu o relativ mică acceptare a libertății de gîndire a elevilor. În fond, este mult mai simplu să aplici un șablon peste 20 de lucrări și să bifezi greșelile decît să corectezi 20 de lucrări diferite, să le analizezi, să urmărești firul raționamentului, să cîntărești argumentele și să notezi. Sistemul are hibele lui, nu cred să existe unul perfect, poate fi îmbunătățit însă. Dacă se vrea.

Revenind la ideea predispoziției din naștere a capacității de a promova un examen de bacalaureat. Probabil că foarte mulți se gîndesc că orice om are o inteligență nativă cu care se naște și care, cultivată corespunzător, îi poate asigura promovarea examenului. Nimic mai neadevărat. În teorie asta sună foarte optimist, este una dintre premisele ideologiei unei lumi perfecte. Realitatea însă neagă concret asta. Este adevărat că este ușor de crezut că orice copil, crescut într-un mediu sănătos, oferindu-i-se îngrijirea, dragostea și educația necesare, poate parcurge cu succes anii de școală necesari pentru a ajunge la vîrsta bacalaureatului și poate să îl și promoveze. Or, realitatea iarăși ne arată că asta nu este așa. Exemple sunt destule, chiar dacă mulți nu vor să le vadă. Chiar și în acest caz se poate spune că totuși materialul necesar pentru ca examenul să devină accesibil există în capul tuturor. Nici asta nu este adevărat. Nu trebuie uitat nici o clipă că una dintre caracteristicile principale ale naturii este varietatea. Asta înseamnă că nu toți suntem dotați, dăruiți cu aceeași cantitate de materie cenușie ce funcționează la capacitate mare. Mai direct spus, nu toți suntem la fel de deștepți din naștere. În caz contrar, ar fi plină lumea de Einstein, Arhimede, Mendeleev, Eratostene, Pitagora și alții. Natura are la îndemînă selecția naturală de care face uz, iar ea alege să să dea fiecăruia mai multă sau mai puțină minte, la întîmplare. Nici chiar factorul genetic nu este 100% corect, poți să te naști cu mai puțină minte din doi părinți foarte deștepți. Asta este realitatea, chit că vrem sau nu vrem să o acceptăm. Asta este varietatea naturală, iar ea nu ține cont de îndîrjirea unora de a nu o accepta. Idealismul este bun pe hîrtie, în practică apar date concrete care îi contravin.

Sunt oameni, așadar, care nu pot lua un bacalaureat. Bun. Nu este nici o problemă în asta. Un om care nu este suficient de dotat pentru a putea promova bacalaureatul poate fi dăruit cu înclinație către ceva anume, către o activitate, ceva ce îi place să facă și care se poate transforma într-o meserie. Am să dau un exemplu la îndemînă: îi place foarte mult lemnul și să lucreze cu el. Atunci cînd îl cauți îl găsești cioplind sau ciocănind într-o bucată de lemn, rindeluiește o scîndură sau șlefuiește un picior de scaun. Ba chiar îl găsești pe internet căutînd informații despre ceea ce îl interesează. Ce e de făcut în acest caz? La fel de simplu: îl îndrepți către o școală de arte și meserii sau către o școală profesională, unde poate învăța să își dezvolte pasiunea și să ajungă să o transforme într-o meserie. Ce rost are să îl obligi să treacă prin atîția ani de școală, dacă va reuși să treacă prin toți? Este riscant, abandonul este foarte probabil. Și în felul ăsta nu ai făcut decît să ratezi viitorul unui om, doar din cauză că ai impresia eronată că ai un copil suficient de deștept încît să promoveze bacalaureatul. Și ai fi putut evita asta lăsîndu-l să învețe ceea ce îi place. Și după 2 sau 3 ani de școală în domeniul care îl pasionează ar obține o diplomă care să ateste că într-adevăr a învățat ceva util. Și va fi obținut și cultura generală atît de adusă în discuție de toată lumea, fără a îi analiza însă toate implicațiile. Pentru că și în acest caz, nu poți cere tuturor să aibă cultură generală. Sună dur dar și aici realitatea vorbește. De ce? Pentru că sunt oameni pe care pur și simplu nu îi interesează de cultura generală. Or, nu îi poți obliga, nu îi poți forța să învețe cine știe ce doar de dragul de a mai bifa o reușită pe listele oficiale. Învățătura cu forța să zicem că este bună, dar pînă la un punct. Cînd cineva chiar nu vrea, îl lași în pace. Asta este realitatea.

Există o tendință de a asemăna examenul de bacalaureat cu o confirmare a faptului că cel care îl promovează este deștept, inteligent. Nici asta nu este adevărat. Sau cel puțin nu mai este. Sau și mai bine zis, din punct de vedere tehnic, nu este. Pentru că printr-un absurd complex de împrejurări, poți pica pe subiect, cum se spune, și scriind cît de cît coerent să reușești să obții notă de trecere. Dar asta nu denotă inteligentă ci noroc. Inteligența nu are legătură cu examenul de bacalaureat. Examenul de bacalaureat, cel puțin în forma lui actuală, este un examen de verificare a unor cunoștințe acumulate și memorizate mecanic de-a lungul unor ani de școală. Îl poți promova doar regurgitînd informație, fără a fi inteligent. Altă realitate. Dar există oameni care nu sunt dăruiți din naștere de către Mama Natură cu capacitatea de a memoriza, așa că nu sunt capabili să treacă cu succes de examinare. Asta este realitatea. Mama natură e parșivă, nu ne dă tuturor ceea ce poate ne-am dori. Pe unii îi face mai deștepți și mai capabili, pe alții nu.

Poți lua examenul de bacalaureat fără să fii inteligent și poți să fii inteligent dar fără a fi capabil să promovezi examenul acela. Poți însă să îți folosești inteligența în alte direcții, cultivîndu-ți o pasiune, o îndemînare, o pricepere în așa fel încît să o transformi într-o meserie. Inteligența este de foarte multe feluri. O altă mare greșeală pe care o fac mulți este să lege inteligența de obligativitatea de a avea cine știe ce studii (superioare). Altă greșeală enormă. Poți găsi inteligență într-un om cu doar 8 clase dar cu care să poți purta conversații extraordinar de inteligente și pe teme din cele mai variate. De ce? Pentru că s-a cultivat, a citit poate, are experiență de viață. Poți în același fel să încerci să porți o conversație cu un om cu studii superioare și să constați că nu ai cu cine să stai de vorbă. Altă realitate. Proști cu diplomă este o expresie cît se poate de reală, chiar dacă foarte dureroasă. Hîrtia vinde omul și nu invers. Din păcate.

Nu toți suntem inteligenți din naștere și nu toți suntem dotați din naștere cu ceea ce ne trebuie pentru a fi capabili să susținem și să promovăm examenul de bacalaureat. Asta este realitatea. Există însă soluții pentru cei care nu sunt înzestrați de Mama Natură cu cele trebuitoare pentru un asemenea examen. Se pricep la ceva, le place să facă ceva, au îndemînare, înclinație către ceva anume. Ar trebui să li se permită și să li se faciliteze cele necesare pentru a își cultiva înclinațiile. Lumea nu are nevoie doar de ingineri, medici, chimiști sau economiști. Lumea are nevoie și de electricieni, tîmplari, geamgii, instalatori. Ca în armată, dacă ar fi toți generali cine ar mai merge pe cîmpul de luptă? Or, nu oricine este făcut să fie general.

Asta este realitatea. Dar evident că îți trebuie puțină gîndire logică, puțin raționament și o vedere obiectivă pentru a o putea înțelege. În caz contrar, revoltă și înjurături, că atît te duce capul.